Brasov by Night



Shopping and Cleaning Assignments


Miercuri, 19 octombrie 2016 ora 23:45

In fata blocului lor il recunosc pe Csongor, majordomul lui Baráth, care sta perfect drept, batos chiar. O vede pe Alice si se apropie de ea: "Buna seara, domnisoara. Din partea domnului Baráth, pentru dumneavoastra." In mana stanga tine o tava acoperita, pe care o descopera si i-o intinde, scotand la iveala un biletel.

Alice este suprinsa, nu se astepta la asa ceva. Se uita ezitant la tava, dar singura cale sa afle despre ce e vorba este sa ia biletul si sa-l citeasca, multumind in timp ce intinde o mana catre tava.

"Cu drag. Va asteapta domnul. O seara buna!" mai spune Csongor, inainte sa o ia la pas inapoi catre centru.

Desfacand biletelul, Alice gaseste urmatorul mesaj:

"Draga mea, te astept in seara asta cat de repede poti cu restul de condimente si, pe prietenii tai, cam la o ora dupa. Balan stie, am vorbit deja cu el si aveti permisiunea lui.
- Baráth Boldizsár"

"Deci, stim pe unde gasim un non-stop?" ii intreaba pe ceilalti.

"Trebuie sa fie unul si pe aici" ii spune Iustina linistita. "Ingredientele de pe lista se gasesc peste tot. Dar intrebarea este: de care apa ii trebuie?"

"Banuiesc ca plata..." raspunde Alice.

"Am putea sa luam plata, am putea sa luam de izvor... Eu zic sa luam si minerala..." Nu apuca sa insire mai multe modele, ca Alice incepe sa rada.

"Este ciudat, ca zicea ca le vrea peste doua zile, dar nu mai conteaza" continua Iustina netulburata. "Hai sa-l sunam pe Titus sa vedem pe unde este, ca poate nu are rost sa urcam, si pe urma sa gasim un magazin."

"Pai zice ca voi sa veniti la o ora dupa mine."

"Da, dar as prefera sa nu te las singura nici la magazin, nici pe drum. Mai degraba stam in zona, asteptand sa treaca ora, decat sa te lasam pe tine sa mergi singura pana acolo. Ai putea sa iei un taxi..."

"Cumva, nu cred ca o sa incerce cineva sa imi fure telefonul in drum spre..." se impotriveste Alice. "Si, daca incearca, parca mai am oleaca loc, nu-s chiar satula."

"Hm, imi place de tine!" zambeste Iustina.

"Dar banuiesc ca nu te referi la hoti de telefoane..."

"Tot imi place de tine!"

Sunt intrerupte de telefonul lui Alex, care incepe sa vibreze - un sms de la Balan: "Urcati." care pune capat nehotararii lor.

Ajunsi in apartament, il gasesc pe Balan fumand o tigara in fata televizorului, uitandu-se in continuare la reluarea unui episod din "Pariu cu viata", care tocmai se incheie.

In momentul in care apare genericul, Horatiu Balan se intoarce catre ei, brusc constient de prezenta lor: "Unde-i Titus?"

"Buna seara! E pe drum."

"Bine, o sa asteptam sa vina si el in cazul asta... Si ce faceti?" si le da un zambet, undeva intre terifiant si batjocoritor.

Iustina zambeste si ea: "Chiar ma gandeam la dumneata."

"Hm... Ma bucur sa constat ca apar in gandurile si in rugaciunile si in visele cuiva. Despre ce e vorba?"

"Sunteti mereu prezent..." constata Alice.

"E treaba mea sa fiu mereu prezent."

"... in gandurile si in visele noastre" continua fata chicotind.

"Chiar si acolo!"

"Atunci va faceti bine treaba!"

Iustina ar vrea sa profite ca mai au putin timp la dispozitie: "Pana vine Titus, as putea sa intreb ceva?"

"Ce sa faci si tu altceva?"

"Numai daca as putea. Daca nu se poate, nu se poate..."

"Da, da, intreaba, intreaba..."

"Lucretia ne-a dus la doamna Schmitz si doamna Schmitz a spus ca ar trebui sa trec intr-una din serile acestea, sa merg singura la dansa. A fost asa, din politete si ar fi cazul sa nu merg? Ar insemna ca te indatoreaza pe dumneata? Sau ca trebuie sa ma inveti dumneata ce ar mai trebui sa stiu?"

"Ottilie e foarte retrasa, asa ca, daca te-a invitat, probabil vorbeste serios si chiar ar trebui sa te duci. S-ar putea sa te invete chestii de... de-ale voastre, la care eu ma pricep mai putin."

"Hm... ma gandesc ca nu s-a mai vazut Nosferatu care sa fie tata de Toreador," chicoteste Iustina.

"Totu-i posibil..." spune el, terminandu-si tigara si lasand chistocul pe masuta din fata televizorului, spre oroarea Iustinei, nu atat din cauza focului, cat din cauza deteriorarii masutei.

"As putea primi numarul Lucretiei? Pentru ca nu as vrea sa dau buzna peste doamna Schmitz, nu mi s-a parut pasionata de vizite inopinate."

"Hm... mda, bine, stai asa" si ii scrie numarul pe o bucata de hartie

Alice incepe sa povesteasca: "In noaptea aceasta am fost chemati din nou la domnul Baráth."

"Hm... mergeti, mergeti. Cine stie ce mai are si Boldizsár sa va arate. E obsedat de mancare de cateva luni de zile si vrea sa gateasca nu-stiu-ce chestie, plus ca balmajeste despre nu-stiu-ce Principe... Alte probleme pe capul meu..."

Titus ajunge si el, usor innoroiat si prafuit. Ar fi vrut sa izbucneasca si sa dea un pumn in usa, dar se gandeste ca usa nu are nicio vina si se abtine. O deschide incet si, dand cu ochii de Balan, se bucura ca nu a lovit usa. Si incearca sa inghita cat mai mult emotiile care au pus stapanire pe el: "Buna seara!"

"Tu unde ai fost pana acum?! Sers."

"Am venit pe jos."

"Ai venit pe jos? A fost faina plimbarea, da? Te-ai simtit bine?"

"Nu as putea sa spun ca m-am simtit bine, va multumesc de intrebare."

"Minunat... Bine. Daca aveti intrebari, nelamuriri..."

Alex este primul care profita de ocazie: "Am primit o misiune de la Principe..."

"Mhm..."

"... care ne-a spus ca ne-ati putea ajuta: trebuie sa investigam disparitiile din Brasov."

"Mhm... Bine... Este un servitor de-al nostru, Sebastian Petran il cheama, care, in ultima vreme, a disparut, da? Am zis Sebastian?"

"Da, Sebastian Petran."

"Bun esti atent. Am vrut sa zic Costin Petran, iti multumesc. Petran a disparut cam in acelasi moment in care au inceput disparitiile astea. Asta era cam cu doua saptamani inainte sa apareti voi." Balan face o pauza, intrerupt de un acces de tuse. "Asa ca voi mergeti si va interesati despre ce e vorba. Vedeti pe unde il puteti gasi pe Petran. Va recomand sa cautati in jurul Lunii Rosii, cam pe acolo sta. Acum, ca ati inlaturat vanatorii de acolo, ar trebui sa fie deschis clubul si pentru noi mereu."

"Nu a ars clubul?" intreaba Alex mirat.

"Nu, clubul nu a ars. Au stins repede. Au fost cateva daune pe interior doar. In fine, a fost cumparat si are un management nou, asa cum se face. Bun. Deci am inteles ca activa undeva pe acolo si faptul ca e doar un servitor de-al unuia dintre noi l-a avantajat sa nu fie detectat de vanatori. Fataiti-va pe acolo, cineva l-a vazut in ultimele seri."

"In ultimele seri, acum doua saptamani, adica?" intreaba Alex din nou.

"In ultimele cateva seri l-a vazut cineva pe acolo." Apoi baga mana in sacou, scoate o poza si o lasa pe masa. "Asta e el, deci va descurcati. Vedeti cum il gasiti si, mai departe, vedeti ce faceti."

"Mhm..."

"Acest barbat este politist?"

"Petran? Nu. A fost ceva.... nu mai stiu cu ce se ocupa... A fost servitorul unei Toreadorite care s-a carat din orasul asta" si, aratand cu un deget garbovit si lung catre Iustina, continua: "Voi imi faceti mult mai multe probleme decat mi-as dori. In fine..."

"Cum asa?" e randul Iustinei sa il intrerupa.

Balan isi aprinde o alta tigara inainte de a-i raspunde: "Ma rog, respectiva, inainte sa se care din Brasov, s-a distrat putin cu asta si l-a abandonat. Lasandu-l fara sursa de sange, cine stie ce dracu’ o fi facut Petran. Asa ca e treaba voastra sa aflati."

"Ce se intampla, domnule Balan, cu un servitor daca nu mai are sursa de sange? Devin dependenti?" intreaba Titus, brusc interesat.

"Da, devin dependenti. Si cauta in alte parti. Am mai vazut asta intamplandu-se din cand in cand."

Iustina revine la Petran: "Ce ne mai puteti spune despre el? In ce fel se manifesta sevrajul la el?"

"Probabil ca si-a gasit pe altcineva care ii da doza si asta il ajuta sa ramana pe linia de plutire. N-as sti sa va zic altfel cum functioneaza."

"Ar putea sa-si fi gasit pe cineva din Sabbat?" intreaba Alex.

"Probabil."

"Ce am putea face ca sa fie dispus sa vorbeasca sau sa se intoarca la Camarilla?" continua Iustina.

"... Nu mai conteaza daca se intoarce, oricum cineva o sa-o execute, asa ca aflati ce puteti de la el si rezolvati problema."

"De ce e important sa-l gasim?" intreaba Titus.

"E o paguba constanta, unu la mana. Doi la mana, pericliteaza Mascarada si trei la mana probabil lucreaza cu Sabbatul" ii raspunde Balan printre tuse si haraieli.

Alex este nedumerit: "Pai si cum am putea noi scoate de la el informatiile astea? Daca e slujitor, inteleg ca e complet dedicat stapanului lui."

"Eh... probabil cu o parghie suficient de puternica ati putea obtine informatiile de la el."

"Daca i-am da din sangele nostru, ar deveni de-al nostru? Sau nu functioneaza asa?"

"Hm... puteti sa incercati si asa. Eu ma gandeam ca pur si simplu il bateti pana cand va spune tot ce are de spus, dar, hei, orice functioneaza!"

"Dar care ar fi o parghie la care ar fi mai sensibil, in afara de bataie?" intreaba Iustina.

"Habar n-am, nu-l cunosc."

Titus se uita la Balan, inainte de a-i spune: "Alteta-Sa ne-a spus ca noi ne vom ocupa de asemenea de Sabbatii care stau la marginea orasului."

"Mhm..."

"Ce-a vrut sa zica prin asta?"

"Pai, probabil ca Alteta-Sa Principele banuieste ca toate cazurile astea de disparitie au ceva de-a face cu Sabbatul si, statistic, au. Asa ca..."

Iustina simte ca ii mai trebuie ceva. "Dar ce crezi dumneata ca ar mai trebui sa stim? Cred ca ai un interes ca noi sa nu facem vreo prostie din nestiinta, ca, pana la urma... E drept, cat suntem sub tutela dumitale, nu cred ca vei fi pedepsit daca incalci porunca a saptea, dar degeaba o incalci, degeaba ne distrugi, ca tot vei avea reputatia atinsa de greselile noastre..."

"Mda..."

"Deci ce ar trebui sa mai stim?"

"Nu aveti ce altceva sa mai stiti! Mergeti, cautati-l pe Petran, aflati care e problema, rezolvati-o. Simplu. Ce alte nelamuriri mai aveti voi?"

"Nu cred ca putem s-o rezolvam noi in totalitate. Ce inseamna sa rezolvam? Ce anume rezolvam noi?"

"Problema."

"Pana la urma, Principele a spus sa facem niste pasi, macar."

"Da. Ce nu-i clar? Sunteti vampiri - purtati-va ca atare. Investigati problema si rezolvati-o. Daca aveti nevoie de intariri, scrieti. Sau ma sunati. Bine?"

"Bine!"

Balan se ridica, incercand sa-si indrepte cocoasa cat de mult poate. Uitandu-se la ei, face doi pasi catre usa: "Hei, nu-i atat de grav, nu va impacientati. Nimeni nu stie ce s-a intamplat. Mergeti, cautati-l, vedeti ce se intampla. Figure it out! Va dati voi seama, ii dati voi de cap!" Apoi incepe sa tuseasca.

Titus mai are o intrebare: "Domnule Balan, dupa ce aflam informatiile de la el, ce vreti sa facem cu el?"

"Sa scapati de el."

"Adica sa-l omoram?"

"Da. Asta daca nu incerca el primul sa va omoare pe voi sau sa va toarne celui cu care lucreaza." Brusc, in sufragerie se lasa tacerea.

Balan se uita la ei: "Bine. Daca am rezolvat aici, o sa ma duc sa vorbesc cu un om despre niste sobolani."

Alice isi aduce aminte de ceva ce le spusese mai devreme: "Scuzati, de cand ziceati ca domnul Baráth e pasionat de mancare?"

"Ma rog, intotdeauna a fost pasionat intrucatva de mancare, dar de la o vreme nu vorbeste decat despre asta sau despre Principele von-nu-stiu-ce, nu-stiu-ce Doamne-iarta-ma de voci aude Boldizsár de la o vreme!"

Raspunsul lui Balan starneste si curiozitatea lui Alex: "Asta se intampla tot cam de doua saptamani?"

"Nu, nu. De cateva luni."

"Si disparitiile?" intreaba Iustina incurcata.

"Ce-i cu ele?"

"Disparitiile de cand au inceput?"

"De cateva saptamani, cam cu doua saptamani inainte sa apareti voi," repeta Balan oarecum agasat.

"... Doamne, ce increngatura!"

"Asa e mereu?" intreaba Alex.

"Da. In principiu, da. Dar o sa-i dati voi de cap, sunteti copii buni. Am incredere in voi" si il bate pe Titus pe umar, cu o palma usoara si o ciufuleste pe Alice, inainte de a mai face doi pasi catre usa.

"Si pe mine, nu?!" striga Iustina din spatele lor, facand-o pe Alice sa izbucneasca in hohote de ras. "Ca nu mi-am pus ciunga-n par..." continua fata.

"Nu. Nu, ca s-ar putea sa ma murdaresc. Hai, ca sobolanii aia nu or sa se manance singuri. Sers!" apoi deschide usa si dispare.

"O sa tin minte, bine... Here we go again..." spune Iustina in urma lui.

"Bun, cine da o fuga cu mine pana la non-stop?" intreaba Alice, odata ramasi singuri in apartament.

"Hai sa mergem amandoua..."

Dar fetele nu apuca sa se ridice. Dupa cateva secunde in care s-a asigurat ca Balan a ajuns suficient de departe, Titus se ridica si da un pumn in masuta din fata televizorului, cu toata forta, facand-o bucati, tremurand de furie.

"Titus, ce s-a intamplat?" intreaba incet Iustina.

"Eu n-o sa pot sa o duc mult asa! Increzutul acela... Alteta-Sa... Doamne! Nu pot!... Prefer sa ma duc cu Sabbatul!... Nu pot! Intelegeti? O sa.... Este dezgustator! Cum sa te porti asa?!"

Iustina se apropie incet si pune o mana pe bratul lui, in timp ce Alex incearca sa gaseasca o explicatie: "Daca e adevarat ce spune el si a fost transformat acum sute de ani, gandeste-te ca are o anumita obisnuinta. Si, daca a fost nobil, cum citeai prin manualele de istorie sau prin romanele istorice, astia aveau protocol, eticheta... s-ar putea ca asta sa fie natura lui. Asa cum noua ne vine la indemana sa purtam bocanci, asa lui ii vine la indemana sa i se adreseze lumea cu Alteta-Sa, i se pare absolut natural. Este pur si simplu natura lui, de cand a fost transformat."

"Inteleg si nu ma deranjeaza ca nu putem fi lasati liberi sa facem ce vrem, nu putem transforma in stanga si-n dreapta, dar... Ne trateaza ca pe niste slugi!... Clanurile de Jos!" si da un picior in resturile mesei, apoi continua spasit: "... O sa repar asta maine..."

"Nu cred ca am fi putut sa ne asteptam la mai multa intelegere din partea lui," spune Alice linistita.

Alex isi continua si el ideea: "Important e ca nu ne-a omorat si ca avem un adapost. Putem spune ca i le datoram; bine, lui si lui Balan, dar... Balan pare, cel putin, sa fie adjunctul lui..."

"Nici eu nu suport gandul ca le suntem indatorati, dar in lumea asta totul merge pe datorie, aparent," il urmeaza Alice.

Titus, insa, nu se lasa consolat: "In Camarilla, vrei sa zici."

"Pana si Gheorghe a spus ca trebuie sa ne platim datoriile," ii aduce aminte Alex.

"Datorii si favoruri" mai spune Alice.

"Da... Stiti ceva? Eu nu-i datorez nimic omului astuia. Pe voi nu v-a omorat in prima seara, eu am venit dupa. Ce-i datorez, ii datorez lui Balan si voua, ca m-ati scos din beci de acolo, daca nu m-as fi tarat singur."

"Titus, eu nu o sa-ti cer nicio datorie!" il opreste Alex. "Si, daca vrei sa te duci la Gheorghe, poate nu ti-ar fi rau. Dar la Sabbat, nu mi se pare deloc o idee buna. Chiar n-as vrea sa ajungem sa fim unul contra celuilalt."

"Nu, nici eu n-as vrea, evident..."

"Cred ca nici Bogdan si nici fetele nu ar vrea sa ajunga intr-o haita a Sabbatului. Gheorghe ar fi o idee mai buna, dar si el a zis la fel: trebuie sa ne platim datoriile. Dar si Gheorghe este cineva transformat acum sute de ani. Toti vampirii astia au sute de ani, toti vad lumea cu totul altfel decat noi. Noi nici nu putem sa ne imaginam cum era... societatea, lumea, oamenii... Gandeste-te, atunci era iobagie... nici Gheorghe nu cred ca era dintre tarani, mai degraba vreun om al muntelui, ceva..."

"Principele acesta e o insulta la adresa libertatii oricaruia dintre noi, oricaruia dintre vampiri! Ce daca s-a nascut acum sute de ani? Lumea s-a schimbat! Nu mai este el buricul pamantului acum!"

"Hai sa ne platim datoriile..." razbate glasul Iustinei.

"Nu cred ca a fost de la inceput Principe..." este de parere Alice. "Si cred ca ai multe trepte de urcat ca sa atingi nivelul de putere sa poti face ceva in privinta asta..."

"Nici nu mi-as dori!" raspunde Titus, la fel de suparat ca si inainte. "Oricine are dreptul sa fie liber, sa nu fie sluga nimanui!"

"Da, nu te contrazice nimeni aici, doar ca asta e situatia in care am fost bagati si inca nu stim regulile. Da, ne-a dat o lista frumoasa de porunci, dar societatea se bazeaza pe mai mult de atat si inca nu stim care sunt celelalte reguli. Si suntem la fundul piramidei..."

"… Ingropati in nisip pana la brau," completeaza Iustina, de parca nu era destul de relevant tabloul pictat de Alice.

Titus ii priveste putin, inainte de a vorbi din nou: "Imi cer scuze ca m-ati vazut in starea asta. Imi e foarte greu sa ma plec unor astfel de persoane."

"Nu-i nimic, te inteleg..."

Iustina il strange de brat: "Titus, mai bine vii acasa si stam de vorba, scoti maracinii si isi versi naduful, decat sa faci asta pe strada sau in alta parte. Daca tot sunt acolo, scoate-i linistit."

"Multumesc... Am inteles ca ati primit ceva de facut..."

"Am primit o invitatie de la domnul Baráth, trebuie sa-i duc restul de ingrediente si voi sa veniti dupa vreo ora," ii povesteste Alice pe scurt.

"Va suparati daca eu nu vin cu voi la cumparaturi? Ma asteapta Valeria inapoi la ea acasa. Si, daca stabilim cand, voi veni si eu in fata la domnul.... cum il cheama?... la ora stabilita."

"Pai iti spunem cand ajunge Alice acolo si, de atunci cam intr-o ora sa fii si tu acolo, bine?" propune Iustina.

"Bine... scrieti-mi un sms cand ajunge Alice acolo..."

Alice il bate usor pe umar: "Distreaza-te si tu cat ai timp..."

Titus se apropie de fete, vorbind aproape in soapta, sperand ca Alex nu aude prea multe: "Auziti... voi cam cat v-ati astepta sa... ramana un tip cu voi? Adica... Intelegeti ca nu pot sa raman cu ea pana dimineata..."

"Depinde ce fel de relatie vrei..." incepe Alice.

"Cred ca va dati seama ce fel de relatie vreau..."

"Da, dar... nu stiu..."

"In seara aceasta nu poti sa ramai prea mult, oricum," ii aduce aminte Iustina.

"Doar nu ai de gand sa te intorci inapoi la ea dupa ce treci pe la Baráth, nu?" rade Alice.

"Hai sa ne gandim un pic. Tu acum te intorci la Valeria, ai zis ca sta aproape, nu? E langa noi."

"Ti-ai gasit o gustare convenabila!" il felicita Alice.

"Foarte bine! Daca eu merg cu Alice la cumparaturi, in jumatate de ora ea ar trebui sa fie intr-un taxi. Asta inseamna ca in vreo ora jumatate-doua tu ar trebui sa fii in fata casei de pe Mihai Eminescu."

"In viata mea nu am mers cu taxiul cat am mers de cand sunt nemoarta!"

"Mie mi-e dor de mers cu trenul, ca de aia am si vrut sa locuiesc aproape de gara, dar asta este!" isi aminteste Iustina, facandu-l si pe Alex sa devina putin melancolic: "De-acum, doar tren de noapte pentru noi..."

"O sa vin si eu cu voi la magazin, trebuie sa cumpar ceva rapid, apoi merg la ea."

"Ii iei si tu niste bomboane, s-o indulcesti!" il sfatuieste Alice zambind.

"Deci in seara aceasta nu prea conteaza cat ar trebui sau cat ar fi bine sa stai, pentru ca, oricum, in seara aceasta tu nu ai foarte mult timp la dispozitie. Dar intr-un fel e bine, pentru ca iti rezolva dilema, nesiguranta daca ai stat prea mult sau prea putin. Si, daca ii place asa mult si isi mai doreste, o sa fie un stimulent foarte bun ca sa vrea sa revii cat de curand. Si o sa iti dai seama in mod natural cam cat ar trebui sa stai. Ce zici?" il intreaba Iustina.

Aparent, vorbaria ei calma a avut ceva efect asupra lui Titus, care pare sa revina la starea de nerabdare: "Bine, Bine! Haideti sa ne grabim, atunci!"

"Am inteles" chicoteste fata. "Alex, tu ce faci? Ne astepti aici sau mergi cu noi la magazin?"

"Pot sa va astept aici."

"De fapt, ma astepti doar pe mine, ca Alice o sa ia un taxi si Titus merge la Valeria." Nu trebuie sa spuna mai mult, ca sa ii faca pe ceilalti sa se hlizeasca. "Iti trimit un mesaj, sa cobori? Ca noi am putea merge pe jos, ajungem in cel mult 40 de minute si mai facem economie."

"Da, da... Oriucm, trebuie sa ma mai gandesc si eu la ce ni s-a intamplat..."

"E numai bine... Hai sa mergem atunci!" le spune celorlalti, indemnadu-i catre usa.


Înapoi: The Prince's Haven
Urmează: Learning Techniques

31-mar-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro