Brasov by Night



Boys Will Always Be Boys


Miercuri, 19 octombrie 2016 ora 01:30

"Alex, hai sa-ti arat, ca, apropo de putere, putem fi si noi destul de puternici," spune Titus. "Pana la urma, toti fratii nostri s-au rasculat si nimeni din Camarilla n-a miscat un deget!"

"Mda..." raspunde Alex, "nu stim daca n-a miscat un deget si nu stim cati au fost casapiti, dar... ai vazut... pana la urma, este o legatura: Balan stie unde e Gheorghe, Gheorghe stie de Balan, nu sunt chiar in razboi asa cum pare sa fie Camarilla cu Sabbatul..."

Iustina tocmai realizeaza ce a spus Titus si se entuziasmeaza, cu ochii sclipind: "Arata-i!"

"Da... as vrea sa o facem undeva mai retras, nu la apartament" isi reia Titus ideea. "Poate aici in padure ar fi o solutie..."

Alex este si el de acord: "Cred ca aici ar fi cel mai bine."

"Arata-i! Arata-i, te rog!" continua Iustina.

"Iustina, hai un pic aici", o trage Titus intr-o parte, inspre Alice. "Din ce stiti voi despre Alex pana acum, ce credeti voi ca l-ar enerva foarte tare? De ce i-ar fi mai mult frica? Ati observat ceva?"

"Poate cand nu iese asa cum a vrut el, cand avea incredere ca poate sa faca ceva si nu ii reuseste? Sau cand nu poate face ce a facut altcineva?"

"Pai hai sa incercam..." si merge inapoi la Alex, intrebandu-l: "Auzi, de ce ti-e tie frica? De ce ti-e frica acum, ca vampir, si de ce ti-era frica inainte, ca muritor?"

"Acum? Cel mai frica mi-e de soare acum..."

Titus isi da tacticos rucsacul jos, scoate din el o bucata de material pe care obisnuia sa o foloseasca pe post de basma si amnarul.

"Ce vrei sa faci?" intreaba Alex nedumerit.

"Tu stai acolo", raspunde Titus repezit, in timp ce aduna frunze uscate, in asa fel incat Alex sa vada cum le strange intr-o gramajoara, amestecate cu crengute uscate, inainte sa il lege la ochi cu basmaua. Apoi le spune fetelor: "Dati-va un pic mai in spate, s-ar putea sa iasa un pic cam... gheros." Desi incordat, Alex inca are suficienta incredere.

Titus ia un bat si incepe sa ii dea tarcoale lui Alex, impungandu-l din cand in cand: "Esti lipsit de orice putere acum si in cateva minute o sa rasara soarele." Apoi arunca batul si incepe sa scapere scantei cu amnarul: "Iar langa tine este o gramada de frunze uscate si, daca..."

"Tie n-a incercat nimeni sa iti dea foc!" il intrerupe Alex agitat.

"Daca ma superi, o sa iti dau foc... O sa le aprind si o sa le arunc spre tine. Si vedem ce o sa te atinga mai repede: focul sau lumina soarelui." Apoi ia colacul de sfoara din rucsac si il prinde cu sfoara. Alex incepe sa se zbata, dar Titus il strange foarte tare: "Daca nu te gandesti cum sa ripostezi, o sa te leg si mai tare si o sa te las aici, pana la rasarit. Crezi ca poti sa faci ceva ca sa impiedici asta?"

Alex se incordeaza si se zbate, dar nu stie cum sa scape. Pentru moment isi pastreaza controlul, continuand sa incerce sa se dezlege si, in disperarea care il cuprinde isi da seama ca legaturile sunt destul de stranse si va trebui sa le taie cu ceva. Desi incearca, nu poate ajunge cu dintii la ele.

"Lasa dintii," ii sopteste Titus la ureche. "Ghearele! Ghearele! Atinge in interiorul tau animalul de acolo!"

"Dar... cum?!" continua Alex sa se zbata, foarte putin relaxat, cu gandul ca, daca Titus este inca langa el, inseamna ca soarele nu va rasari prea curand. "Cum? Cum sa fac? Tu cum ai facut?!"

"Mi-a fost frica! Mi-a fost frica, pentru ca eram legat! Sapa mai adanc in tine! Si, stii ceva? Chiar o sa te las aici! De unde stii ca eu nu pot sa fac chestia aia pe care a zis-o Gheorghe, sa ma fac una cu pamantul si sa te las pe tine aici, in soare, singur? Singur-singur! Sa sfarai, asa, cand incepe sa rasara soarele..." ii vorbeste Titus dandu-i tarcoale si scaparand amnarul la urechea lui.

Din nefericire, panica pune stapanire pe Alex si il face sa intre in frenezie, incercand sa fuga. Legat fiind, Titus inca il tine pe loc. Apoi il prinde de umeri: "Sunt aici langa tine! Aduna-te! Aduna-te si hai sa facem asta impreuna!"

Alex aude, cumva, de departe, ce ii spune Titus, dar, cand Bestia preia controlul, se gandeste ca totul e posibil, ca s-ar putea sa-l lase in soare, sa moara. E ca si cum acel animal salbatic ii poarta pielea si, pentru cateva secunde, isi da seama ca singurul mod prin care ar putea sa evadeze este sa taie sfoara cu ghearele.

Si intr-adevar, incep sa ii creasca gheare foarte lungi, in timp ce se zbate sa isi aduca mainile in fata si sa taie sforile, apoi o ia la goana prin padure, inapoi catre oras, orbit de frica. Nu se opreste decat dupa ce ajunge in oras si gaseste o forma de adapost.

Titus, ramas cu sforile in mana, se uita cu ochii mari la fete: "Cred ca am mers un pic cam departe... Dar cred ca a functionat!"

Coboara toti trei in urma lui Alex si il gasesc ascuns in cusca unui caine, temator si respirand destul de greu, in ciuda faptului ca nu are nevoie, cu ochii in continuare rosii.

"Alex! Alex, ma auzi?" il intreaba Iustina cu blandete.

"... Da," vine raspunsul gatuit din cusca cainelui.

"Hai ca ai reusit! Ai gheare acum! Si ai niste ochi!..." continua fata cu entuziasm, ademenindu-l sa iasa din adapost.

Alex o ia in brate: "A vrut sa imi dea foc!"

"A vrut sa iti faca gheare, Alex..."

"... Da..."

"Ai gheare?"

"... Da..."

"Am asa o impresie ca asta e noua noastra metoda de invatare... Mergem acasa?"

"Nu e usoara deloc!"

Titus se apropie si el de Alex: "Imi pare rau ca te-am speriat asa, dar a functionat! Si la mine tot asa a fost! Am dezvoltat asta in urma unui atac de panica pe marginea gropii!"

Alex e inca nervos si se uita de la unul la altul, fara a-i da drumul Iustinei; treptat, se mai linisteste: "Da, da... Inteleg ce ai facut... Dar... stai un pic departe de mine, te rog... Nu te-am ranit, nu?"

"Nu... e in regula..." spune Titus, un pic dezamagit ca va trebui sa stea departe, dar totusi destul de mandru de sine ca a reusit sa-l invete pe Alex. Se gandeste ca poate ar fi putut gasi o metoda mai blanda, dar macar i-a iesit din prima.

"Mergem acasa?" intreaba din nou Iustina.

"Da... Hai sa mergem la adapost... Imi trebuie sa fiu la adapost!" raspunde Alex.

Iustina ii intinde mana, sa aiba de ce se tine pe drum, apoi se intoarce catre Titus, zambindu-i din tot sufletul, in semn de multumire pentru ce a reusit in seara aceasta, facandu-l sa se bucure pentru confirmarea primita. Si ea este multumita - chiar daca au ajuns impreuna fara voia lor, ii pasa de noii ei prieteni, supravietuirea tuturor este importanta, iar Alex tocmai si-a crescut sansele in seara asta.

"Haideti sa mergem acasa, a fost o seara plina" ii indeamna ea pe toti.

"Stiu ca eu am vrut-o..."

"Macar te-ai ales cu ceva: ai gheare, Alex! Ai gheare! Si niste ochi rosii... Hai acasa, pana nu sar pe tine aici pe strada!" mai spune ea, facand-o pe Alice sa rada.

"Da, am ochii rosii... trebuie sa avem grija cum mergem, sa nu ne vada cineva..."

"Pai nu te uiti la nimeni pe strada," spune Iustina, desenand cercuri cu un deget pe pieptul lui. "Daca vrei, in loc sa ne tinem de mana, poti sa ma iei pe dupa umeri si te uiti la mine, asa, in jos, oarecum sa nu te impiedici. Nu vede nimeni ce ochi ai..."

Este momentul in care Alex isi da seama ca Iustina este o fata atragatoare si devine brusc interesat: "Da, buna idee! Iti multumesc!"

Titus ramane mai in urma, sa vorbeasca cu Alice: "Cum a fost in padure? A fost mai OK?"

"Macar toate vocile erau de acord asupra unui singur lucru: ca nu trebuie sa fiu acolo."

"Poate nu le place sa fie acolo pentru ca acolo nu se aud asa de bine."

"De auzit, se auzeau bine. Dar era ursul. Problema e ca mi-au zis de el abia cand a aparut. Puteau fi ceva mai pe faza." "Eram ocupati!" ... "Da?"

"Auzi, te-ai gandit oare daca are legatura cu starea ta in care esti atunci cand te hranesti, daca ramane persoana respectiva in mintea ta sau nu? Ca ai spus ca altii n-au ramas. Si nu numai vampiri. Tipul ala de la bar - n-a ramas, si era om."

"Nu stiu..."

"Incearca sa te hranesti dintr-un barbat data viitoare, poate are vreo legatura, ca doar femeile iti raman. Sau tot a treia persoana din care te hranesti.... Eh, poate ca... ziceam si eu..."

"Oricum nu am de ales, o sa trebuiasca sa ma hranesc..."

"Ai vazut ce a zis Gheorghe, ca nu-i asa de rau nici cu animale."

"Eu nu am zis ca e rau cu animale."

"Apropo, cand vrei sa mergem pe la macelarie? Daca intalnirile mele or sa continue sa fie tot asa, hm..." ii zambeste el.

"Pai... vedem... Ori cautam ceva cu program pana tarziu, ori gasim o cale de a face comenzi."

"Cu livrare dupa ora 19, va rugam!" glumeste Iustina.

Titus isi aduce aminte si schimba subiectul discutiei: "Maine seara mergem la cumparaturi pentru... ba nu, poimaine seara mergem la cumparaturi pentru..."

Alice este foarte nedumerita: "La ce ii trebuie condimente? La ce ii trebuie mancarea asta daca el e singurul care poate tolera mancarea?"

"Probabil ca sa si-o prepare sau..."

"A zis ca are musafiri."

"Iustina, tu ti-ai dat seama? Csongor era tot vampir sau era slujitor?"

Dar pana sa se gandeasca cu totii, discutia lor se muta la conditia acestor slujitori, Iustinei venindu-i ideea ca ar fi mult mai bine sa fie de acelasi sex ca persoana pe care o servesc ca sa nu starneasca gelozii in viata lor de zi cu zi, spre exasperarea lui Alice: "Cred ca voi va ganditi mult prea mult la chestia asta, mai mult decat e cazul."

"Pe mine ma intereseaza," spune Titus. "Mi se par fascinante legaturile care se pot crea... pe de alta parte, un pic si incurca..." Apoi revine la ce il framanta in acest moment: "Alex, sper ca stii ca nu ti-as da niciodata foc cu adevarat... Niciunuia dintre voi, de fapt. Sper ca ceea ce am facut in seara asta o sa te ajute sa iti atingi mai repede libertatea."

"E bine de stiut" raspunde Alice. "Nici eu nu v-as da voua foc."

"Da, stiu si inteleg..." spune Alex. "Stiu ca eu am cerut-o si inteleg de ce ai facut-o... Doar ca a fost mult mai intens decat ma asteptam si nu in sensul bun al cuvantului... Da, stiu, sunt constient ca ai jucat teatru, dar e ceva in mine care a reactionat la teatrul ala si vreau sa cred ca o sa treaca, de asta ti-am zis sa stam un pic la distanta, macar in seara asta. Poate dupa ce dorm o sa-mi treaca. Oricum, nu stiu daca iti dai seama ca ti-ai asumat niste riscuri cand ai facut-o, iti multumesc si pentru asta."

"Vezi tu, ma simteam asa... foarte bine in seara asta. Cand Valeria mi-a spus ca ne urmareste cineva, cumva chiar speram sa sara cineva, nu stiu de ce, simteam ca aveam..."

"Aveai chef de bataie" spune Alex lucrurilor pe nume.

"Da... nu-mi sta deloc in fire... In orice caz, am fost destul de increzator. Seara asta a fost o seara buna pentru mine si m-am gandit ca, si daca scapi de sub control sau se intampla ceva, o sa am suficienta putere sa te tin."

"Sa stii ca am scapat de sub control. Nu-mi aduc aminte... Stiu cat eram legat, legat la ochi, dupa aia eram liber, dar innebunit si nu am realizat nimic pana cand nu am gasit un adapost si acolo m-am mai linistit un pic. Orice as fi facut, nici macar spectator nu pot sa zic ca am fost."

"Inteleg... Auzi? Trebuie sa-ti spun ceva foarte serios."

"Asa..."

"Imi datorezi o rola noua de sfoara."

"... Rezolvam cumva" spune Alex morocanos.

"Punem pe lista! Mergem la cumparaturi oricum" se inveseleste Iustina.

Drumul catre casa este linistit. Apartamentul este un loc in care se simt in siguranta, in care se pot relaxa: au supravietuit inca unei nopti, desi intrigile incep sa se stranga in jurul lor si incep sa fie remarcati, sa li se dea lucruri de facut.

In lumina ultimei experiente si inca nesimtindu-se in largul lui langa Titus, Alex ii face o sugestie Iustinei: "Daca vrei sa ne petrecem noaptea impreuna... nu in vreun sens indecent... cred ca mi-ar fi mai bine acum sa fiu in camera cu tine decat cu Titus."

Iustina se face ca nu a inteles exact propunerea lui Alex: "Chiar voiam sa te intreb mai devreme: unde vrei sa doarma Titus: la fete in dormitor?"

"Acuma, daca pui problema asa... eu ma gandeam ca, ma rog, puteam doar sa facem doar schimb de locuri, sa doarma el in dormitor cu Alice, daca si ea e de acord cu aceasta propunere, si sa dormi tu in sufragerie cu mine."

"Alice, ce parere ai?" se intoarce Iustina catre fata. "Facem un petit échange?"

"Lasa, ma duc eu in sufragerie."

"Nu am nicio problema sa dorm in sufragerie" se hlizeste Iustina.

"Ma duc eu, luati voi dormitorul," spune Alice, mergand catre unul din paturile din sufragerie.

"Titus, in seara asta dormim impreuna" rade Iustina.

"Oricum, vin zorile imediat si nu apucati sa faceti nimic!" pune si Alice paie pe foc razand si nedumerindu-l si mai mult pe Alex, care mai apuca sa spuna doar "Care Titus-dormim-impreuna? Stai putin!" printre hohotele de ras ale celorlalti.

"Pai, Alice s-a mutat in sufragerie la tine" il lamureste Iustina, "ceea ce inseamna ca eu o sa dorm cu Titus. Doar ca tocmai am realizat ca Titus se trezeste primul."

Titus se uita nedumerit la ei: "Auziti, oameni buni, deci cum dormim pana la urma?"

"Nu stiu," raspunde Alice.

Iustina se amuza in continuare: "Cum vreti voi. Eu pot sa iau in brate pe oricare dintre voi, nicio problema."

Alex se uita la ea cu ochii inca rosii: "Atunci ia-ma pe mine..." facand-o pe Alice sa rada din nou in hohote.

"Am inteles, Alex. Tu, de fapt, vrei sa intri la fete in dormitor. Unim paturile, dormim trei in doua paturi, ramane Titus singur cu doua paturi in sufragerie, aia e!"

"Acuma, na, tu esti Toreador, trebuia sa te astepti sa faci victime!"

"Da, mai ramanea sa impresionez ursul in padure, nu?" rade ea.

"Te-a impresionat el destul!"

"Daa! A functionat invers! Dar voi ati vazut ce urs avea?!"

"Aveti cumva o foaie de hartie si un pix?" intreaba Titus, odata inveseliti cu totii.

"Am eu in rucsac," se ofera Iustina.

"Multumesc. De fapt, doar hartie, ca am eu creion."

Iustina scoate o agenda din rucsac, rupe cateva foi scrise la serviciu si i-o da. Titus se retrage intr-un colt, incepand sa scrie ceva, dar nehotarat - din cand in cand taie, scrie din nou, se mai gandeste si tot asa. Iustina, curioasa, crezand ca deseneaza ceva, vine sa se uite peste umarul lui, dar isi da seama ca incearca sa scrie o poezie.

Se retrage imediat, de teama sa nu il deranjeze, parandu-i-se ceva mult prea intim ca sa traga cu ochiul. Se asaza pe jos, langa Alex, sprijinita de umarul lui, fara sa-i spuna nimic, doar sa o stie acolo. Alex se lasa pe umarul ei, ii prieste ca are un sprijin aproape.

Alice isi formateaza in liniste telefonul; la un moment dat, Iustina ii face un semn, indemnand-o sa se aseze pe partea cealalta langa Alex, sa-i indeplineasca dorinta de a petrece timp cu fetele.

"Nu stiu voi cum va impacati cu schimbarea asta a noastra" rupe Alex tacerea, "dar cred ca puteam sa nimerim si mai rau. Chiar ma bucur ca va am langa mine..."

"Mhm..." il intrerupe Iustina.

"...ca parteneri" continua el, in timp ce Alice vine sa se aseze langa el, iar Titus isi face ochii galbeni, dand din cap a incuviintare si facand-o pe Iustina sa se uite la el fascinata, zambind larg.


Înapoi: Visiting Another Primogen
Urmează: Chatty Vampires

21-mar-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro