Brasov by Night



Showing the Ropes (7)


Marti, 18 octombrie 2016, ora 1

Lucretia ii duce inapoi in club: "Hai sa scoatem un pic rotile ajutatoare. Eu sunt aici, folositi-va linistiti abilitatile, disciplinele si ce mai aveti nevoie. Daca se intampla ceva rau, o sa rezolvam situatia. Fiecare este pe cont propriu. Ma gasiti in separeul meu" si le face cu mana din mers, in timp ce trece cu degetul pe barbia cuiva din multimea care danseaza, iar tipul efectiv o urmeaza.

Alex, cel mai hotarat dintre ei, isi aduce aminte de trecutul in care incerca sa agate fete in cluburi. Stie ca sunt sanse mai mari daca nu face mofturi, prefera sa aleaga o fata mai putin atragatoare dar totusi dornica de aventura. In timp ce se indreapta catre ringul de dans, isi concentreaza sangele in efortul de a parea uman, pentru ca nu vrea sa riste.

Nu ii trebuie prea mult timp pana sa observe o asemenea fata, care danseaza aparent neinsotita. Incearca sa se apropie nonsalant, pe ritmul muzicii in timp ce o priveste. Totusi ceva din atitudinea sau aspectul lui o face pe fata sa tresara si sa se indeparteze putin. Fara indoiala incearca sa il evite, asa ca pastreaza distanta continuand sa se miste in ritmul muzicii, cu ochii dupa alta potentiala prada.

Alice nu frecventa cluburile nici inainte, nu se simte chiar in largul ei si nici dornica sa faca primul pas in a atrage atentia. Merge catre bar, asteptand sa se dea cineva la ea, fara vreo preferinta anume - oricat de neexperimentata ar fi, stie totusi cum merg lucrurile. Dupa cateva minute, barmanul ii aduce un cocktail: "Din partea domnului de la capatul tejghelei", ii spune.

In timp ce ea se joaca cu paiul in pahar, barbatul respectiv se apropie si incepe sa vorbeasca despre el, despre afacerea lui cu bitcoin, despre ce succes va avea peste cativa ani si asa mai departe, fara sa dea semne ca ar vrea sa se opreasca.

Alice il lasa sa vorbeasca, si-a dat seama ca e plin de el si e mai bine sa-l lase sa se incalceasca singur in plasa in care tocmai a cazut. Apoi ii distrage atentia cu o atingere bine plasata, urmata de un sarut pe gat care treptat se transforma intr-o muscatura.

Lichidul cald nu intarzie sa ii inunde cerul gurii, senzatia de liniste nu intarzie nici ea sa apara si, surprinzator, vocile nu au nimic de spus, iar barbatul nu isi face nici el loc in mintea ei. La scurt timp, se indeparteaza de el, luand si paharul; nu poate sa bea, dar este potrivit pentru pentru pastrarea aparentelor.

Iustina priveste in jur, cautand un grup de barbati care sa fi venit fara partenere. De cele mai multe ori, le piere avantul de a se apropia de fete necunoscute, dar cu siguranta unul dintre ei este inca interesat. Nu ii trebuie mult sa zareasca un astfel de grup la o masa si, printre ei, un tip care isi plimba privirea prin club.

Fata zambeste, se concentreaza si ii atrage atentia, facandu-l sa se ridice si sa vina catre ea. Il conduce incet catre una din bancile de pe margine, intr-un con de umbra si se cuibareste langa el, pielea ei rece parand sa fie urmarea mersului pe afara.

Il mangaie, isi trece degetele prin parul lui, se joaca cu lobul urechii lui, cobora incet pe gat si, inevitabil, il musca pentru ceea ce ii trebuie ei, de fapt: sangele cald datator de euforie, care ii potoleste foamea si o linisteste.

Ramane un timp cu el, sa fie sigura ca totul este in regula, dar nu chiar cat sa se dezmeticeasca de tot, cautand drumul catre toalete si catre separeul Lucretiei. Nu ar vrea sa creada ca il abandoneaza brusc, asa ca pleaca ocolind putin, multumita ca, daca tot trebuia sa se intample, macar tipului i-a placut ce a primit.

Titus cauta o fata care sa fi venit in club mai mult de gura prietenelor decat din proprie initiativa. Nici lui nu ii ia mult pana sa gaseasca pe cineva: pare ca prietenele ei sunt pe ringul de dans. Se apropie de ea si, treptat, conversatia se infiripa: sunt amandoi cam in aceeasi situatie: veniti cu prietenii, dar nu chiar in cel mai potrivit loc pentru ei.

Si tu ai prefera sa fii in alt loc acum? Eu as prefera sa fiu undeva sa citesc o carte in liniste", spune el spre surprinderea fetei si o convinge sa mearga sa se plimbe, in cautarea unor locuri mai potrivite.

Fata trimite un mesaj prietenelor care danseaza, in timp ce Titus il vede pe Alex pe ringul de dans, incercand sa vorbeasca cu o domnisoara si avand la fel de mult succes pe cat era de asteptat. Ii face semn, sa vada ca iese din club cu fata.

Cei doi ies la plimbare pe strazile pustii, fata ii arata cateva locatii si isi continua discutia inceputa in club. "Nu ai vrea sa ne asezam pe o banca mai adapostita?" intreaba el, gandindu-se de fapt la o strada laturalnica si mai putin luminata.

"Mhm.. Pai uite, si asa voiam sa iti arat unde sunt cafenelele dragute unde am putea sa citim o carte, pe Apollonia Hirscher..." - exact ce cauta Titus. Sunt singuri si incep sa vorbeasca despre cartile ei preferate. Fata este evident pasionata de scriitorii rusi - Dostoievski, Tolstoi, Gogol; privind-o, nu pare deloc uratica.

"Te rog sa imi ierti manierele foarte neindemanatice, nici macar nu te-am intrebat cum te cheama..."

"Valeria. Valeria Stroescu", spune fata.

Este momentul in care pe Titus il trece un fior, pentru ca nu-si aduce aminte daca au voie sa isi foloseasca numele reale sau nu; incearca sa isi aminteasca daca Balan le-a spus ceva despre asta, nu reuseste, dar decide sa ii spuna: "Numele meu este Titus Ionescu si nu sunt din oras. Vin destul de rar pe aici."

In acelasi timp, isi da seama ca este singur cu aceasta fata, destul de frumoasa, si ca pana acum s-a descurcat, dar... ce o sa se intample daca nu se mai descurca, daca da gres, daca se face de rusine, daca se intampla ceva rau si ii creeaza probleme si lui Balan... Ce o se sa intample daca... Si simte gheara unui atac de panica.

Reuseste cumva sa isi mute gandul de la catastrofa iminenta la faptul ca se va hrani imediat si ca totul va fi bine. Continuand sa vorbeasca cu fata, se gandeste insa ca nu vrea sa strice ce i-a iesit bine pana acum si si-ar dori sa-si gaseasca o sursa pe termen mai lung. Pentru el e o corvoada sa isi faca atatea conexiuni cate a vazut ca are Lucretia si i se pare obositor sa aiba un cerc larg de cunostinte si sa se comporte adecvat in tot felul de situatii.

Nu ii este foarte foame si i se pare mai intelept sa nu sara brusc pe fata. Cum nu se poate gandi la nicio oportunitate de a se apropia de ea sa o sarute dupa doar cateva vorbe, prefera sa amane; mai mult, fata pare desteapta si i-ar placea sa-si petreaca mai mult timp cu ea decat ceva pe fuga pe o banca.

"Imi pare ca ti-e un pic frig", ii spune. "Vrei sa-ti ofer jacheta mea?"

Fata accepta, Titus ii pune jacheta pe umeri si continua sa o tina cu mana dreapta: "Hai sa ne mai plimbam, daca vrei... Sa stii ca mi-a placut tare mult sa vorbesc cu tine in seara asta... Ti-ar placea sa ne mai vedem si maine seara?"

"...Da... da..." spune ea. "A fost placut... a fost dragut..."

"Din pacate, am o problema cu telefonul si... tocmai trebuie sa-mi cumpar o noua cartela..."

"Nu-mi spune! Ti-ai pierdut numarul de telefon si vrei sa ti-l dau pe al meu?"

"A, nu, nu..." rade Titus. "De fapt, sa stii ca nu mi-au placut niciodata replicile astea de agatat. Dar voiam sa iti propun sa ne intalnim aici la banca asta, maine seara, pe la 11, bine?"

"...OK... cred ca as putea sa fac asta... Da, hai sa mai incercam. E dragut, o sa le spun si prietenelor mele ca sunt cu tine. O sa incerc sa ajung. O sa fii aici?"

"Da, chiar o sa fiu aici."

Pornesc inapoi catre club, continuand sa vorbeasca despre carti si intreband-o daca ii place sa mearga in excursii. Fata a fost de cateva ori pe munte, dar nimic deosebit si Titus se ofera sa mearga impreuna, daca vreodata o sa fie interesata. Odata ajunsi inapoi, o intreaba din nou in privinta urmatoarei seri: "Ramane maine la 11, acolo?"

"Da...sigur..."

Ii este putin dificil sa ii dea drumul, simte impulsul de a se hrani, dar ii este totusi destul de usor sa il tina sub control: "OK, atunci ne vedem" si o saruta repede pe obraz.

Fata ii zambeste, il saruta inapoi, apoi se strecoara printre oamenii din multime si o vede din nou langa prietenele ei, povestindu-le ceva relativ entuziasmata si purtand inca jacheta lui.

In timpul acesta, Alex si-a mutat atentia catre o alta persoana; dupa ce a dat gres prima data, nu a insistat acolo. Se apropie dansand de o alta tipa, urmarindu-i miscarile si privirea, oarecum nemultumit la gandul ca fetele au rezolvat rapid problema, iar Titus parea sa fi avut si el succes.

Aceasta a doua femeie este evident interesata de avansurile lui si se apropie de el. Pentru cateva clipe, instinctul lui de pradator il face sa ii simta mirosul, simte caldura corpului ei in apropierea lui. Continua sa danseze cu ea, multumit ca a reusit sa isi creeze o aparenta umana si sa isi incalzeasca putin corpul sa nu bata la ochi cat de rece este.

Se apropie mai mult de ea si o ia in brate, chiar daca muzica nu este chiar potrivita pentru un asemenea dans. O simte ca ii raspunde la imbratisare si o conduce intr-o zona mai intunecata a ringului. O mangaie, isi apropie incet obrazul de obrazul ei, cu grija sa nu o sperie, sa nu o faca sa se razgandeasca.

Nu e foame ce simte acum, ii e clar ca nu are nevoie de prea mult, dar ii este pofta sa simta din nou extazul sangelui proaspat si cald, asa incat nu ezita prea mult. Coboara incet cu buzele spre gat si, cand stie ca nu are cum sa ii mai scape, o musca.

Ca si data trecuta, senzatia este foarte placuta - totul este in regula si Bestia il lasa in pace pentru moment. Nu dureaza mult, isi aminteste ce a patit atunci cand a... mancat mai mult decat ii trebuia asa ca se opreste satisfacut. Linge rana care se inchide rapid. Din afara a fost doar o imbratisare pasionala, fata este putin ametita dar inca se poate tine pe picioare.

Ii trece un deget pe buze, incercand sa o provoace sa-l muste, dar fara a actiona in vreun fel, cu gandul la ceea ce le spusese Lucretia: daca le dau din sangele lor, pot sa ii faca ai lor. Ii este teama sa provoace mai mult, isi aminteste cuvintele de sub Casa Sfatului: "Nu transformati pe nimeni."

O sustine si o conduce la o masa libera: "Vrei sa ma duc sa-ti aduc ceva de baut?"

"Da... poate un pic mai incolo", raspunde femeia, inca ametita. "Mai stai un pic" si il prinde de mana. Ramane cu ea, dorind sa ii transmita senzatia lui de bine.

Cat timp ii tine companie, Alex se uita dupa ceilalti in club, vazand-o deocamdata doar pe Iustina indreptandu-se spre separeul Lucretiei. Dupa vreo 15 minute femeia pare sa isi fi revenit suficient iar Alex, pretinzand ca se duce la bar, dispare din raza ei vizuala si se intoarce in separeu, unde se afla deja Lucretia si Iustina. Cateva momente mai tarziu apare si Titus.

Alice li se alatura si ea. Ceea ce aude acum este vocea Soranei rugand-o din nou: "OK, Alice, te rog, da-mi drumul. Chiar vreau sa ies, te rog frumos. Nu ti-am gresit cu nimic si chiar vreau sa ma intorc, serios, te rog!" in timp ce celelalte voci fac tot felul de glume, mai mult sau mai putin potrivite despre noua ei relatie cu acel baiat si averea pe care o sa o faca din bitcoin in anii care urmeaza. Una dintre ele, in mod deosebit, ii spune ca "uneori, lucrurile false sunt cele mai adevarate si uneori cel mai usor este sa ascunzi un lucru in vazul tuturor."

Primul lucru pe care il face este sa o intrebe pe Lucretia daca Sorana si-a revenit.

"A, da, e foarte OK. Nu s-a intamplat nimic."

"Sigur e bine?"

"Da, e foarte bine. Am vorbit cu ea la telefon adineauri."

In timpul acesta, vocea Soranei in capul ei ii spune ca Lucretia minte. "Nu pare distrasa? Nu era absenta, cumva?" continua Alice sa intrebe.

"Nu, absolut deloc!"

"Minte, minte! Vreau sa ies de aici, minte!"

Alice nu raspunde - stie ca or sa isi dea seama ceilalti ca se intampla ceva cu vocile si nu vrea sa arate asta de fata cu Lucretia. Este convinsa ca Lucretia o minte, simte mania si dorinta de a se infige in parul ei si de a o da cu capul de unul dintre pereti pana o lasa sa o ajute pe Sorana, dar reuseste sa se controleze pentru moment.

Respira. Sigur ca Lucretia o minte si ca Sorana nu este in regula, doar o aude in cap, e clar, mai ales ca nu il aude si pe tipul din care tocmai s-a hranit - nu e ceva ce se intampla de fiecare data cand se hraneste.

Alex este convins ca Alice este foarte multumita cu hranitul din oameni, vede ca ii tremura putin mainile, convins ca e entuziasm. "Cum e? Vad ca te-ai descurcat bine de data asta. L-ai prins pe tipul ala imediat, doar te-ai uitat o data la el si gata, l-ai vrajit! La mine a fost mai dificil... La noi, barbatii, pana sa prindem privirea unei gagici, e un efort, totusi..."

"...A fost mai usor."

"Da, trebuie sa invat si eu mai bine sa pacalesc lumea asa. Dar pana la urma, totusi, am reusit si eu."

"Sa-ti fie de bine!"

"Multumesc la fel!" raspunde politicos Alex. Desi o enerveaza putin situatia, Alice inca reuseste sa o tina sub control.

Titus are alte intrebari pentru Lucretia: "Cat timp trebuie sa lasi intre hraniri, sa nu-i afecteze sanatatea celui din care te-ai hranit?"

"Greu de zis... o zi, doua, trei... poate o saptamana, nu stiu. Eu recunosc ca ii schimb destul de des."

"Asadar... depinde si de cantitatea de sange pe care o luam, nu-i asa?"

"A, da, sigur. Daca il spitalizezi, o sa fie mai dificil. Daca intr-adevar il bagi in spital, o sa dureze cateva saptamani bune, Dar, din nou, eu ii schimb destul de des. Atata timp cat te asiguri ca sunt curati si ca nu ai probleme, totul o sa fie OK."

"De unde putem face rost de pungi de sange?" trece el la alta idee.

De la... trebuie sa mai fie cateva la sange pe Marzescu, dar nu sunt atat de multe fiindca e foarte greu sa le scoata de acolo si... nu prea ma complic eu cu asta... De ce, nu ti-a placut ce era pe aici?

"Am o problema cu faptul ca, daca nu spun persoanei ce urmeaza sa se intample, simt ca si cum i-as fura ceva si asta contravine valorilor mele."

"Hm... Principii..."

"Hei, tu ai spus sa stam cat mai aproape de Umanitate, nu?"

Lucretia chicoteste: "Da, presupun ca am zis asta... OK... da, cam asa stau lucrurile. Poate o sa ai un prieten acolo si o sa te ajute."

Iustina este ingrijorata, aducandu-si aminte ca Alice i-a intrebat mai devreme daca si ei aud vocea celei din care s-au hranit. Isi da seama ca tremurul mainilor ei este unul nervos, nu entuziast - ceva nu e chiar in regula. Se apropie de Alice, cuprinzand-o incet pe dupa umeri si soptinudu-i la ureche: "Ce nu este in regula? Ce s-a intamplat, de te-a facut sa tremuri?"

"... Nu... nu stiu ce s-a intamplat... nu stiu ce s-a intamplat, asta e problema!... Voi v-ati hranit normal, nu v-ati auzit persoana in cap, nu? Nu! Numai eu!"

"Dar tu ai oricum o sensibilitate pentru asta..."

"Acum m-am hranit din tipul asta si nu am auzit nimic, nici pe dracu'! Ma asteptam sa-mi turuie in cap despre... bitcoini, ce dracu' or fi aia!"

"Da... nu toti sunt ca Dragos... Nu toti barbatii pisalogi reusesc sa intre in capul tau... Daca totusi te-a impresionat prima hranire?"

"Nu pe toti barbatii pisalogi ii beau!"

"Nici pe Dragos nu l-ai baut tu de bunavoie... La tine a fost prima hranire si ti-ai dorit-o mult de tot pentru ca erai curioasa... daca totusi este o sensibilitate, de la faptul ca era prima, ca era fata...? Si ca, de fapt, pe tine te-au tocat marunt-marunt vocile inainte, incat te-au facut mai sensibila la treaba asta?"

Alice se uita in jur, sa fie sigura ca nu le aude nimeni si se apropie mai mult de Iustina, inainte de a-i sopti: "Atunci de ce nu-l aud si pe Bogdan?!"

"Atunci nu a fost de hranire. Atunci a fost pur si simplu de curiozitate si Bogdan este altfel... voi doi impartiti o cu totul altfel de relatie, din ce tocmai am aflat noi... Dar eu cred ca mai degraba are legatura cu faptul ca nu ne este confortabil ca trebuie sa ne hranim din oameni, iar tu esti mai sensibila...

"Poti sa te gandesti la asta, pana aflam mai multe?" continua Iustina. "Pana vorbim cu Primogenul vostru? Ca sa poti sa pui intrebari relevante, putem sa ne gandim impreuna ce sa intrebi, daca vrei... Macar pana il vedem, incearca sa te agati de asta, ca poate are legatura cu emotia, cu presiunea faptului ca trebuie sa ne hranim din oameni adevarati. Poti sa incerci, macar?... Te rog! Indiferent ce ar fi, nu-i ceda asa din prima, te rog!"

"La ce sa cedez? Nu cedez la nimic!"

"Nu-i lasa sa profite de mintea ta!"

Vazand ca Alice nu pare sa fie mai agitata de incercarea ei de a o linisti, Iustina se gandeste la cum a fost pentru ea hranirea din seara asta si ca poate n-ar fi rau ca lunea viitoare sa se intoarca in acest club, poate respectivul se va intoarce si el. Dar nu vrea sa mearga acum la el si sa ii propuna o intalnire, este mai interesant asa.

Titus are o alta intrebare pentru Lucretia: "Cum gestionam cercul de prieteni al persoanelor de care ne apropiem?"

"Aici aveti foarte putin control. Spuneti-i persoanei cu pricina sa tina totul in secret si, in momentul in care se intampla ceva neplacut, dispareti pur si simplu. Altceva nu aveti ce sa faceti, ma tem..."

"Multumesc!"

"Sa fii sanatos!... Bine! Pareti ca v-ati descurcat destul de bine, nu o sa mai pierdem vremea. Eu o sa imi iau la revedere de la voi, ma bucur ca v-ati descurcat si consider datoria mea fata de domnul Balan achitata. Pe tine o sa vrem sa te mai vedem intr-una din serile astea", spune ea, uitandu-se catre Iustina. "Si voua va doresc toate cele bune, aveti grija de voi. O seara buna, pa, va pup!" Se intoarce pe calcaie si pleaca.

"Vreti sa mergem acasa, sa vorbim linistiti?" rupe Iustina tacerea, Titus fiind primul de acord.

"Vreti sa mergem pe jos, sa ne... racorim sau vreti sa luam iar un taxi? Facem cam jumatate de ora pe jos, parca asa a spus Lucretia aseara..."

"Eu as prefera sa mergem pe jos", spune Titus.

"Alice, tu cum ai prefera?"

"...hai pe jos" spune si Alice. Dar, desi obiectul agresivitatii ei nu mai este acolo, chiar in acel moment fata isi pierde controlul si isi petrece cateva minute urland, eliberand toata frustrarea care s-a adunat in ea in ultimele ore: "Mama ma-sii... Lucretia! Ce e cu femeia asta? Ce planuri are? Ce motive ulterioare?! Nu... nu... nu poate... Ce poate sa ne invete femeia asta?! Minte, minte! Ceva ascunde!"

O enerveaza destul de mult si incearca sa se duca dupa ea, dar Iustina o prinde de mana si este repede ajutata de ceilalti sa o retina in separeu. Fata isi petrece urmatoarele 10-15 minute zbatandu-se impotriva lor, incercand sa se elibereze si sa se ia dupa Lucretia.

In cele din urma simte ca Bestia incepe sa slabeasca, isi descarca frustrarile asupra mesei din separeu, din care nu mai ramane mare lucru: "O merita!", apoi se prabusesete epuizata peste ramasitele acelei mese, auzind in continuare vocea Soranei in cap: "Te minte, lasa-ma sa ies!"... "Te minte, lasa-ma sa ies!"... "Inca sunt sunt Batrani ascunsi sub orasul asta"... "Vicisitudinea e inca o infectie"... "Si Lucretia te minte!"

Sub toate acestea, fata se face ghem: "NU STIU CE SA-TI FAC!"

Mai petrec cateva minute in separeu, sa ii dea ragaz lui Alice sa isi revina putin, apoi pornesc catre iesire. Din mers, Iustina zambeste si ii face un semn cu mana tipului pe care l-a intalnit mai devreme.

Ajung cu bine acasa, unde incearca sa aiba cat de cat grija de Alice. Seara aceasta le-a adus o revelatie: chiar si Alice poate fi usor inspaimantatoare atunci cand lucrurile in care ea crede cu adevarat sunt amenintate.

Isi petrec restul timpului discutand, iar la rasarit adorm cu totii, prabusindu-se aproape din senin, Iustina apucand sa se strecoare in patul lui Alice, sa o ia in brate, in speranta ca, la trezire, fata sa se simta macar putin aparata.


Înapoi: Showing the Ropes (6)
Urmează: Debating Vampirism (1)

22-feb-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro