Brasov by Night



Love Story


Miercuri, 19 octombrie 2016 ora 20

Soarele rasare peste Brasov, oamenii ies din case, isi vad de vietile lor, fara sa aiba habar de cei care traiesc in sanul comunitatii lor. Merg la munca, la scoala, isi petrec timpul impreuna sau singuri si, cand se lasa din nou seara, majoritatea se inchid in casele lor, lansadu-i pe ceilalti sa se trezeasca din starea de torpoare in care s-au aflat peste zi, sa-si inceapa o noua seara in noua lor existenta.

Iustina, ultima care s-a trezit, se intoarce de la baie cu parul scurtat pana la umeri si cu breton - daca tot va sta prea aproape de prea multi oameni, mai bine sa-si aduca aminte de alta fata.

"Iti sta bine noua frizura!" zambeste Titus, aproape odata cu Alice: "Te prinde!"

"Multumesc! Am constatat, la sesiunile din studio, exersand cu peruci, ca e mai dificil sa-i recunosti pe oameni cand au sau nu au breton, de exemplu. Poate asa pot sa ma fatai mai bine printre oamenii din Piata. Daca tot ne jucam de-a James Bond, apoi James Bond sa fie!" raspunde fata aproape incepand sa rada. "Sa-mi aduceti aminte sa va povestesc cu James Bond si cu restaurantul din varful muntelui din Elvetia. Eu sunt gata!"

"Pai haideti sa mergem!" iese la iveala nerabdarea lui Titus, care isi pune rucsacul in spate in timp ce vorbeste.

Alice il incurajeaza: "Pai hai! Hai, ca te asteapta fata!"

Parasesc siguranta casei, iesind din nou pe strazile Brasovului in cautarea unui taxi care sa-i duca in centru. Este o seara racoroasa, senina, cu doar cativa nori imprastiati.

Lui Alice ii suna telefonul. Recunoaste numarul lui Balan si raspunde. De pe partea cealalta aude o voce de femeie: "Have you tried Better Help? Better Help is an all-new online service available 24/7 for all your psychological needs!"

"Poate una din voci ar avea nevoie..." spune fata.

"Hehe.. ma gandeam ca toate aveti! In fine..." aude vocea lui Balan. "La 11. Iti dau sms cu o adresa. 11 - 11 jumate. Sa fiti hraniti, bine?"

"OK, ii anunt si pe ceilalti."

"Sers!" si inchide imediat.

"Era Balan," le spune celorlalti, primind imediat si mesajul cu adresa. "A zis ca la 11. Bellevue Residence nr. 6."

Din ce stiu ei, Bellevue Residence este un ansamblu rezidential construit pe versant, deasupra Brasovului. Din Livada Postei, casele parca privesc orasul de deasupra, aproape ca o cetate.

"Pai avem timp," se relaxeaza Titus.

Taxiul ii lasa in centru si Alice profita ca au ramas singuri, sa le comunice si restul mesajului: "Ne-a sfatuit sa fim hraniti."

"Poate gasiti pe cineva in parc sau pe o bancuta," se gandeste Titus.

Iustina o priveste pe Alice, care, la randul ei ii intoarce privirea: "Alice, cred ca in seara asta trebuie sa iesim la agatat de tipi, nu de tipe."

"Hai sa ne asiguram ca intalnirea lui Titus merge bine si vedem..."

"Am o idee!..." incep sa ii sclipeasca ochii Iustinei. "Dar dupa ce rezolvam problema pentru care am venit in seara aceasta aici. Problema noastra, nu a lui Titus."

In capul lui Alice, Sorana ii cere aceleasi lucruri pe care i le cere mereu: sa ii dea drumul, sa o lase sa se intoarca la familia ei. Nu o incanta deloc, nu stie cum sa vorbeasca cu ea, pentru ca incercarile de pana acum nu au ajutat, asa ca tace si o asculta.

Valeria a ajuns deja, il asteapta pe Titus pe o banca in lumina unui felinar. Strada este pustie si fata este singura - un tablou induiosator, dar radiind o vulnerabilitate alarmanta.

Iustina il prinde pe Titus de mana: "Stai putin. Macar sa incerc, pana nu te vede, poate imi dau seama daca e ceva ascuns in jur." Din fericire, nu vede decat aura vie a Valeriei. "Macar poti sa stai linistit: este o fiinta vie. Nu pot sa-ti spun in ce stare de spirit este, dar nici nu este nimic ascuns pe langa ea."

Titus se asaza langa fata pe banca, iar ea il prinde de mana: "Buna! Buna, Titus, ce faci?"

"Salut, Valeria," ii spune el, in timp ce o ia in brate, fata raspunzadu-i imediat. "Ma bucur tare mult sa te vad!" continua el.

"Si eu pe tine! Ce faci? Esti OK?"

"Da. Chiar sunt OK. Am fost foarte nerabdator sa te revad."

"Imi pare rau ca am fugit aseara, dar intr-adevar eram un pic ingrijorata si speriata ca ne-a urmarit tipul ala."

"Imi pare foarte rau ca s-a intamplat asa... Ti-am spus si iti spun in continuare: atata timp cat esti cu mine, nu o sa-ti faca nimeni rau."

"Multumesc! Ce vrei sa facem? Unde vrei sa mergem?"

"Hai sa mergem spre Fantanita Dreptatii! E in zona o poienita unde se vad frumos stelele, ti-am zis ca mi-ar placea sa te duc acolo... Ai vrea?"

"Mda... e cam departe si cam tarziu, dar, sigur, hai sa mergem!"

"Uite, hai sa luam un taxi pana la intrarea in padure." Intr-un sfert de ora, taxiul ii lasa la intrarea in padure, de acolo mai au de mers doar vreo 5-10 minute pana in poienita.


In timpul petrecut de cei doi in Piata Sfatului, Iustina s-a straduit sa fotografieze cat mai multi oameni din Piata, dar si ferestrele cafenelelor, pe de-o parte pentru ca Titus l-a vazut pe unul din urmaritori, si poate recunoaste pe cineva, pe de alta parte poate isi da seama daca unii dintre cei prezenti acum se poarta oarecum ciudat: daca sunt imbracati ca turisti si nu au atitudine de turisti, daca stau la masa, dar nu sunt atenti la ceea ce mananca, se uita pe geam, poate spre Titus - orice ar putea da de banuit sau care ar putea aduce putina lumina cu privire la urmaritori.

Din cand in cand, Alex arunca un ochi catre Iustina, pe care o vede absorbita de aparatul foto. Pe masura ce se plimba prin Piata, mai ales pe langa aleile laturalnice, aude un grup de 3-4 fete in gangul unuia dintre cluburi: "A, da! Mama, ce fain ar fi sa fii vampir! Iti dai seama? N-ar mai trebui sa ajung niciodata devreme acasa sau sa ascult ce spun ai mei, ar fi foarte misto! Si toata lumea m-ar placea, ar fi atat de fain!"

Dupa cateva minute de urmarit conversatia fetelor, care nu par sa aiba mai mult de 17 ani, timp in care Iustina continua sa fotografieze, o aude pe una dintre ele soptind catre celelalte, crezand ca nu poate fi auzita: "Auziti, stiti, eu chiar stiu pe cineva si, la anul cand fac 18 ani, chiar o sa-i zic sa faca ce fac ei ca sa pot sa fiu si eu."

Toate celelalte fete rad de ea: "Hai, tu, du-te de-aici, ca habar n-ai ce spui! Ai baut prea mult!" Una dintre ele, in gluma, chiar ii deschide larg ochii, sa vada daca nu are pupilele dilatate.

Purtand ochelarii de soare, pentru ca inca are ochii rosii dupa aventura recenta din padure, Alex si-i lasa putin mai jos, se apropie, o priveste pe cea care spunea ca are un cunoscut vampir si doar o lasa sa ii vada putin ochii. Fata se albeste dintr-o data si se uita fix catre el. Prietenele lor o vad si reactioneaza imediat: "Aoleu, Dana! Esti bine? Ce s-a intamplat? S-a intamplat ceva?"

Evident speriata, fata incearca sa raspunda, balbaindu-se: "A... nu... nu... mi s-a parut ca... ca... ca vad ceva..."

Alex isi ridica ochelarii si se apropie: "Imi cer iertare, am auzit intamplator ce discutati, i-am zambit un pic si poate fața mea mai alba, impreuna cu ce-si imagina ea despre diversi prieteni, au facut-o sa se sperie. Imi cer iertare pentru asta. Buna, fetelor! Eu sunt Alex! Mi s-a parut interesanta discutia voastra despre vampiri, stiti ceva mai mult despre asta?"

Ele il privesc cu oarecare incredere. "Ce fain! Majoritatea oamenilor nu inteleg. E o pasiunea de-a noastra, chiar am vazut ieri un film mai vechi pe tema asta si doar povesteam," spune una dintre ele, chicotind in acel fel simpatic si usor imbecil in care o fac fetele de liceu, la adresa lui, vazand ca e mult mai in varsta decat ele. "De unde esti, Alex?"

"Din Bucuresti. Stiti, si eu sunt pasionat de domeniu si incerc sa emulez... si mie mi s-ar parea foarte interesant sa avem asemenea posibilitati. Puteti sa spuneti ca imi place sa ma prefac un pic," spune in timp ca isi atinge usor obrazul, "Incerc sa pastrez anumite trasaturi tipice. Poate asta a speriat-o pe prietena voastra. Dana, ce zici, seman cu cunoscutul acela al tau, care spuneai ca s-ar putea sa te transforme?"

Fata si-a recapatat un pic stapanirea de sine si se uita la el, ingrijorata: "Da, trebuie sa recunosc ca da, cam semeni cu el. Da' nu stiu eu cat de... Probabil ca doar glumea."

"Cum ti-a spus ca o sa te transforme? Ai zis ca atunci cand vei implini 18 ani... Chiar asa, cati ani ai? Ca pari destul de matura, chiar si acum."

"Aaa... Am 17 ani, o sa fac 18 peste trei luni..."

"Deci esti cum trebuie... Si, cum ti-a spus ca o sa te transforme?"

"Nu mi-a spus. Mi-as spus doar ca o sa vina atunci sa ma vad cu el."

"A fost, asa, o promisiune seaca, nu?"

"Nu cred... Adica e un tip destul de serios."

"Ce film ati vazut?"

"... Queen of the Damned...?" spun fetele, parca nesigure.

"Si, pe prietenul asta al tau, l-ai vazut si la lumina zilei?"

"E de-o varsta cu voi?"

"Nu. Nu stiu cati ani are... E mai mare... E un baiat bun, poate ca doar glumea."

"Cat de curioasa esti sa incerci asa ceva?"

Dana arunca o privire catre prietenele ei si le face cu ochiul in timp ce il ia de brat: "OK, hai sa povestim despre asta mai incolo."

"Chiar voiam sa-ti propun asta," zambeste Alex.

Dana il conduce spre coltul strazii, de unde Alex inca o mai poate vedea pe Alice cum ii supravegheaza, apoi il trage intr-un gang: "Da, uite, n-ar trebui sa-ti spun chestia asta, fiindca prietenul meu mi-a zis sa nu vorbesc cu nimeni. Il cheama Ionut si ma cauta el, cand e sa ne vedem. Il stii? Esti si tu ca el? Am vazut dupa ochi."

"Intamplator, pe el nu il stiu, dar s-ar putea sa fim un pic asemanatori."

"El nu are, dar la un moment dat era cu cineva care avea niste ochi ca ai tai."

"Sa stii ca, asa, una peste alta, pentru tine lucrurile astea nu sunt cele mai sigure."

"Acuma, ala avea niste lentile, doar nu vrei sa spui ca e pe bune, nu?"

"Nu, nu vreau sa spun ca e pe bune, dar si credulitatea asta poate duce la consecinte mai neplacute. Uite, suntem aici singuri si, sigur ca eu doar ma bucur de compania unei fete frumoase ca tine, dar poate altii, cine stie, ar putea sa incerce lucruri mai neplacute" si o prinde cu mana pe dupa umeri, sa vada daca fata se opune sau nu.

"Uite ce e... Poate ar trebui sa vorbesti intai cu Ionut... Nu stiu ce sa zic, da' nu ma simt foarte confortabil. Adica si el e uneori mai ciudat, dar pe tine nu te cunosc si deja nu-mi place ce se intampla."

"Hei, stai linistita! Consider-o o lectie de viata si vezi-ti de treaba." Apoi se intoarce prin gang spre prietenele ei: "Aveti grija de ea, sa fie atenta cu cine sta de vorba!" Fetele sunt cu urechile ciulite, dar e clar ca pustioaica este speriata.

In tot acest timp, vocile pe care Alice le aude de obicei ii spun: "Asta e o petrecere cu lopeti pe cale sa se intample!" ... "Ei se lupta cu Batrani, dar in acelasi timp mananca tineri" ... "Sabia lui Cain o sa ne elibereze pe toti!"

Fata se uita in jur, gandindu-se daca replica cu batranii si tinerii se refera cumva la Alex. Deocamdata, sta intr-un loc ferit de priviri, dar urmarindu-i pe ceilalti: Alex tocmai se indeparteaza cu una dintre fete la brat, Titus este cu Valeria, Iustina nu pare sa fi terminat cu pozele.

Iustina a facut suficiente poze cat sa simta ca isi reintra in mana, dar, din nefericire, in graba de a-l prinde pe Titus din urma, nu a avut suficient timp cat sa surprinda toate detaliile pe care si le-ar fi dorit si nu pare sa fi recunoscut pe nimeni care sa se potriveasca descrierii facute de Titus, sperand totusi ca el sa recunoasca pe cineva mai tarziu, cand vor studia pozele pe ecranul laptopului.

Odata intors Alex, il vad pe Titus conducand-o pe Valeria catre statia de taxiuri din Livada Postei si se hotarasc sa ii urmeze in acelasi fel, altfel le-ar lua prea mult timp sa mearga pe jos. Iustina se uita la Alice: "Cred ca noi mancam la intoarcere", facandu-l pe Alex sa le spuna spasit ca si el va face acelasi lucru.

Taxiul ii lasa la intrarea in padure, de unde urca in liniste, fara sa se apropie prea mult de cei doi porumbei carora Iustina le vede aurele. Alice profita ca sunt singuri, ramane putin in urma si se face nevazuta, la adapostul umbrelor.

In poiana de la Fantanita, Titus scoate din ruscac sacul de dormit, il intinde pe jos si ii face semn Valeriei sa se aseze langa el. Fata il urmeaza linistita si se uita catre cer. Ia patura din mana ei, o intinde peste picioarele lor si pune o mana pe dupa umerii fetei, privind si el cerul: "Ce bine ca e senin in seara asta!"

"Putem sa vedem stelele, nu? Sunt frumoase."

"Asa cred si eu..." Si incepe sa ii arate cateva constelatii pe care a invatat de-a lungul timpului sa le recunoasca: Carul Mare, Cassiopeia... Tinand-o strans in brate, sa nu-i fie frig, ii spune: "Uite, Valeria, mi-ar placea tare mult daca m-ai lasa sa te conduc acasa in seara aceasta. M-as simti mai bine sa te stiu in siguranta."

"Crezi..." chicoteste fata, privindu-l cu coada ochiului. "Crezi ca e nevoie?"

"Nu stiu daca a fost ceva cu oamenii care pareau sa ne urmareasca, dar nu strica niciodata sa fii precaut."

"Stii, eu chiar voiam sa te chem la mine in seara asta... Daca tu crezi ca vrei sa vii, nu stiu..." spune ea, jucandu-se cu o suvita de par.

"Mi-ar face mare placere sa vin!"

"OK. Hai sa mai stam un pic aici... cateva minute."

"Locuiesti singura?"

"Mai am o colega de apartament, dar oricum nu-i acasa acum."

"Uite, eu nu eram pregatit sa fii atat de draguta si sa ma inviti la tine in seara aceasta..." incepe Titus sa vorbeasca, dar imediat simte un atac de panica destul de puternic. Paradoxal, reuseste sa respire, sa-si pastreze calmul si isi da seama ca nu are de ce sa se teama. "... am ceva de rezolvat cu niste prieteni, ceva ce tine de munca..."

"La ora asta?"

"Da, uneori lucram tura de noapte. Nu vreau sa te plictisesc acum cu asta, dar, daca o sa-ti faca placere sa ne mai intalnim, chiar mi-ar placea sa-ti povestesc mai multe... Mi-ar placea tare mult daca, dupa ce te las acasa, o sa-mi permiti sa revin dupa ce terminam ce avem de facut."

"... OK... sigur, hai ca facem asa... Hai ca mai stam acum un pic, ... cinci minute... si pe urma vedem ce se intampla", se hotaraste fata, strangandu-se usor la pieptul lui. Dupa cateva minute, rupe tacerea: "Pai, uite, Titus, crezi ca ar trebui sa mergem?"

Din momentul in care a constientizat schimbarea de planuri, Titus a inceput sa ezite - nu stie daca sa-i mai recite poezia acum, daca se sa hraneasca acum... A auzit ca trebuie sa mearga hranit la Principe si nu ar vrea sa faca probleme, ca sa poata sa il lase sa o faca companion...

Deocamdata o intreaba unde locuieste. Fata il priveste, aproape chicotind si ii spune fara sa ezite: pe strada Popa Sapca, impreuna cu o prietena de-a ei, la numarul 5, apartamentul 8.

Titus decide totusi sa faca pasul acum, sperand ca o sa fie cum i-au promis prietenii lui - ca ea nu o sa-si dea seama de ce se intampla: "Te-as ruga sa mai astepti cateva minute... Stii ca am vorbit aseara despre Luceafarul..."

"Da, tin minte, sigur."

"Mi-am permis sa scriu o scurta... reinterpretare si mi-ar placea sa o auzi..."

"OK... sigur, cum sa nu? Despre ce e vorba?"

"O sa ti-o recit imediat..." O ia in brate si o saruta, bucurandu-se ca si ea ii raspunde, simtindu-se foarte bine. Ii sopteste la ureche: "Poezia se numeste 'O noua viata'..." si incepe incet sa recite:

"A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată."
Oare-nvăța-voi să trăiesc
O viață brusc curmată?

În umbra falnicelor nopți
Un animal așteaptă
Din moarte, sânge, gheare, colți
Ce soartă i se-ndreaptă

"Iar umbra feţei străvezii
E albă ca de ceară -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afară."

Lumina zilei arde greu
Ne-viața mea de-acuma
Sângele este tatăl meu
Iar noaptea-mi este muma.

Și soarele nu-l voi vedea
Nicicând cum mai răsare
Dar noaptea, tot ce voi putea
Ți-oi pune la picioare

Iubire-ți voi încredința
Ascultă-mi, dar, chemarea
Și împreună-om explora
Pădurea, lumea, marea

Nu moarte vreau să îți ofer
Ci libertate, veacuri multe
Lasă ca inima ce-ți cer
De mine să asculte

În ochii tăi ai mei să-i scald
Ai vrea să mă hrănești tu oare?
Cu trupul și sângele cald
Deși nemuritoare

Iar viața ce ți-oi oferi
De-ar fi să mă-nsoțească,
Visele, tot ce ți-ai dori
Vor fi să se-mplinească.

Cu tine-alături să clădesc
Și-n noapte, bunăoară
Oare putea-voi să trăiesc
O ne-viață mai ușoară...?

Si, la capatul ultimului vers, inca imbratisati, o musca. Totul incetineste - o simte putin incordandu-se odata cu torentul de sange care ii inunda gura, alunecandu-i pe gat in jos si se linisteste. Totul este exact cum ar trebui sa fie: lumea nu ii mai vrea raul, este in siguranta, nu trebuie sa se mai ingrijoreze, este suficient de bun, se simte ca si cum ar fi din nou in bratele mamei sau lucrand cu tatal lui - tot ceea ce a simtit ca ii lipseste in ultimele nopti, o senzatie absolut incredibila. Dupa cateva secunde, Valeria cade si ea prada extazului Sarutului, lasandu-se moale in bratele lui, jucandu-se putin cu unghiile pe ceafa lui.

Desi sangele fetei este ceea ce a asteptat fara sa stie atatea seri, aproape fara sa-si dea seama, ca o a noua lui natura, desi in capul lui o voce ii sopteste poruncitor: "Ia tot!", reuseste sa se calmeze, sa realizeze ca nu asta vrea sa faca si, cu efort, sa se opreasca. Inchide rana fetei si o saruta incet pe buze.

In linistea noptii, Iustina aude poezia emotionanta pe care a recitat-o Titus, dar in afara vantului printre frunze, alte zgomote nu par sa mai existe; daca Gheorghe este pe undeva prin preajma, nici macar pe el nu il poate auzi.

"Iti multumesc tare mult pentru seara asta!" ii spune Titus dupa cateva minute, inainte sa se ridice si sa se pregateasca de plecare.

"Cu drag! Hei, seara inca nu s-a terminat" raspunde ea, jucandu-se cu un deget la gulerul tricoului lui.

Coboara incet prin padure, trecand pe langa Alex si Iustina. Cand ii simte ca se apropie, Alex o ia pe Iustina in brate, parand doar alti indragostiti care se plimbau si ei noaptea prin padure, dar si pentru ca ii place fata si ar vrea sa profite de ocazie. Iustina nu se impotriveste, nu vrea sa ii strice acoperirea lui Titus.

Valeria se uita la ei, apoi la Titus: "Hai sa ajungem, totusi, acasa!"

Titus ii zambeste, o ridica in brate, rade si grabeste usor pasul, foarte fericit. Ajunsi inapoi in oras, iau un taxi pana acasa la Valeria.

Ramasi singuri, Iustina ii priveste pe Alex: "Acum poti sa imi dai drumul. Sau ma poti face sa te fac sa ma musti..."

"Esti sigura?" intreaba el, ca si cum nu ii vine sa creada ce aude.

"Da, sunt foarte sigura ca ar trebui sa imi dai drumul, ca totusi sa ajungem in Piata Sfatului inainte sa se intoarca Titus."

"... OK..." Spasit, Alex ii da drumul. "Bine, hai sa mergem."

Alice iese din umbre si se apropie de ei.

"Ce parere aveti voi despre Titus al nostru?" chicoteste Iustina.

"E priceput," e primul lucru care ii vine in minte lui Alex.

"Ori e priceput, ori e norocos. Ma bucur pentru el," zambeste si Alice.

Iustina este putin mai linistita: "Eu ma bucur ca s-a hranit... Trebuia sa inceapa de undeva si, macar asa, fata asta o sa se gandeasca de doua ori inainte sa vrea sa-i faca rau..." Apoi, mai vesela, se intoarce catre Alice: "Daca avem timp, si daca vrei, ti-as propune sa mergem la agatat," facand-o pe fata sa izbucneasca in ras.

Alex le priveste pe amandoua: "Da, poate voi aveti mai mult succes..."

"Ai putea sa faci si tu acelasi lucru din nou, doar ca nu cu pustoaice de liceu!"

"Hei, ele erau cele mai la indemana!"

"Glumeam! Glumeam! Doar ca, vezi tu, pustoaicele astea sunt cam imprevizibile si se sperie repede. As zice asa: hai sa mergem intr-un club, mai putin aglomerat si mai putin iluminat, Eu cu Alice ochim o masa cu doi tipi singuri, care inca stau de vorba, iar tu, Alex, poate gasesti o fata care este singura la masa."

"De acord. Sigur, putem incerca..."

Coboara in liniste prin padure si isi continua drumul pana in Piata Sfatului. Intra intr-unul din cluburi, Alex se indreapta catre ringul de dans, in timp ce fetele merg spre o masa unde doi tipi par sa fie fara partenere.

Printre dansatorii de pe ring, Alex remarca o fata inalta, aratoasa, cu parul portocaliu stralucitor. Se apropie de ea incet, dansand, incercand sa ii atraga atentia asupra lui. Tipa se intoarce catre el si se apropie, incat, in toata marea aceea de oameni de pe ringul de dans ii simte caldura corpului in timp ce se lipeste de el.

O imbratiseaza si incepe sa o mangaie incet pe spate, facand-o sa se simta foarte bine, sa se intoarca cu spatele la el si sa continue sa danseze asa. La scurt timp dupa ce se intoarce cu spatele, continuand sa o mangaie, Alex o prinde de ceafa si o musca.

Senzatia este la fel de placuta ca de obicei si tipa se lasa moale, sprijindu-se de el. O imbratiseaza, continua sa o mangaie si o conduce incet catre o masa izolata. Ii aduce un pahar de vin rosu, asteptand-o sa isi revina, ca apoi sa pretinda ca tocmai a fost vazut de cineva de care ar vrea sa se fereasca si ar fi bine sa dispara repede.

Iustina mai are un motiv pentru care ar prefera sa fie impreuna cu Alice la aceeasi masa: daca fetei i s-ar face rau, din indiferent ce motiv, ar putea sa fie alaturi de ea, sa incerce sa o ajute sau macar sa nu o lase singura, de teama sa nu ajunga prea tarziu la ea.

Vocile lui Alice se activeaza: "Asculta cum bate inima acestui oras si cum venele lui duc sangele inapoi la Batrani" ... "Crezi ca ne va salva Sabia lui Cain?" ... Pe langa ele, Sorana continua sa vorbeasca si ea: "Alice, te rog, poate ma poti schimba cu unul dintre ei? Te rog, da-mi drumul sa ma duc inapoi!... "

Alice o ia de mana pe Iustina, decisa sa ii urmeze planul, pentru ca asta inca nu a incercat: sa fie cineva cu ea cand se hraneste, dar sa poata sa vada si reactia fetei in timp ce se hraneste. Se gandeste nedumerita la propunerea Soranei si isi aduce aminte ca s-a mai hranit dupa ce a muscat-o pe Sorana, ar fi putut face schimbul atunci, dar ar fi fost posibil.

Pe de alta parte, pana acum nici nu s-a gandit ca ar putea sa faca schimbul, asa ca se va gandi la asta in timp ce se va hrani, chiar daca i-ar parea putin rau sa o lase pe Sorana blocata in capul altcuiva - nici ea, nici celalalt nu merita sa se trezeasca asa brusc unul cu celalalt si fara nicio cale de scapare.

Fetele gasesc o masa cu doi tipi, care par destul de plictisiti si care nu arata prea rau.

"Va suparati daca ne asezam si noi la masa voastra?" ii intreaba Iustina zambind.

Cei doi se uita unul la celalalt, vizibil surprinsi: "Nu, nu... Nu, serios! Asezati-va!"

"Acuma, sa nu va suparati pe noi ca va folosim in felul acesta, dar sunteti unii dintre cei mai... aratosi tipi din club si parca n-am fi vrut sa stam de vorba cu niste dubiosi," continua fata.

Cei doi sunt prinsi pe picior gresit: "... Apreciem! Va luam ceva? Cu ce va putem face cinste?"

"Stai, stai!" spune Iustina, parand sa tremure putin. "Abia am venit de afara si ne-a luat cu frig. Lasa, ca noi bem mai incolo. Nu ne trebuie nimic deocamdata." Si se sprijina putin de umarul celui langa care s-a asezat.

Alice este putin mai rezervata. Se asaza langa celalalt tip, incercand sa initieze o conversatie, desi nu este in largul ei. Tipul nu are nevoie de prea mult ca sa ia initiativa, intreband-o cu ce se ocupa.

"Pai... scriu..."

"Ai scris ceva ce poate am citit si eu?" devine el interesat.

"Nu cred... Inca nu am publicat nimic..."

"Hai, povesteste-mi despre asta."

Imediat ce aude incotro merge discutia celor doi, Iustina devine si ea brusc interesata. Se sprjina intr-un cot pe masa si se uita cu mare atentie, abia asteptand sa auda despre ce este vorba, primind la schimb un picior pe sub masa din partea lui Alice, care incepe sa povesteasca despre una din incercarile ramase neterminate, careia nu a reusit inca sa ii gaseasca perspectiva potrivita: "Ceva dark fantasy, inspirat de Alba-ca-Zapada. Printesa este crescuta de mama vitrega in ideea ca e mai bine sa o tina ca aliat si sa dea bine in ochii poporului, decat sa o omoare pentru ca e frumoasa..."

Ghiontul lui Alice venise la timp, lasand-o pe Iustina cu senzatia ca poate s-a holbat prea mult, constienta fiind ca nu au prea mult timp la dispozitie in seara aceasta, dar, pe de alta parte, nu prea ar fi avut ce sa faca: ii place de Alice si de ceea ce are ea de povestit.

Tipii sunt interesati si se apropie mai mult de ele, dandu-i ocazia lui Alice sa ia ea initiativa: "Am putea dansa...", simtindu-se mai acoperita pe ring decat la masa, in timp ce Iustina prefera siguranta oferita de lumina putina din zona meselor.

"Sigur! Hai!" Tipul se ridica, o ia de mana si o conduce catre ring, Alice tocmai realizand ca ea isi propusese altceva pentru seara aceasta, dar s-a lasat dusa de val, iar acum este prea tarziu ca sa dea inapoi.

Pe ring, Alice isi lasa partenerul sa faca el primul pas, ceea ce se intampla aproape imediat: se apropie de ea, incearca sa o ia in brate, oarecum stanjenit, iar fata ii raspunde. Treptat-treptat, o strange tot mai mult in brate si, intr-un moment potrivit, Alice il saruta si apoi il musca, gandindu-se la Sorana, incercand sa o incurajeze - daca poate sa fuga, acum e sansa ei.

Incearca sa isi dea seama si daca simte gandurile tipului, dar nu aude decat liniste, dupa care, in momentul in care se desprinde, primul lucru pe care il aude este vocea Soranei: "Alice, de ce nu vrei sa-mi dai drumul?" si clipeste buimacita.

Iustina il priveste pe partenerul ei din seara acesta si ii zambeste: "Ce ar putea fi in neregula cu voi, fiind asa simpatici?"

"A, nu, nimic... eram pur si simplu cu amicul asta al meu, stateam la masa, ne vedeam de treaba..." Cumva, se vede ca este constient ca fata este peste ceea ce s-ar fi asteptat el.

"Nu va deranjam in vreun fel, nu? Nu aveam in plan sa sarim asa, pe tipi necunoscuti la masa, dar voi chiar sunteti simpatici..."

"Merci, merci... Chiar multumesc... Asta nu mi se intampla foarte des..."

"Te cred..." aproape ca rade Iustina. "... Nici noua!"

"Cum? O tipa asa de draguta ca tine... nu ti se intampla asta mai des?"

"Nu aveam in obicei sa ma opresc la mesele oamenilor in club si sa ii intreb eu pe ei daca ii deranjeaza ca vin asa, pe nepusa masa. Mi se pare asa, un pic ciudat, dar..."

"Nu, nu, e in regula..."

"... Dar asa a fost sa fie in seara asta!" Si, in seara aceasta, pana si ei i se pare distractiv.

"OK... Apreciez... Apreciez!..."

Iustina se apropie mai mult, in incercarea de a-si da seama daca este dispus sa o sarute el primul. Tipul, desi raspunde apropierii, nu este in elementul lui si fetei ii este clar ca nu va face el primul pas. Fata continua sa se apropie incetisor, nu ar vrea sa il faca sa tresara sau sa se retraga.

Orice urma de rezistenta ar fi ramas, aceasta dispare odata ce fata il saruta. Muscatura care ia locul sarutului il ia cu totul prin surprindere facandu-l sa se simta foarte bine, iar senzatia ei este exact ceea ce cauta: sangele cald ii ofera tot ceea ce credea ca ii lipseste: lumea este din nou un loc frumos, in care merita sa traiasca si totul este in regula.

La un moment dat, dupa ce se desprinde, asteptand ca el sa isi revina, isi aminte cu vinovatie ca planul initial fusese sa stea alaturi de Alice si a incepe sa arunce cate o privire catre ringul de dans, sa vada ce face. Se linisteste cand o vede ca se intoarce, sprijinindu-si putin partenerul ametit si comandandu-i un pahar cu apa.

Privindu-l pe tipul de langa ea, le cere numerele de telefon, in ideea ca ii vor cauta ele - daca tot au facut in seara asta ceva ce nu au mai facut pana acum, de ce sa nu o faca pana la capat, barbatilor nevenindu-le sa creada ce noroc a dat peste ei.

"Dar numai daca vreti..." continua Iustina sa intinda capcana, dar nu apuca prea mult, pentru ca urmeaza o cascada de "DaDaDaDa!" si se trezeste cu un numar de telefon si numele de Vlad, in timp ce Alice afla ca pe partenerul ei il cheama George.

Iustina inca nu se opreste: "Sa nu va suparati pe noi, nu avem cum ca promitem ca sunam maine dimineata, dar la un moment dat, daca tot nu va displace, o sa tinem minte..."

"Da,da... Foarte bine! Excelent, excelent!.. Ne vedem..."

Fata ii face semn lui Alice - ar fi un moment bun sa plece inainte ca ei sa se dezmeticeasca de tot si sa evite alte explicatii. Alice pune paharul cu apa in fata lui George, il bate pe umar si isi ia la revedere, in timp ce Iustina il mai saruta o data pe Vlad, zambindu-i: "Pe curand!" Barbatii sunt inca sub efectul vrajii si abia reusesc sa ingaime: "Sers!" inainte ca ele sa se indeparteze.

In timpul acesta, Titus descopera ca locuinta Valeriei este foarte aproape de apartamentul lor. Ajunsi in fata blocului, o strange in brate, o saruta si o asteapta sa intre in scara blocului. Inainte sa plece catre statia de taxiuri, isi da seama ca nu au stabilit unde se reintalneste cu ceilalti, isi scoate telefonul si o suna pe Iustina, chiar cand cei trei ies din club.

"Buna!" raspune fata vesela.

"Salut! Unde sunteti?"

"Aproape de Piata Sfatului. Tu?"

"Eu sunt aproape de casa noastra."

"Pai, vrei sa vii si tu aici si sa plecam cu totii cu un taxi?"

"Sigur, cum sa nu!"

"Ziceai ca aseara ai condus-o pe fata sa ia un taxi. Hai sa ne vedem acolo, in Livada Postei."

"Bine, vin acolo."

"Bine! Povestim cand ajungi!"

"Pa!" mai spune Titus, inainte de a inchide telefonul. In fata lui vede ceva ce la inceput pare un caine foarte mare, cenusiu, ca mai apoi sa isi dea seama, dupa gatul scurt si ochii complet galbeni, ca acela nu este un caine, ci un lup. Lupul face cativa pasi catre el si, ridicand un pic capul, arunca din gura un bolovan, se uita putin la el, dupa care ii intoarce spatele si pleaca.

Titus se apleaca si ridica bolovanul, sa vada despre ce e vorba. Este o piatra si, intr-o gaura din interiorul ei, este o hartiuta cu un mesaj:

"Bună, puiule.
Cineva-mi spune că încă nu i-ai făcut o vizită și asta mă întristează teribil. Ai un motiv bun, nu? Sper că nu ai uitat că o să te caut când mă întorc. Cum îți e urechea?
E."

Titus strange foarte tare in pumn hartia, care poarta mirosul Elizei, prada unui val de emotii, un amestec de bucurie ca i-a scris Eliza si de dezamagire ca lucrurile nu sunt mai simple; il deranjeaza ca mesajul a venit cand se simtea atat de bine si lipsit de griji. Se scutura incet, pune biletelul intr-un buzunar al rucsacului si ia un taxi catre Livada Postei, unde ii revede pe ceilalti.

"Hei, cum a fost seara voastra?" ii intreaba pe ceilalti, dupa ce se urca cu totii in masina, in drum spre casa Principelui.

"Spune-ne cum a fost a ta," ii raspunde Iustina cu alta intrebare. "Ti-e bine?"

"Pai... nu stiu... Cat ati reusit sa auziti?"

"A fost foarte dragut."

"Da? Chiar v-a placut? M-am descurcat bine?"

"Eu zic ca te-ai descurcat foarte bine, chiar ma bucur ca s-a terminat asa!"

"Da, si eu... Uite, cred ca..." spune Titus, intristandu-se putin. "Cred ca nu avem de ce sa o banuim pe Eliza, nu din partea ei ne urmareau." Apoi scoate biletul, le arata si asteapta sa-l citeasca si ei, sa nu auda soferul.

Alex este si el descumpanit: "Da... e fix momentul potrivit pentru asta... Ce parere ai de treaba asta?"

Titus ofteaza adanc si pune biletul cu grija la loc: "De ce a trebuit sa fie asa?"

"Titus, nu lasa asta sa puna stapanire pe tine!" il opreste Iustina, intristata, stiind ca el ar vrea ca Eliza sa paraseasca Sabbatul, iar biletul nu pare sa-i fi dat vreo speranta in plus. "Nu incepe sa gandesti asa!"

"Asta inseamna ca ea, cel putin, inca e prin preajma..." incearca si Alice sa-l consoleze.

"Nu stiu daca e chiar prin preajma... a venit un lup si mi-a dat mesajul... putea sa fi venit de oriunde."

Iustina nu ar vrea sa spuna prea multe in masina, de fata cu soferul: "Da, puteau sa fi comunicat, putea sa fi scris cineva in locul ei, dar poate vorbim acasa, ce zici?"

"Da, haideti sa vedem ce ne spune domnul..." incuviinteaza Titus.

Alice se gandeste la ce i-au spus vocile in seara asta, despre petrecerea cu lopeti si orasul care ii hraneste pe Batrani: "Cred ca ar trebui sa avem grija."

"Mai, pana la urma, eu nu m-am convins: sunt din cei care pot sa-si dea seama ce gandim?"

Iustina nu stie cum sa raspunda, in asa fel incat soferul sa nu priceapa prea mult. "Nu stiu daca 'ce', dar sunt pe lumea asta persoane care pot sa-si dea seama ce simti."

"Da, da... oamenii aia mai sociabili... sigur, sigur... In orice caz, sunt curios sa vedem cum va fi intalnirea din seara aceasta."

Iustina o priveste pe Alice: "Alice, tie ti-a fost bine? Nu am fortat nota, nu te-am pus in vreo situatie penibila, nu? Ca pe mine ma mai ia valul din cand in cand, dar jur ca nu o fac cu intentie!"

"Nu... a fost OK," raspunde fata agale.

"Si George a fost dragut cu tine?"

"E un dulce!"

"Deci nu am facut rau ca le-am cerut numerele de telefon, nu?"

"Hm... vedem. Nu strica sa le avem..."

"Este o alternativa. Ma bucur!" zambeste Iustina.

Cand aude de numerele de telefon, Alex, care sta pe scaunul din fata al pasagerului, isi da o palma peste frunte: "Eu de ce nu m-am gandit la asta?!" spre amuzamentul lui Alice. Apoi se intoarce si priveste peste umar: "Iustina, stii ce? Tu trebuie sa ma mai inveti niste chestii!"

Fata zambeste in continuare: "Tocmai voiam sa-ti spun ca asa inveti, Alex! Nu e timpul pierdut!"

"Multumesc!" raspunde el zambetului molipsitor.


Înapoi: Chatty Vampires
Urmează: The Prince's Haven

27-mar-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro