Brasov by Night



Debating Vampirism (1)


Marti, 18 octombrie 2016 ora 21:00

Soarele a apus peste Brasov. La fel ca in orice alta zi, majoritatea oamenilor s-au refugiat in casele lor, dar o parte dintre ei au continuat sa-si duca vietile in afara sigurantei acestora. Odata cu lasarea intunericului, ce patru se trezesc si ei din torpoarea in care s-au aflat peste zi.

In seara anterioara, dupa ce a plecat din club, Bogdan s-a intors la Balan, rugandu-l sa ii faca rost de un reportofon. Dupa vreo 30-45 de minute, petrecute intr-o oarecare tensiune, lasat singur intr-o incapere de sub Casa Sfatului, primeste un reportofon si 8 casete goale, destul de vechi, unele chiar murdare, dar parand sa fie utilizabile - cel putin jumatate din ele nici nu au fost folosite, pentru care ii este foarte recunoscator. Balan ii apreciaza recunostinta si il urmareste cu interes. Lui Bogdan i se pare mai important ca niciodata sa se asculte pe sine si sa se inteleaga si, poate, chiar sa se ierte pentru neputinta lui.

Inapoi in apartament, primul care se trezeste este Titus. Intunericul care se asterne peste oras le permite si celorlalti sa se trezeasca in decursul urmatoarei ore: intai Alex, urmat la scurt timp de Alice si mai apoi de Iustina. Fara stirea lor, Bogdan se intorsese primul in apartament, dar este ultimul care se trezeste.

Titus intra imediat in baie, cu gandul la intalnirea cu Valeria, chiar nu ar vrea sa arate neingrijit. Ceilalti se trezesc in zgomotul apei curgand prin tevi, nestiind ca Bogdan doarme sub patul lui Alice, in ciuda faptului ca exista o saltea si pentru el in sufragerie. Dupa ce se trezeste si el, se face nevazut, iese discret din dormitor si se asaza cu picioarele incrucisate langa un fotoliu, privindu-i calm.

Fara sa il vada pe Bogdan, Alex iese din sufragerie, inchipuindu-si ca in baie este Titus, si merge sa bata la usa camerei fetelor. Alice se desprinde din imbratisarea Iustinei si merge sa-i deschida usa.

"Buna... era sa zic dimineata, dar nu cred ca e cel mai potrivit termen", spune Alex zambind.

"Buna..."

"Stii, am ramas un pic nedumerit seara trecuta... V-am vazut discutand, tu si cu Iustina, dupa ce... ne-am hranit cu totii... Am facut cumva vreo remarca nepotrivita, cand am spus ca e mai placut pentru voi sa va hraniti de la un barbat sau ceva de genul asta?"

Alice inclina capul si il priveste: "Nu... Ce... ce crezi ca ai putea sa fi spus gresit?" ... "Hei, depinde cu cine vrei sa-ti petreci timpul"... "halucinatiile sunt cei mai buni prieteni ai unei fete"... "sunt cel putin cinci Batrani ascunsi sub acest oras"... "Alice Cremene! Alice Cremene! Alice Cremene!" ... Apoi ii zambeste.

"A, nu... mi s-a parut ca a fost o oarecare tensiune dupa ce am spus ce am spus, m-am gandit ca poate eram un pic euforic dupa ce m-am hranit si mi-era sa nu fi facut o remarca nelalocul ei, atata tot..."

"Nu vreau sa-ti stric placerea, dar, pana nu vorbesc cu Primogenul Malkavienilor, nu stiu daca problema mea cu hranitul este ceva de durata sau, pur si simplu, e doar un inceput mai dificil..." ... "Ma faci problema, draga mea?" o aude pe Sorana susurand in mintea ei. Alice se intoarce si se uita in jur, dar nu are ce vedea, asa ca il priveste din nou pe Alex.

"Iarasi vocile?"

"Nu iarasi... inca! Hai sa nu pierdem timpul cu asta, nu ti-o iau in nume de rau."

"Mai bine mergem la Primogen", incuviinteaza el, cu asta scotandu-si din minte ca ar fi o problema.

Bogdan, care ascultase cu atentie conversatia lor, isi dezvaluie prezenta, vorbind destul de tare: "OK, deci mergem la Primogen?" zambindu-le celor doi.

"Te-ai intors!" se inveseleste Alice imediat.

Alex tresare cand il aude, dandu-si seama pe cine aude, apoi se linisteste: "Ce brusc ai aparut..."

"Ca sa fiu sincer, sunt aici de mai mult timp, am venit inainte de rasarit, am fost ascuns... abia astept sa fac un dus, desi nu stiu cum... nu stiu cum o sa se impace cu ranile deschise de pe corpul meu... dar o sa aflu... o sa fie primul dus dupa toate cele care s-au intamplat..."

"Pai nu cred ca Titus o sa stea acolo prea mult..." spune Alice.

"... Voi cum sunteti?"

"... Am avut si zile mai bune", raspunde fata oarecum evaziv.

"Iustina ce face? Inca doarme?"

"Dormea..." Alice deschide usa din nou si o vede pe Iustina tocmai trezindu-se, poate si din cauza ca a simtit-o plecand din pat mai devreme si pregatindu-se sa iasa si ea din camera sa vada ce se intampla.

Titus iese din baie, cu parul inca ud: "A, Bogdan, esti si tu aici! Salut! Buna seara tuturor!"

Pentru un moment, isi dau seama ca, de bine, de rau, sunt cu totii bine. Si sunt cu totii acasa. Iustina zambeste, vazand-o pe Alice mult mai linistita decat in seara trecuta; este multumita ca a trecut ziua cu bine.

Alice isi ia inima in dinti si rupe tacerea: "Deci, care e planul?"

"Alice, tie cat de foame iti este? Cat iti lipseste? Jumatate de punga, o punga, doua pungi...?" o intreaba Iustina, cu gandul la propria ei temere.

"Am destul acum, nu mi-e foarte foame..."

"Ai vrea sa risti, sa mananci dintr-o punga? Ma gandesc ca nu ar fi bine sa ti se faca foame, cel putin pana vorbim cu Primogenul tau..."

"...Mda..."

"Daca e cineva care sa va faca probleme in sensul asta, o sa fiu eu, desigur..." spune Bogdan, "pentru ca mi-este mai greu la chestia asta..."

"Cred ca avem si pentru tine cel putin o punga..."

"Pastrati pungile, nu ma pot hrani asa la nesfarsit... Candva tot o sa trebuiasca sa ies si sa imi procur hrana... Voi pe la cat vreti sa mergeti la Primogen?"

"Pai... Titus, tu spuneai ceva de ora 11 azi dimineata, dar imi cer scuze, nu am fost foarte atenta..." isi aduce aminte Iustina.

"Trebuie sa fiu pe Apollonia Hirscher la ora 11, dar pana atunci sunt liber, asa ca putem sa mergem la Primogeni in ce ordine vreti. Cred ca ne ajunge o noapte pentru amandoi."

Alex este neincrezator: "Ne ajunge o noapte, dar, daca acum e deja ora 9 si mai facem pe drum, eu zic sa mergem cel mult la Primogenul Malkavian."

"Hai sa mergem prima data la Primogenul Malkavian, care banuiesc ca este in oras..." propune Titus.

Dar nu apuca sa termine, ca este intrerupt de Iustina: "Eu as vrea sa incerc ceva, dar acasa. Si am nevoie de voi doi, dar va spun pe urma, ca mi-a venit o idee. Alice, ieri, din tot ce am facut de cand ne-am trezit, ai descoperit ceva ce ai putea sa faci ca sa duca vocile un pic inapoi, cum ziceai la inceput ca sunt ca televizorul undeva? Uite, ce-i drept am consumat sange pentru asta, dar ieri, cand ne-a explicat Lucretia cum sa facem sa ne simtim calzi, sa parem oameni, mie mi-a indus o stare de liniste, de placere, dar nu ca de Sarut, mai degraba ca o... mangaiere de soare... ma rog.... de soare... vorba vine... hai sa zicem ca o mangaiere de raze de luna", chicoteste ea. "A fost ceva ce mi-a creat o placere venita dintr-o bruma de siguranta, de ceva... Pe tine te-a ajutat in vreun fel atunci cand ai facut efortul de a fi calda, de exemplu?"

"Un pic, dar.... Nu cred ca pot sustine efortul asta pe termen lung, ca sa evit vocile. Nu cred ca pot evita vocile daca fac chestia asta..."

"Nu de sustinut, nu... pur si simplu, ca atunci cand beai un ceai cald cand erai racita, doar sa te ajute acum pana inveti sa te impaci cu ele, pana vorbim cu Primogenul..."

"Dar sunt impacata cu ele!"

"Sau, daca cumva navalesc din nou, sa poti cumva sa nu-ti mai faca rau..." Doar amintindu-si prin ce a vazut ca a trecut Alice, Iustinei i se strang toti muschii pe ea, o trece un fior ca si cand i s-ar intampla ei ceva rau.

"Iustina... vocile ma enerveaza, ma incurca, dar... nu-mi fac efectiv..."

"Si fata?"

"Practic nu-mi fac nimic vocile, sunt doar voci!"

"Si fata?" insista Iustina.

"Fata... nu stiu ce cauta in capul meu."

"E acolo?" intreaba Bogdan.

"O simt, o aud... Am baut sange de la tine, Bogdan, si nu te-am auzit! Am baut dupa aia dintr-un tip la bar, si nu l-am auzit, desi m-a pisat la cap cu bitcoini in persoana, ma asteptam sa imi ramana si el in cap si sa ma streseze in continuare... Dar nu, doar ea a ramas... "

Titus se dezmeticeste dintr-o data: "Poate iti raman doar fetele..."

"Nu stiu, hai sa incercam, vedem... Luam la rand...!" spune Alice, la concurenta cu una dintre voci, care ii susura in cap pe un ton batjocoritor: "Pun pariu ca spune asta tuturor fetelor!", facand-o pe fata sa izbucneasca in ras.

Privirea lui Bogdan este vizibil trista si rusinata: "Alice, te rog mult sa ma crezi, nu am stiut ce inseamna daca bei de la mine si daca eu beau de la tine... Am aflat asta inainte sa mergem cu Lucretia, numai ca nu am stiut cum sa spun, mi-a fost rusine..."

"Nici eu nu stiam, cand am oferit! Niciunul dintre noi nu stia cand am luat hotararea asta..."

"Exact... asta vreau sa stii..."

"Nu-i vina ta!"

"Da, dar am aflat si as fi putut sa iti spun intre timp..."

"Si am aflat si eu pe urma! Asta e!" pune Alice punct discutiei, asezandu-se pe podea langa Bogdan, care o ia de mana, primind o strangere de mana inapoi.

Bogdan ii priveste pe ceilalti: "Uite, daca tot fac confesiuni, vreau sa fie clar tutror, pentru ca suferim impreuna ce ni s-a intamplat si nu sunt in niciun fel dusmanul nimanui. Dar, indiferent de pacatele lui, pe care sunt sigur ca o sa ajung sa le cunosc, poate chiar o sa-mi regret alegerea, pentru moment, eu lucrez pentru Balan, il consider un mentor. Daca aveti ceva de ascuns, incercati sa nu o spuneti de fata cu mine. Si, tocmai in lumina sinceritatii pe care v-am aratat-o, va rog din suflet, spuneti-mi ... ce plan aveti in legatura cu Sabbatul...?"

Alex il priveste inapoi: "Chiar vrei sa discutam aici si acum?"

"Nu, dar... "

"Nu ar fi mai bine sa discutam afara?"

"Sigur ca da."

"Oricum, aceasta Camarilla a fost mult mai ingaduitoare si mai prietenoasa cu noi. Totusi, ma gandesc ca ar fi bine sa discutam numai intre noi."

"Da, perfect de acord..."

Dupa cateva secunde de gandire, Alex continua: "Ai zis ca e o boala de care suferim cu totii... Acuma, da, sigur, pentru tine este o transformare fizica dureroasa, poate, dar, stii, si in chestia asta mi se pare ca avem avantaje. Chiar si tu - gandeste-te cum ai aparut intre noi; spui ca ai venit din seara trecuta, niciunul dintre noi nu a bagat de seama. Ai si niste puteri. Da, sigur, sunt dezavantaje, sunt suferinte, dar sunt si puteri pe care inainte nu le aveai, plus posibilitatea de a trai vesnic..."

"Fara indoiala, probabil candva o sa ma obisnuiesc si cu chestia asta. In fond, nu am ales sa traiesc, nu am ales sa ies din mama mea si sa infrunt realitatea asa cum este facuta de oameni, dar, sa-ti spun sincer, as da absolut toate eternitatile posibile sa-mi strang mama in brate si, cand fac chestia asta, in mine sa il vada pe baiatul ei, nu o hidosenie! Si nu o sa am chestia asta, poate niciodata!" Alice ii strange mana, il simte incordat si furios, chiar daca nu impotriva lor.

Alex se opreste, isi da seama ca nu e pentru toti asa cum i se parea lui. Iustina se uita la ei doi, cu sufletul strans ca de o gheara, pentru ca nu sufera doar Alice, sufera si Bogdan si ii face un semn discret catre usa baii, stiind cat de mult ii trebuia lui asta din seara de dinainte; nu are de gand sa intre ea la baie inaintea lui. Si nici nu are ce sa ii spuna ca sa ii aline suferinta mult prea mare prin care trece, nu prea are cum sa spuna ceva care sa-l faca pe el sa se simta bine, cata vreme ea este frumoasa; ei poate, o sa-i fie bine, chiar foarte bine, dar nu ii vine sa ii spuna asta lui Bogdan.

Si Titus sta tacut, pentru ca oricum nu se descurca in asemenea situatii, nu stie ce sa spuna ca sa consoleze oamenii si e oarecum in aceeasi situatie ca si Iustina: nici pe el nu l-a afectat fizic transformarea, ce-i drept fara sa fie alegerea lui.

Alice si Iustina reusesc sa discearna dincolo de aparenta pe care o afiseaza Bogdan si sa isi dea seama ce se intampla in spate: Bogdan este invidios pe norocul lor, ii pare rau ca nu i s-a intamplat si lui in acelasi fel in care li s-a intamplat lor. Mai mult, ceva din postura lui Titus il intimideaza; nu mai spune nimic si merge la baie.

Alice simte putin lipsa sangelui - va simti intotdeauna ghearele Bestiei, dar nu ii este foarte foame, inca nu s-a horatat daca sa se hraneasca dintr-o punga din frigider sau nu.

Titus ii priveste ganditor: "Voiam sa va propun sa impartim o punga, jumate-jumate..."

"Exact asta urma sa fie rugamintea mea" il intrerupe Iustina, "mie nu-mi trebuie decat o jumatate de punga. Pe de-o parte, daca as bea-o pe toata, as risipi-o, pe de alta parte as vrea sa ma incerc sa ma opresc atunci cand vreau eu. Acum, daca nu o sa ma opresc si o sa risipesc jumatate de punga, aia este - e la punga, nu pateste nimeni nimic. Dar, daca nu o sa ma opresc cu un om, il omor..."

"Imi place, iti antrenezi vointa..." spune Titus.

"Cum spunea Lucretia, daca o sa supravietuim suficient, o sa ajungem si sa omoram. Dar mai e un lucru: in noaptea in care m-a luat Edith de pe strada, a facut ceva... As fi facut orice numai ca sa ma duc dupa ea, asa mi se pare acum amintindu-mi. Ma gandesc ca poate nu ar strica sa am ceva mai multa vointa... cine stie, poate odata ma ajuta... Oricum am nevoie de voi - Alex stie cum sa ma tina..."

"Dar nu mi-a reusit data trecuta", zambeste el.

"Dar oricum, ai mai mult antrenament si ti-a reusit in taxi. Titus, tu sa nu ma lasi sa stric punga - daca vezi ca insist sa o golesc, trebuie sa mi-o iei din mana, pentru ca se va varsa. Si chiar nu vreau sa se risipeasca, mai ales cand stiu de la ce magazin trebuie sa-l procuram... Ce ziceti, incercam?"

"Sigur!" raspund amandoi.

Iustinei nu ii era prea foame, Bestia nu ii dadea tarcoale prea aproape, asa ca nu are nicio problema sa bea doar jumatate de punga, in timp Titus intinde sugestiv mana catre ea. Fata se uita lung la punga, stie ca ar varsa-o daca ar continua si i-o da inapoi.

Dupa ce goleste punga, cu aceeasi grija deosebita sa nu murdareasca ceva, sa nu risipeasca vreun strop, Titus se intoarce catre Alex: "Auzi, aseara spuneai ca ai vrea sa te invat cum sa scoti si tu ghearele. Am o idee, dar mi-ar placea sa o facem mai spre sfarsitul noptii, dupa ce mergem in vizite, daca vrei si tu. Cred ca o sa fie eficient..."

Aproape imediat, si fara sa isi dea seama ca a facut asta, ochii lui Alex devin rosii: "Da, da! Sigur as vrea sa ma inveti! Este ceva foarte tentant!"

In semn de raspuns, ochii lui Titus capata aceeasi culoare si incep sa luceasca: "Abia astept!"

Lasand la o parte schimbul dintre ei, Iustina este fascinata de ceea ce tocmai a vazut: "Ce ochi rosii aveti!", spre entuziasmul lui Alex.

Titus se uita la Alex, se simte increzator si bucuros ca ideea lui o sa fie pusa in practica si, inspirat de aceasta incredere, se intoarce catre Iustina: "Auzi, spuneai ca tu vezi aurele si sunt colorate, asa-i?"

"Da... uneori imi reuseste, da..."

"Ce culoare avea aura mea cand ai vazut-o prima data?"

Iustina se uita lung la el. Nu stie daca sa-i spuna sau nu, pentru ca nu stie daca o sa faca legatura intre culoarea aurei si starea de spirit sau o sa isi inchipuie ca e oarecum diferit in functie de persoana. Dar isi aduce aminte si ca data trecuta, cand i-a auzit vorbind, a crezut ca era ceva in legatura cu el si s-a intristat, asa ca alege sa nu ii spuna direct despre legatura cu starea de spirit: "Era o culoare foarte intensa, un pic ciudat de descris... nici galben, nici portocaliu, dar fascinant de intensa si culorile schimbatoare intre ele... Nu ma pricep asa bine, a fost prima data cand am vazut aurele atat de colorate, pentru ca prima data cand am incercat, mi-am luat-o, nu am vazut decat acuarele, iar a doua oara cand am incercat nu am distins decat ceva lumini si umbre. Dar acum... era o culoare foarte interesanta!"

Titus ii pune o mana pe umar: "E perfect!" si, gandindu-se la culoarea focului din noaptea in care a vazut-o prima data pe Eliza iesind din tufisuri, se concentreaza sa isi faca ochii portocalii, un simbol al schimbarii, cu totii vazand cum i se deschide culoarea irisilor, facand-o pe Iustina sa zambeasca fascinata.

In tot timpul acesta, vocile continua neobosite in capul lui Alice: "Hei, in curand o sa ramana fara mancare" ... "Principele von Bezna inca asteapta" ... "Sunt lupi foarte mari pe dealurile astea...", in acelasi timp cu Sorana: "Alice, crezi ca poti sa-mi dai drumul? As vrea sa ma intorc acasa... " Alice ar vrea sa vorbeasca cu ea, dar nu stie cum sa faca asta fara glas. Incearca sa gandeasca spre ea, dar stie ca nu ii merge cu vocile din cap: "Nu cred ca poti pleca, nu cred ca pot sa-ti dau drumul... Am sa intreb, dar eu nu stiu cum." Pentru moment, nu primeste niciun raspuns. Ramane in continuare pe podea, unde se asezase langa Bogdan.

Bogdan incearca sa faca dus, dar ii este mult prea greu. Apa incalzita curge dureros pe ranile de pe corp, din loc in loc bucati din pielea lui se descuameaza, lasand in urma rani si mai mari. Si, desi vede cum ranile nou-create se inchid destul de repede, durerea este destul de intensa. Doar isi umezeste putin pielea, nici nu se sterge, lasa dusul curgand in cada, sa creada ceilalti ca e totul in regula si asteapta sa se usuce. Cautand prin dulap, gaseste o sticla de spirt pe care o pune in rucsac.

Se imbraca tot cu hainele lui. Are in rucsac haine date de Balan, dar acelea par a fi din dulapul bunicului cuiva, daca bunicul respectiv ar fi fost un avid colectionar de chestii din tomberoane: un sacou tocit, cu gauri in ambele coate, o pereche de blugi care par gri, posibil sa fi avut candva alta culoare, lenjerie si pantofi tot vechi. Pana la urma, se imbraca si cu sacoul, sa acopere camasa sfasiata in lupta din beci.

"Hei, puteti sa-mi dati adresa la care mergem mai intai? Eu chiar m-as duce sa ma hranesc. Si nu vreau din punga!" le spune cand iese din baie.

"Avem adresa?" intreaba Alice. "Sau trebuie sa trecem pe la Balan?"

"Trebuie sa trecem pe la tata ca sa o aflam", zambeste Iustina, facand-o si pe Alice sa zambeasca.

"Atunci, ne auzim la un telefon sau ne vedem in centru la o anumita ora?" intreaba Bogdan.

"Stai, stai!" isi aduce aminte Iustina. "Noi trebuie sa ne schimbam telefoanele si o sa avem alte numere. Baieti, voi pastrati 3310?"

"Eu, da!" raspunde Alex primul.

"Si eu, nu am nicio problema", spune Titus. "Eu vreau sa fiu sincer, apropo de ce a spus Bogdan. Mie nu-mi place sa ma ascund si cred ca ar trebui ca toti sa avem macar libertatea asta - sa fim sinceri. Si daca o sa ne asculte cineva, aia e!"

"Nu, nu. Eu intreb din alt punct de vedere, nu se pune problema daca o sa ne asculte - tata o sa stie de noi. Vorbesc despre faptul ca vom fi cat de curand subiectul unei investigatii. Daca nu vreti sa va folositi telefoanele de dinainte, inchideti-le."

"As putea sa-l pastrez ca sa fac poze?"

"In cazul acesta, scoti cartela, te gandesti repede si iti creezi o noua adresa de mail, pe care sa o tii minte, formatezi complet acel telefon si il legi apoi de noua adresa de email. Altfel, gandeste-te cum ar fi sa te explici de ce ai un telefon al cuiva care e considerat disparut. Acum nu se mai pune problema ca ne asculta cine stie cine din noul nostru univers, ci de a nu fi intrebati pe strada de politie de ce avem in posesie obiecte ale unor persoane disparute."

"Dar, Iustina, eu am disparut cu o tipa de care m-am indragostit si am plecat de bunavoie... Pe mine nu o sa ma caute nimeni."

"Nu se stie. Dar, cum vrei tu... Alex, la fel si pentru tine, mai ales pentru tine!"

Alex se uita admirativ la Iustina: "Da, imi place cum gandesti!"

"Dar, oricum ... nu-mi trebuie smartphone."

"Atunci scoate cartela din el si inchide-l. Oricum numerele sunt din cele din telefoanele Nokia."

"Nicio problema. Eu pot sa-mi las toata existenta trecuta in urma si chiar cred ca mi-ar fi mai usor daca m-as desprinde de ea cu totul" spune ei si i-l da Iustinei.

"Bun, il pastram de back-up."

"Voiam sa spun ca mai bine il distrugem."

"De ce sa-l distrugem? E un telefon nou, il putem pastra. In caz ca se strica unul dintr-ale noastre, il putem folosi, ca poate nu ajungem repede la magazin sa luam altul. Dar il inchidem."

Titus isi scoate cartela din telefon si o pune alaturi de aparat intr-un buzunar cu fermoar din rucsac.

"Sa nu uiti sa-l formatezi, te rog... Alice, tu cum vrei?"

"Nu avem cand sa ne jucam cu asta acum, ne asteapta o noapte lunga, nu? Deocamdata am sa iau Nokia."

"Am inteles. Tot asa, sa-l inchizi pe celalalt, ca tu esti disparuta fara urma."

"Da, da, il inchid, il inchid!" ii raspunde Alice oarecum agasata, spre amuzamentul Iustinei: "Ce-mi place de tine!... Bogdan..?"

"Mie mi-e bine cu orice telefon... Nici nu stiu... l-am aruncat odata pe ala?!" dar sigur ca in buzunar inca mai are telefonul lui. "Vrei sa ma ajuti? Nu prea pot cu ghearele astea..."

"Eu te ajut cu mare placere, facem cum vrei tu - il putem tine inchis pe al tau pana te hotarasti si il folosesti pe cel lasat la schimb."

"OK, asa facem."

"Eu o sa folosesc telefonul meu si pastrez Nokia de rezerva" spune Iustina, spre surpriza nimanui.

Isi schimba intre ei numerele de telefon, inainte ca Bogdan sa plece.

Urmare a programului in ture la libraria din centru, Bogdan avusese ocazia sa urmareasca rutina oamenilor strazii; uneori le mai dadea bani, ii lasa sa-si incarce un telefon in librarie si cu unii aproape ca s-a imprietenit. Asa stie ca in perioada aceasta au tendinta sa mearga la Ando's, ca sa se incalzeasca.

Hotaraste se mearga si el acolo (asa cum este imbracat acum, s-ar potrivi de minune cu ei), cu gandul sa il ademeneasca pe unul dintre ei cu sticla de spirt pe care a luat-o din apartament. In apropiere este o piata intunecata, nu ar fi vazut de nimeni.

Statia de autobuz este in semi-obscuritate; putina lumina existenta vine din fast-food sau de la felinarele din curtea unitatii militare de vizavi. Cativa oameni fara adapost sunt in local, adunati in jurul unei portii de cartofi prajiti, cel mai probabil cumparata din banii pusi la comun. Ca de obicei, infirmul pe care il plimba intr-un scaun cu rotile nu este cu ei, le este greu sa se descurce cu el seara.

Bogdan intra, cu atitudine relaxata, cu fata acoperita, cu sufletul in agonie, "Ce faci?! Vorbesti patru limbi straine... cu masterat in Litere, de ce faci asta?!" si se indreapta catre cel care ii este cel mai familiar - Costel, la vreo 40-45 de ani, pe care il stie dispus sa accepte o asemenea oferta: "Tu... am auzit ca voia Ciungu' ceva cu tine... hai sa vorbim... Uite, am ceva fain la mine..." si ii arata sticla de spirt din buzunarul de la piept. "Hai, ca oricum nu vreau sa beau singur, hai cu mine!"

Omul se uita la el, apoi arunca o privire catre ceilalti, sa-si dea seama daca nu au vazut si ei oferta. Din fericire, nu este cazul. "Da, ma, hai! Mergem? Unde mergem?"

"Pai sa nu fie in vazul tuturor..."

"...Hm, hai!"

"Uite, iti dau tie prima gura, sa nu zici ca ai baut dupa mine si ai luat nu-stiu-ce..." Ii da sticla si, cand o ridica sa ia prima inghititura, neatent in jurul lui, Bogdan ii insfaca bratul, aproape ii sfasie haina si il musca, neavand alta alternativa si fiindu-i teama sa sara la gatul lui.

De data aceasta, spre deosebire de tentativa anterioara cu vanatorul, reuseste sa gaseasca ceea ce cauta: venele de pe partea opusa a cotului. La inceput, Costel il loveste de doua ori peste cap, incercand sa il dea jos de pe el, dar in scurta vreme cedeaza placerii oferite de Sarut.

La fel ca si datile precedente, senzatia este incredibil de placuta. Pentru o clipa, poate sa uite de ceea ce i s-a intamplat, de cum arata, de ceea ce face in acel moment si totul e bine din nou in lume. Totul e OK, e liniste, e pace, are ceea ce ii trebuie. Desi ar vrea sa consume mai mult, reuseste sa se opreasca la timp, cand simte pulsul omului devenind tot mai rar si mai slab, facandu-l sa i se prabuseasca la picioare.

Odata revenit la realitate, Bogdan il sprijina cat de cat, lasandu-i si sticla inca negolita: "Imi pare rau" si pleaca nevazut, gandindu-se cu groaza la bolile pe care le-ar fi putut lua acum si urandu-se pentru ceea ce trebuie sa faca.

Inapoi in apartament, Alex le propune sa il sune pe Balan, in loc sa mearga la el, pentru a castiga timp, mai ales ca Titus trebuie sa ajunga si la intalnirea cu Valeria.

"Cine isi face curaj sa-l sune?" intreaba Alice zambind.

"Vreti sa-l sun eu?" raspunde Iustina cu alta intrebare, urmata de un "Da" in cor de la Alice si Alex.

Dupa cateva sunete de apel, de la celalalt capat al convorbirii vocea vesela a unei femei ii inunda urechea: "Buna ziua! Ati sunat la Chocolate Brown Studio - salon de masaj si alte infrumusetari cosmetice! Cu ce va putem ajuta?"

"Buna seara! As dori sa vorbesc cu domnul Balan, va rog!", spune Iustina amuzata, pe un ton aproape la fel de vesel ca acela pe care tocmai l-a auzit.

"Domnul Balan nu are voie sa intre aici, fiindca aici aducem doar fetele cele mai frumusele!", in fundal auzindu-se inceputul unor hohote de ras.

"Tocmai pentru acest motiv as dori sa vorbesc cu domnul Balan", continua ea, pe un ton si mai mieros decat inainte.

"Iti apreciez... votul de incredere", il aude in sfarsit pe Balan, intrerupt de un acces de tuse.

"Buna seara."

"Sers."

"Am avut o seara foarte... instructiva cu Lucretia, multumim frumos."

"Ma bucur ca v-ati...distrat."

"Nu numai ca ne-am distrat, dar am si invatat cateva lucruri... Avem nevoie de ajutor..."

"Mhm..."

"Lucretia ne-a spus sa vorbim cu dumneavoastra ca sa putem merge la Primogenul clanului Malkavian... Ne puteti ajuta?"

"Unu la mana: o sa vrei sa gasesti niste eufemisme pentru asta. Si doi la mana: Strada Mihai Eminescu nr. 6, in mod ironic langa spital. Baiatul care e din Brasov ar trebui sa stie locul. Adica ziceti-i sa va intalniti la spital si o sa fie OK."

Iustina aude sunetul amnarului de piatra intr-o bricheta. "Am inteles. Putem sa va sunam si dupa aceea? Sau mai tarziu?"

"Mda. Poti sa ma suni absolut oricand vrei, sunt intotdeauna la dispozitie."

"Multumesc frumos!" zambeste fata.

"Hm... bine..."

"La revedere!" continua ea, pe acelasi ton vesel. Tot ce mai aude este "Sers", inainte ca Balan sa inchida telefonul.

"Mihai Eminescu nr 6, langa spital", le spune si celorlalti. "A zis sa vorbim cu baiatul din Brasov. Din pacate, Bogdan nu este aici, eu zic sa-l sunam si sa ne uitam pe harta dupa adresa aceasta. Ce parere aveti?"

"Iustina, tu ti-ai pastrat telefonul, Nokia asta nu prea are asemenea fineturi", zambeste Alex.

"Imediat... Alice, il suni tu pe Bogdan sa-i spui sa ne vedem acolo? Sau vrei sa il sune Alex?"

"Da, il sun..."

"Pe jos, sunt aproape 3 km, deci maximum 45 minute. Dar stati, ca prima data am gresit adresa si am mai gasit ceva, am gresit spitalul si ..."

"Spitalul de Psihiatrie... acolo-s Malkavienii", spune Alex, in hohotele de ras ale lui Alice.

"Lasa spitalul acela... dar cand am descoperit ... voi va aduceti aminte ca Lucretia a zis ceva de 'sange la Marzescu'?"

"... Da."

"Am gasit un spital pe care il cheama asa... este Centrul de Transfuzie Sanguina... cale de 35 de minute de mers pe jos..."

"Si luam si mancare la conserva?" continua Alex.

"Da, dar nu acolo mergem! Acolo este unde am gresit eu adresa, dar nu e un lucru rau. Pentru Mihai Eminescu, facem cam 35 de minute, daca mergem repede. Voi alegeti - mergem pe jos sau luam un taxi?"

Sunt cu totii de acord ca pot merge pe jos, sa aiba si Bogdan timp sa ajunga.

"Uite, cu ocazia asta invat si eu Brasovul. Deci, Alice: Strada Mihai Eminescu nr. 6."

Mesajul lui Alice ajunge la Bogdan aproape imediat dupa ce se hraneste. O suna inapoi, sa-i dea cateva indicatii: "E destul de in centru, pe langa Teatrul Dramatic... Am ajuns sa traiesc actiune de noapte... tocmai am sarit pe cineva, vai de capul meu... Hai ca ne vedem acolo..."

Pe drum, Titus le spune: "Mai stiti aseara, cand fiecare s-a dus si si-a facut lectia despre hranire, singur?"

"...Da..."

"Eu nu m-am hranit... Am dus-o pe fata aia la o plimbare si, efectiv, nu am putut sa o fac, mi s-a parut ca i-as fura ceva si mie nu-mi place deloc chestia asta si m-a framantat foarte mult. Ma gandesc si la ce ma fac daca fata asta o sa se indragosteasca de mine si am si alte probleme dupa aceea..."

"Nu crezi ca te gandesti prea departe prea devreme?" il intreaba Alice.

"Eu chiar nu ma pricep la chestiile astea si chiar nu stiu cum sa pun problema... sa-i zic: auzi, eu sunt vampir, nu ai vrea sa ma lasi sa-ti fac o chestie, vedem daca iti place si, daca iti place, ma lasi sa ti-o fac o data la doua seri?"

"Daca gasesti pe cineva care ar fi interesat de asta, cred ca te-ai scoate."

Iustina vine langa el si il ia de brat - oarecum il intelege, pentru ca si ea are o problema similara: "Cand ti-a spus Lucretia ca te hranesti cu shake-uri proteice, ai spus ca nu, tu incercai sa mancanci mancare cat mai naturala... Ce anume mancai?"

"Mai, exact asta voiam sa va spun: am stat dupa aceea si m-am tot gandit la libertate si la faptul ca, daca ne-am hrani din oameni fara sa le cerem consimtamantul, ar fi ca si cum le-am fura sangele. Dar dupa aceea mi-am amintit, si m-am si intristat... mi-am dat seama ca noi, si cand eram oameni, ne hraneam tot din lucruri vii. Bine, la animale este simplu de inteles, dar voi va dati seama ca noi, ca oameni, nu puteam trai fara sa mancam ceva ce a fost odata viu?"

"Eu zic sa te gandesti altfel. Presupun ca mancai si carne, nu?"

"Da, mancam si carne, asa este. Vezi tu, mi-e foarte greu sa compar...."

"Stai, nu de comparat. Tot avem de mers jumatate de ora, hai sa ne gandim un pic. Atunci cand mancai lapte, oua, branza, legume, pana la urma nu omorai sursa acelei mancari. Nu o intrebai pe vaca daca te lasa sa ii iei laptele, in loc sa i-l dea vitelului. Cand mancai carne, insa, nu se putea fara a omori vietatea respectiva. Nu o omorai tu, dar...."

"Exact!"

"Gandeste-te acum ca iti trebuie sange. Lasand la o parte oricum am incerca sa o dregem sau sa nu ne gandim, noua ne trebuie sange. Nu o sa o omori pe fata asta daca ajungi sa te hranesti, oricum nu o sa vrei sa o omori, nici pe ea, nici pe altcineva. Nu o sa ii faci foarte mult rau..."

"Exact asta am vrut sa zic si eu... Ai spus exact ceea ce gandeam. Mi-am dat seama ca orice traieste trebuie sa manance ceva viu. Va dati seama ca si plantele pe care le mancam sunt tot ceva viu. Semintele... noi, mancandu-le, nu or sa mai incolteasca niciodata..."

"Iustina, stai putin..." ii intrerupe Alex. "Am inteles ca iti place sa umbli prin salbaticie. Ce parere ai tu, de exemplu, despre râși? Sunt niste animale care au trait si prin muntii nostri, daca ai noroc poate mai intalnesti cate unul, desi acum sunt specie pe cale de disparitie... Ce parere ai despre ei?"

"In ce fel?... O sa stau departe de ei", ii raspunde fata, lasandu-l foarte nedumerit.

"Stai, am zis Iustina sau am zis Titus?"

"Iustina ai zis", zambeste ea.

"Am gresit, Titus am vrut sa zic..."

"Deci cu mine nu vrei sa vorbesti, bine..."

"Nu stiu, la ce te referi?" intreaba Titus.

"Ti se par niste animale admirabile?"

"Nu m-am gandit niciodata atat de intens la râși."

"Ai zis ca oamenii iti cam displac; este vreun animal salbatic...?"

"Nu am spus... Doamne, asa nu ma pricep la discutii... Va rog, pot sa incep de la inceput?"

"Chiar te rog", zambeste din nou Iustina. "Esti savuros oricum, nu-ti face probleme. Daca avem noroc, o sa avem foarte mult timp sa ne acomodam unii cu altii."

"Dumnezeule, daca asa o sa ma descurc si la intalnire, nu o sa ma hranesc niciodata! Deci, ce am vrut eu sa spun este ca, desi am tinut foarte mult la a nu lua sange de la cineva fara consimtant, mi-am dat seama ca atunci cand eram om luam o gramada de lucruri fara consimtamant, cum ai spus si tu: fara consimatamantul vacii, fara consimtamantul salatei si al rosiei pe care o plantam la mine in gradina si o cresteam ca si cum as creste o gaina..."

"E, da, dar nu are sistem nervos, pentru ea ar putea sa-ti para mai putin rau", incearca fata sa il consoleze.

"Dar este tot ceva viu. Nu puteam manca pietre, ganditi-va la ceva ce ati mancat si care nu a fost vreodata viu, viu insemnand sa creasca si sa se poata sustine. Poate ca asa ..."

"Imi pare rau", spune Alex, "dar tot ce poti manca si care nu este viu, dar nu poti manca daca esti om, sunt razele soarelui, ceea ce pentru noi acum este o imposibilitate completa, dar exemplul meu cu râsul voia sa te duca in alta parte, se pare ca nici eu nu am mari talente in a ma exprima..."

"Până să ajungi la râs", ii intrerupe Iustina aproape chicotind, "se poate si cu soarele, dar doar o data."

"Nu, nu te hranesti cu el, soarele te omoara..."

"Cum spuneam, e doar o data."

"Eu vorbesc de hranit. Ce voiam sa spun, despre râs, si despre lup, si despre urs, chiar si despre pisicile domestice si alte animale... animalele se impart in doua categorii: prada si pradator. Oamenii au incercat intotdeauna sa stea asa, pe mijloc - ei nu sunt nici una, nici alta. Noi, insa, acum, nu mai suntem oameni. Cred ca natura noastra, pe care vrem sau nu vrem sa o recunoastem, natura noastra este de pradator. Intr-un fel sau altul, trebuie sa te hranesti. Cand am fost mai devreme in apartament, si mie mi-era putin foame, dar punga aia nu e acelasi lucru..."

"Alex..."

"Suntem si noi pradatori."

"Alex", il opreste Alice, "ai putea spune ca acum suntem mai omnivori ca niciodata."

"Multumesc, Alice, ai exprimat foarte bine ce voiam sa spun..." pare Alex sa se lumineze la fata, facand-o pe Alice sa inceapa sa rada. "De fapt, nu!... Acum nu mai putem sa mancam salata..."

"Da, dar mancam oameni", continua ea, razand.

Titus se intoarce la framantarile lui: "Stiti, cand mancati un pui, un porc, trebuia sa omorati animalul. Dar acum nu trebuie sa omoram sursa din care ne hranim."

"Da, este chiar mai bine", incuviinteaza Alex.

"In plus, hm... si eu m-am gandit ca nu am facut-o cu vrerea noastra si incep sa ma gandesc din ce in ce mai mult la modul in care lucrurile curg natural si la cum... De fapt, aici voiam sa ajung si, daca e ceva la care nu ma pricep, acestea sunt intr-adevar cuvintele... Asa cum atunci cand eram oameni, ne urmam cursul natural si ne incadram in acest mers al naturii, asa o sa facem si acum, ma gandesc... "

"Exact..." ii raspunde Alex, privindu-l din nou cu o sclipire rosie in ochi.

"Titus", spune Iustina, "cum spunea si Alice: nu te grabi. Cu cat te grabesti si te gandesti la mult prea multe lucruri odata, cu atat mai mult la un moment dat o sa te blochezi; cel putin mie asa mi se intampla. Ia-o incet, nu trebuie sa ii spui de la bun inceput ca esti vampir. Nu in ideea ca vei minti, dar nu asta va fi cursul discutiei voastre."

"Da, dar nu pot! Va trebui sa ma hranesc la un moment dat, nu pot sa o mai duc asa, ca avem treburi de facut!"

"Pai da, dar, ca sa te hranesti, nu trebuie sa-i spui ca esti vampir."

"Si ce o sa-i spun ca s-a intamplat?"

"Nu o sa te intrebe ce s-a intamplat."

"O musti si tu un pic mai tare de gat... ups!" ii explica Alice.

"Nu o sa stie..."

Titus nu se lasa convins: "Eu ce as putea sa ii ofer?"

"Extaz", spune simplu Alex.

Iustina il priveste in ochi: "Titus, arati ca dintr-o revista, esti ditamai omul, esti foarte simpatic si haios asa un pic neindemanatic, nu are cum sa nu-i placa de tine. Mai ales ca fata nu este o petrecareata. Daca ii place de tine, la un moment dat vei ajunge sa o saruti. Trebuie sa stii cum se face asta. Si crede-ma, dupa ce o saruti un pic, o sa iti vina sa o musti un pic, o sa o musti un pic si in momentul acela o sa ii placa. Nu o sa-si puna intrebari, nu o sa se zbata, o sa ii placa si asta suficient de mult, incat nu o sa stie ce i s-a intamplat, sigur nu o tragedie sau o trauma. Nu o vei transforma in vampir, nu va suferi, nu o vei imbolnavi, nu o vei chinui. Punct. Vezi tu pe urma. Daca la un moment dat o sa continuati sa va intalniti, presupun ca o sa-i placa suficient de mult de tine incat sa iasa natural la iveala ca tu esti altfel si in ce fel esti altfel. O sa poti sa ii spui."

"Dar o sa simt ca si cand am mintit-o pana atunci... Nu stiu... of, o sa ma mai gandesc."

"Pai ia-o incet. Hraneste-te in seara asta, vezi cum se simte fata. Daca ti se pare ca ai facut ceva ingrozitor, nu te mai intalnesti cu ea; daca nu, este semn ca la un moment dat vei putea sa-i spui. Nici noua nu ne-ai spus tot, nici noi nu am spus tot, nici de bine, nici de rau. Sa nu-mi spui ca nu ai avea nimic de spus despre tine, in afara de faptul ca esti vampir. Dar lucrurile astea vin natural - fie o sa ne imprietenim, fie o sa ajungem sa ne ferim unii de altii, nu avem de unde sa stim. Daca ne imprietenim, pe masura ce trece timpul o sa ne mai spunem unii altora despre noi. Este acelasi lucru si cu tine si cu fata asta."

"Pai da, dar nu va afecteaza pe voi cu nimic daca nu va spun despre copilaria mea, nu va iau nimic. Dar cu ea, daca o sa-i spun dupa 3-4 intalniri: 'Stii chestia aia pe care ti-o faceam si care se simtea super-bine? Era din cauza ca te muscam, pentru ca sunt vampir!'... "

"S-ar putea sa-i placa. Intai mai afla despre ea diverse lucruri - cine este, ce pasiuni are, ce mai citeste in afara de ce ti-a spus aseara... Mai gandeste-te la un lucru: nici ea nu ti-a spus tot despre ea..."

"Da, aveti dreptate... Cu toate acestea, cum ar fi daca voi, fetelor, v-ati fi intalnit, cand erati oameni, cu un tip..., voua poate ca va placea de el, va intelegeati bine, aveati lucruri in comun si sigur, fiind la o varsta propice, poate va gandeati sa dezvoltati o relatie pe termen lung... Si dupa cinci intalniri, tipul va spune ca, de fapt, e femeie?"

"Asa, si?" intreaba Alice, amutindu-i pe toti pentru cateva secunde.

"...Nu v-ati fi simtit tradate?"

"Daca dupa cinci intalniri nu mi-am dat seama de asta, inseamna ca nu conteaza", continua fata relaxata.

Cand reuseste sa se opreasca din râs, Alex se intoarce spre Iustina, privind-o admirativ: "Acum inteleg de ce Balan vorbeste cel mai mult cu tine", facand-o si pe Alice sa râdă.

"Va multumesc ca m-ati ascultat, o sa vad ce o sa fac, mai e pana la 11."

"Titus, ia-o incet", il sfatuieste din nou Iustina. "Vezi in seara asta ce se intampla. Pe de alta parte, nu ar strica sa afli si tu despre ea. Tu nu ai fost cu noi in primele seri - vanatorul avea o fata, ai fi jurat ca este inocenta, poate voiai sa o iei si acasa. Era si ea vanator."

"Aoleu... chiar asa..."

"Prin vanator, intelegem un om care e dispus sa ucida alti oameni nevinovati ca sa omoare un vampir, ca sa ne intelegem", precizeaza Alex.

"Ti-aduci aminte cand am ajuns cu totii acasa si Alex avea o gaura in umar si a baut din punga, sa isi vindece rana? Rana aceea era urma unui glont tras de fata aceasta dintr-un pistol... Riscurile pot sa fie si de o parte si de cealalta, de asta spun: nu te gandi la peste-5-intalniri, vezi cum iese in seara aceasta. Dar poate, dupa ce o sa vorbiti suficient, nici nu o sa vrei sa te hranesti..."

"Multumesc pentru pareri, chiar mi-ar fost de ajutor, o sa vad cum o sa decurga. Poate e un sfat bun sa nu ma mai gandesc atata, dar imi este tare greu sa nu ma gandesc si sa nu..."

"Am eu ceva mai bun la care sa te gandesti", ofera Alex. "Stii ca, dintre noi, tu ai avut o chemare mai mare de a te apropia de Eliza si de Sabbat - te-ai mai gandit la treaba asta? Dupa noptile astea petrecute cu Camarilla, ce i-am spus eu atunci lui Bogdan nu era doar teatru. Chiar mi se pare, una peste alta, ca e mai bine cu ei."

"Sa stiti ca m-am gandit si m-a framantat foarte mult, mai ales inainte sa mergem sa o vizitam pe doamna aceea Toreador. Eram foarte agitat, ma gandeam la Eliza, ma gandeam la Balan... Simt o datorie de loialitate fata de Balan si as simti ca l-as trada daca m-as duce cate Sabbat. Pe de alta aprte, am asa si o chemare fata de Eliza... nu vreau sa va ascund chestia asta... mi-ar placea sa vedem care e toata faza cu Gangrelii..."

"Absolut!" spune Alex. "Mai ales, mi se pare interesant ca sunt in afara Camarillei, dar ei nu sunt Sabbat. Si eu am avut o atractie fata de Eliza, a fost un motiv pentru care eram noi acolo in beciul in care era sa te ingroape pe tine, pentru ca am vrut sa o vad pe Eliza si am avut asa o chemare sa cunosc persoana care m-a transformat, dar nu ca Bogdan, care voia sa traga la raspundere pe cineva. Intr-un fel, ma simteam atras de ea, dar asta pana am ajuns acolo si am vazut ce se intampla. OK, nu o urasc, inca am asa o impresie ca, in raport cu viata mea anterioara, ceea ce mi s-a intamplat nu e chiar cel mai rau lucru si, pentru asta ii sunt in continuare recunoscator, dar, sa ma alatur lor, nu cred ca ar fi o idee buna. Nu cred ca as putea sa supravietuiesc prea mult in acel mediu si, una peste alta, a fost o noapte frumoasa noaptea trecuta, pe care ne-a oferit-o totusi Camarilla. Chiar si tu ai fi putut sa te hranesti, daca ai fi vrut..."

"Sincer? Nu, nu ma gandesc sa ma alatur Sabbatului..."

"Nu-ti ceream un raspuns acum. Este un lucru la care sa te gandesti, care mie mi se pare mai important decat intalnirea cu fetiscana asta."

"A, dar ma gandesc la toate, stai linistit. Tot timpul imi trece cate ceva prin cap si rulez scenarii, nu e cel mai placut lucru dar, in orice caz, nici Camarilla nu o sa vina gratis."

"Sunt convins! Nimic nu este gratis. Poate Camarilla este o alegere mai inteleapta. Sau poate Gangrelii... inca nu stim ce e acolo. Poate noi vom ramane asa, un pic pe langa, ceea ce mie mi s-ar parea cea mai tentanta abordare..."

"Sa stii ca si mie... Dar o sa vedem, cand o sa avem toate informatiile cap la cap."

In timp ce baietii aveau aceasta discutie, Iustina ramasese putin inapoia lor, mergand alaturi de Alice. "Sa nu uitati ca la semafor trebuie sa facem dreapta!"

Vocile lui Alice spun o gramada de lucruri: recita nume, numere aleatorii, Sorana continua sa vorbeasca si ea: "Alice, cred ca va trebui sa raman aici multa vreme si nu vreau sa fiu aici. Te rog, da-mi drumul sa ma duc inapoi acasa." Pe masura ce se apropie de casa lui Baráth Boldizsár, Sorana continua sa pledeze pentru libertatea ei, dar este treptat subsumata in fluxul mai amplu al celorlalte voci, care incep sa-i spuna: "700g carne de pui cu sos, 300g smantana, 4 galbenusuri, 2 sau 3 linguri de otet, 2 radacini mici de pastarnac... " si continua sa-i dicteze ceea ce pare a fi o reteta de mancare.


Înapoi: Showing the Ropes (7)
Urmează: Visiting a Primogen

28-feb-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro