Brasov by Night



Showing the Ropes (3)


Luni, 17 octombrie 2016 ora 23:30

"Bun, acum ca am rezolvat si problema asta si nu mai avem alte probleme... sper... ce altceva as putea sa va mai explic legat de situatia in care ne aflam cu totii? Am inteles de la domnul Balan ca si tu esti esti tot Toreador, nu?" spune, uitandu-se catre Iustina.

"Mhm..."

"Bine, pai... ce v-a explicat domnul Balan? Ce ati apucat sa intelegeti? Vad ca v-ati descurcat cat de cat sa va hraniti, ceea ce este foarte bine..."

"Cat de des trebuie sa ne hranim?" intreaba Alice sovaielnic.

"Cat de des trebuie ca sa nu va fie foame... Cu cat va e mai foame, cu atat mai greu vă va fi sa rezistati Bestiei si aia nu e niciodata placut... Ma intreba mai-nainte cineva ceva despre bani? Nu mai stiu cine ce ma intrebase..."

"Da", spune Alex zambind, "eu imi puneam aceasta problema practica asupra existentei noastre viitoare..."

"Ce sa va zic? Fiecare presupun ca se pricepe la ceva si veti fi platiti. Uite, eu ma pricep la parfumuri, asta am facut toata viata, de asta am si fost Imbratisata de catre doamna Schmitz... In fine... Am continuat sa fac asta, doar ca in starea noastra ne e un pic mai greu sa detinem proprietati sau sa avem cine stie ce afaceri, asa ca am pe cineva care este pe hartie detinatorul afacerii, dar ne ocupam impreuna de cercetare."

"Practic", continua ea, "eu am o asociata careia ii dau cel mai rar cam o data pe luna putin din sangele meu, respectiva nu mai imbatraneste, este foarte sanatoasa, foarte puternica, foarte inteligenta, din cate am inteles se si simte foarte bine. In schimb, ea ma ajuta cu tot felul de lucruri de natura financiara sau pe care eu nu le pot rezolva, cum ar fi, evident, sa ies in timpul zilei", spune, uitandu-se la unghii. "Cam asa... presupun ca fiecare dintre voi are abilitati pe care le-ar putea folosi si, daca nu, cineva tot o sa va dea de lucru."

"Dar nu putem continua sa facem ce faceam inainte, nu-i asa?" intreaba Alice. "Identitatile vechi nu mai pot fi folosite."

"Identitatile vechi, nu, dar puteti sa faceti chestia respectiva si sa castigati bani sau sa va gasiti altceva."

"Offf... trebuie iar sa lucrez cu agentii de traducere dubioase?!"

Lucretia rade: "Daa, din nefericire este o nevoie foarte mare de traducatori in societatea noastra. Hei, sunt convinsa ca ai si alte abilitati pe care le-ai putea folosi. Hai sa ne gandim impreuna. La ce altceva te mai pricepi, in afara de traduceri?"

"Eram pe punctul sa-mi lansez cariera de scriitor, dar am fost intrerupta..."

Aia nu e o problema, poti sa iti lansezi si acum cariera de scriitor si sa te intelegi cu cineva sa te acopere... Vedem... se poate aranja... Ce scrii?"

"Dar pana scot bani din asta - traduceri dubioase. Nu-i nimic, am trecut o data prin asta, pot sa trec din nou..."

Lucretia rade din nou: "Da, am auzit ca la voi e nasol. Dar poate ca o sa va gaseasca domnul Balan ceva de lucru. Dumnealui este plin de reusrse si are tot felul de idei din astea..."

"Poate ma apuc sa scriu un roman cu vampiri..."

"Te-as ruga sa nu faci asta."

"A, nu, nu inspirat din fapte reale. Dar ar fi amuzant!"

"Cu siguranta, da... De ce nu? In fine, daca va mai pot ajuta cu ceva, va stau la dispozitie."

Titus asista tacut la aceasta discutie. Pentru ceilalti nu pare sa fie o problema, dar el este tamplar si isi aduce aminte cat de ingroziti au fost cand a scos lemnul din rucsac.

"Stiti cumva daca a trecut cineva pe la hotel sa-mi ia din lucruri, inainte sa ma faca disparuta?" isi aduce aminte Alice

"Cred ca da, nu stiu... Cred ca ar trebui sa-l intrebati pe domnul Balan, el ar trebui sa fie in tema cu chestia asta. Dar mi-a spus ca v-a adus o parte din lucruri inapoi, nu?"

"Da, lucrurile pe care le-am avut la noi cand am fost transformati."

"Mhm... Am inteles. Pai atunci poate reusiti sa-l convingeti sa va ajute."

"Dar care va fi existenta noastra viitoare?" intreaba Alex. "Eu, de exemplu, eram mecanic. Cred ca mi-ar fi putin cam dificil sa-mi continui aceasta activitate numai pe timpul noptii. Tu ai zis ca ai o partenera, cum faci sa fii sigura ca nu te insala?"

"Le e foarte greu sa te insele, odata ce au apucat sa bea din sangele tau. Adica, cum sa-ti zic, in starea asta de... servitudine, ei ar face orice pentru noi, iar noi cu siguranta ca trebuie sa avem grija de ei, in masura in care putem."

"Si fetele astea sunt in aceeasi situatie?"

"A, nu, ele nu sunt slujitoarele mele, nu. Ele sunt aici de buna-voie, le place senzatia foarte mult - toate fotomodelele vor sa fie unice si pur si simplu le-am dat ce si-au dorit."

Alex zambeste si ii face cu ochiul.

Titus voia sa intrebe acelasi lucru ca si Alex, dar se razgandeste: "Si cum poti fi sigura ca ele nu or sa strice Mascarada si nu or sa povesteasca si altcuiva?"

"Asta e treaba mea", spune ea. "O fata trebuie sa aiba secretele ei, nu? Ele stiu ca, in primul rand, nu o sa le creada nimeni, pentru ca nu sunt intr-o pozitie de a incalca secretul. Ce-or sa spuna? Ca au fost jucariile pentru un grup de vampiri care s-au hranit din ele si, odata ce au facut publica aceasta informatie, vampirii au incetat sa mai vina? Tu auzi cum suna asta? Adica, daca tie ti-ar fi spus cineva chestia asta acum trei luni, ai fi crezut-o?"

"Probabil ca nu, in lipsa unor dovezi."

"Avand in vedere ca ranile se inchid - destul de putine dovezi", zambeste Lucretia.

"Ce trebuia sa ne mai arati prin oras? Balan a spus ca o sa ne plimbi mai mult."

"Da, sunt mai multe lucruri pe care as putea sa vi le arat, dar nu stiu ce aveti voi chef sa faceti. Mama mea, doamna Schmitz, are un vernisaj la Europe in seara asta, mai sunt cateva cluburi prin care am putea sa ne plimbam, sa vedem ce mai putem gasi ca sa ne distram. Am putea, desigur, sa stam aici si sa mai povestim despre noua voastra conditie, poate aveti alte intrebari sau alte chestii pentru care ati vrea si perspectiva mea, nu doar a domnului Balan. Poate vreti si perspectiva cuiva mai tanar..."

"Da, da!" spune Iustina. "Vernisaj? ... Europe?"

"Da... Printre altele, ea detine si o parte din ce e acolo... Ma rog, ea are propria ei galerie la Transilvania, in Piata Sfatului, dar au ajuns cateva tablouri inapoi la Europe."

"Si restul vernisajului de la Europe?"

"Mm.. ceva artisti de pe aici, nu as sti sa iti spun exact. De ce ma intrebi?"

"Ca nu am ajuns niciodata acolo, de cand sunt la Brasov" raspunde Iustina senina. "Si acum, ca zici, pare interesant. Dar, inainte de asta, mai am o intrebare: tu poti sa-ti dai seama cand foloseste cineva o Disciplina?"

"La unele, da... Presupun ca voi sunteti si mai tineri si ati avut cine stie ce expresii pe fata care v-au tradat... Am auzit ca ti-ai luat o palma dupa ceafa prima data cand v-au infatisat" chicoteste Lucretia. "Hei, se intampla!"

"A, dar nu asta e problema" spune Iustina vesela. "Cum facem sa ne dam si noi seama?"

"In general o sa-i sesizati efectele, cam despre asta e vorba."

"Sunt Discipline despre care nu poti sa iti dai seama ca le-a folosit cineva si de fapt esti sub influenta lor?"

"Da. Uite, ce poate sa faca el - sa dispara."

"Pai da, dar dispare el, nu ma afecteaza pe mine. Adica, sa-mi faca mie cineva ceva si eu sa nu imi dau seama ca sunt sub influenta acelei Discipline."

Unii dintre noi, cei mai batrani, spun ca aptitudinile Nosferatilor te afecteaza pe tine, nu pe ei. Tu nu-i vezi, dar ei ramani vizibili."

"Mhm..."

"E un truc mintal, mai curand, decat o abilitate de-a lor... sau cel putin asa am auzit, nu stiu daca e adevarat... Poate ne poate spune prietenul vostru..."

"Acum stiu cum se simt cartile de pe raft: ma simt citit... raspunde Bogdan cu glasul trist. "Corect, exact asa am inteles si eu de la mentorul meu. Cam asa functioneaza, sunt perfect constient ca nu dispar nicaieri, doar ca cei din jur nu ma mai percep."

"E bine ca te simti citit... pentru ca esti..." mai spune Lucretia, nedumerindu-i pe toti.

"Noi avem cum sa recunoastem vanatorii? Uite, daca merg intr-un club aici langa Piata Sfatului si aleg un tip din multime, pot sa-mi dau seama ca nu e un vanator?" continua Iustina.

"Complicat... destul de greu de spus. Majoritatea nu sunt usor de recunoscut, va trebui sa te uiti dupa umflaturi in locuri neobisnuite, sa nu fie inarmat, sa nu-ti faca alte surprize..."

"Ne-a spus domnul Balan ca este posibil ca un vampir sa fie otravit cu sange..." isi aduce aminte Alex.

"Hm... interesant, nu am auzit de asa ceva pana acum." Din cat isi poate da seama Iustina, Lucretia pare sa fie sincera, pe de alta parte ea este si mult mai tanara decat Balan, este foarte vizibil pentru toti, cel putin din atitudinea ei.

"De ce... pot sa o aud in capul meu?"

"Draga mea, nu stiu de ce poti sa o auzi..."

"Ceilalti, nu ... niciunul nu a zis ca o aude.. Voi ati auzit persoana din care v-ati hranit?"

Raspunsul lor este cam acelasi: "Nu."

"Dar, Alice", intreaba Titus, "era prima data cand te-ai hranit tu?"

"Am baut la punga...", dar nu le spune si de amintirea vaga de atunci, cu leaganul si femeia in haina mov.

"Poate e ceva abilitate speciala de-a ta, stii tu, apropo de ce ne-ai spus la apartament" continua el soptit, sa il auda doar Alice.

"Acuma, draga mea, nu stiu ce stii tu sau ce ti-au spus parintii tai despre..." incepe Lucretia sa vorbeasca, facand-o pe Alice sa rada, "... despre ce se intampla. Tu ai auzit tot timpul voci?" mai spune, incercand sa ii puna mana pe umar intr-un spectacol de empatie.

Alice o priveste in ochi: "Ce ti-a spus Balan despre mine?"

"Nu mi-a spus nimic in afara de faptul ca parintii vostri au fost... Sabbat" si se stramba in timp ce spune asta "si au incercat sa va faca tot felul de chestii nasoale; chiar nu stiu nimic. Ma gandesc ca, cel mai probabil, faci parte din clanul Malkavienilor, dar nu stiu mai mult ce as putea sa-ti spun despre asta. Adica, daca e cum cred eu, s-ar putea ca vocile sa fie doar in capul tau, scumpo, bine?"

Alice doar da din cap, fara sa mai spuna ca "da, sunt constienta ca sunt in capul meu, dar asta nu inseamna ca nu sunt acolo!"

Iustina incearca sa mute putin atentia de la Alice, i se pare ca nu a primit raspunsul potrivit si se uita la Lucretia, care este frumoasa, cu pantofi cu tot, imbracata cu o rochie rosie eleganta: "Dar totusi, cu tine cum a fost? Ne-ar prinde bine si parerea unei persoane mai aproape de noi decat domnul Balan..."

"Cum a fost, ce, draga mea?"

"Viata de dupa transformare, ca nu stiu cum sa-i spun..."

"Pentru mine a fost destul de ok, adica doamna Schmitz m-a ales pentru ca i-a placut ce talent aveam pentru parfumuri, cam pe la sfarsitul anilor ‘80, inceputul anilor ‘90. Ma rog, pe vremea aia Modaromul era mult mai important decat e acum si moda era altfel, totul era mult mai centralizat, acuma piata e mult mai larg deschisa..." Si, practic, o lanseaza pe Lucretia intr-o tirada despre parfumuri, care dureaza cateva minute bune.

"Asta e dezavantajul vostru, ca voi nu ati avut parinti, pe cineva care sa va invete. Doamna Schmitz a avut grija de mine, m-a introdus, mi-a explicat Traditiile, toate chestiile astea si, dupa vreo 5-10 ani, mi-a dat drumul, am putut sa fiu libera si sa nu mai depind de ea pentru reprezentare, sa am independenta. Si asta se va intampla si cu voi. Doar ascultati de domnul Balan, care sigur ca va vrea binele si va reprezinta in fata Camarillei si totul o sa fie ok."

"Dar ce ne poti spune despre aceasta lume in care suntem acum? Gandeste-te ca nu avem niciun reper. In afara de niste carti scrise de, poate, scriitori talentati, pentru noi nu a existat lumea asta. Nu stiu ce sa te intreb mai concret sau mai la obiect, ca nu stiu de unde sa o apuc..."

"Nici eu nu stiu ce sa-ti spun. Urmeaza Traditiile astea, nu omori pe nimeni, nu face scandal si totul o sa fie ok. Fereste-te de Sabbat, sigur, ca in fiecare seara ne fac probleme..."

"Cat de mare este... comunitatea in Brasov?"

"Nu foarte mare... suntem vreo cateva zeci. Nici nu stiu daca 30, poate 35 de persoane. Unii mai vin, unii mai pleaca. E o perioada interesanta, adica domnul Balan si Alteta-Sa Principele sunt in permanenta ocupati cu tot felul de chestii legate de siguranta orasului, ca tot vin astia din Sabbat si ne fac probleme, tot incearca sa ia orasul... Vin din mai multe locuri si nu le convine ca noi suntem aici in punctul asta care e foarte important."

"Adica tot orasul e aparat de 30 de oameni? De fapt, mai putin de 30, daca atatia sunt cu totii."

"E, nu sunt numa’ oameni care apara orasul. Exista sisteme organizate, bine puse la punct. Nu ma pricep eu la asta, nici macar nu fac parte din Consiliul Promogenilor, dar ..."

As putea oare sa va intreb ceva?"

"Da, sigur... aa... Bogdan?"

"Traditiile pe care le respectam se aplica si asupra membrilor Sabbatului? Ma gandesc cu precadere la Traditia a sasea..."

"Nu, chiar nu stiu nimic despre ei, poate ar fi bine sa intrebi pe cineva mai batran. Cand intra, omoara in stanga si in dreapta, nu le pasa de nimic si sunt niste barbari, atat. Niste brute care incearca sa distruga tot ce construim noi aici - sa ne ascundem, sa avem o zi de maine mai sigura si asa mai departe. Nu stiu daca Traditia Distrugerii li se aplica, nu stiu cum sunt organizati. Stiu doar ca vin, ne ataca si trebuie sa ne aparam. Nu m-a interesat niciodata, am lucruri mult mai frumoase cu care sa-mi ocup noptile, nu crezi?"

"Da... da... asa e..."

"De cate ori ii dati asociatei sa bea sange? Am inteles ca, daca un muritor bea din sangele nostru, se creeaza aceasta legatura de oarecare iubire si..." intreaba Titus.

"Da, dragule, sigur..."

"Care e frecventa? Cat de mult e prea mult si cat de putin e insuficient?"

"Pai, cam o data pe luna minim si prea mult e cand devine neobrazata. Sigur ca trebuie sa ai grija sa ii tii un pic sub control, sa stie care le e locul... Trebuie sa ai si grija de ei in acelasi timp. E complicat."

"Si, dupa o luna dispare daca nu..."

"A, nu dispare, dar incep sa vina sa-ti ceara... E ca o dependenta pentru unii dintre ei, intelegi? Trebuie sa ai grija de ei, sigur."

Alex se uita la ea: "Practic, ii tratati ca pe niste animale domestice, nu?"

"Nu, dar sunt totusi ajutorul nostru. Nu-i tratam chiar ca pe animale domestice, pentru ca sunt mult mai mult de atat. Un animal domestic nu-si poate petrece eternitatea alaturi de tine daca ai grija de el. Sau, ma rog, voi sunteti Gangrel, nu? Dupa...maniere... Un animal poate sa-si petreaca eternitatea alaturi de tine, dar in aceleasi conditii."

"Si dependenta se creeaza si daca noi ne bem sangele? Se creeaza si pentru sangele pe care il bem de la altii ca noi?" o mai intreaba Titus.

"Pai, da, pot sa devina dependenti de Sarut, de extazul pe care il simt in momentul ala. E foarte placut, nu? Mai ales daca e facut cu un pic de tact, cu un pic de blandete, nu crezi? Sunt si unii confrati de-ai nostri carora am inteles ca le place foarte mult senzatia."

Iustina devine si ea curioasa: "Adica o relatie de... dependenta intre doi vampiri?"

"Se poate intampla, nu e nemaiauzit. E placuta senzatia Sarutului, nu putem nega, si e placut si consumul, dar, ma rog, pentru vampiri cu siguranta ca v-a spus domnul Balan ca exista legatura de sange care va poate face sclavii cu voie sau fara voie al unul confrate de-al nostru. Incercam sa evitam termenul de "vampir", bine?"

"Dar poate sa fie o relatie voita intre amandoi, adica sa depinda amandoi unul de celalalt?"

"Am auzit chestia asta, ca, mai ales unii mai in varsta si mai tociti emotional, ca sa zic asa, se baga unii pe altii in legaturi din astea de sange, ca sa simta ceva. Legatura e clar ca e una artificiala, nu e iubire adevarata, dar..."

"Ai incercat vreodata?" o intreaba Alex.

"Nu e genul meu, multumesc."

Alice asista tacuta la discutia lor, strangand si mai mult mana lui Bogdan, care se simte ingrozitor. El a aflat despre asta inainte sa le povesteasca Lucretia, chiar voia sa vorbeasca si cu ei despre acest lucru, dar nu in public si nu de fata cu femeia, convins fiind ca ea abia astepta sa adune orice informatie de la ei.

"Este aceeasi legatura, cea creata intre confrati, ca aceea creata intre un confrate si un om?" intreaba Titus.

"Nu... ba da, functioneaza cam la fel."

"Cat de mult e prea mult? Unde trece complet in afara unei oarecare iubiri... veritabile?"

"Unii servitori ajung sa fie chiar dependenti de asta."

"Scuza-ma, nu m-am exprimat eu corect. Intre confrati, daca o fac reciproc, cat de mult e prea mult? O data, de doua ori, de zece ori?"

"Dupa a treia oara, nu mai conteaza. Odata ce ai baut a treia oara, ti-e aproape imposibil sa te impotrivesti."

"Si cat timp dureaza?"

"Depinde. Am auzit versiuni cu un an, am auzit versiuni care tin foarte mult... Depinde si de ce ai baut si pe cine" spune ea chicotind.

Alex schimba subiectul discutiei: "Te-ai uitat asa, intr-un fel la noi. Si am vazut deja ca altii ca noi... cum ne-ai spus, Gangrel?"

"Mhmm..."

"... N-am vazut sa fie altii ca noi in adunare si domnul Balan ne-a spus ca ar fi numai unii un pic in afara orasului..."

"Da, niciodata n-au fost foarte apropiati, dar acum cativa ani clanul vostru a facut un mare show si a parasit Camarilla oficial, asa ca habar n-am, dragule. Deci va trebui sa te duci sa-i cauti."

"Noi cu ce contribuim inapoi pentru Camarilla?" intreaba Titus.

"Pai presupun ca Principele sau domnul Balan sau altcineva o sa va dea lucruri de facut potrivite abilitatilor voastre. Hei, nu mai bine va bucurati de seara asta si de cele care urmeaza inainte sa se apuce sa va puna la treaba? Eu asa zic."

"Credeti ca libertatea este o valoare mai mult a Camarillei sau a celor din Sabbat?"

"Mhm... De cata libertate ai nevoie? Esti nemuritor, arati bine, poti sa ai tot ce iti doresti, in schimb trebuie sa respecti cateva reguli. Hai, las-o, ok?"

"Doar ca avem o nevoie permanenta de sange, nu?" completeaza Alex.

"Da..."

"Ce se intampla daca nu putem sa... Adica, tu ai spus ca suntem nemuritori, dar, de fapt, mie mi se pare ca sunt o multime de lucruri care pot sa ne omoare. Am vazut la prima mana, aproape, ca focul poate sa ne omoare, am aflat ca soarele poate sa ne omoare. Ce se intampla daca nu avem cum sa ne hranim, uite, suntem ingropati undeva sau nu gasim pe nimeni sa ne hranim?"

"... primele voastre seri inseamna ca au fost chiar groaznice daca imi pui intrebari de felul asta. Chiar imi pare rau" ii spune, punandu-i o mana pe umar si continuand sa vorbeasca mai incet: "imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asta, nici nu-mi pot inchipui cat de greu a fost pentru tine... Da, daca ramaneti fara sange, treptat-treptat o sa va fie foame si o sa scoata Bestia capul la iveala si nu vreti asta, bine? Cel mai simplu este sa va hraniti. Aveti in oras o gramada de oportunitati, totul o sa fie ok. Daca nu va hraniti, intr-adevar, Bestia preia controlul si, cu cat aveti mai multe momente din astea, cu atat mai usor va va fi sa-i cadeti prada in viitor si tot asa... Deci, incercati sa va pastrati... calmul si, de ce nu, starea de satietate."

"Crezi ca ne vom mai putea intalni cu prietenele tale?" o priveste Alex cu subinteles, facand-o sa chicoteasca.

"Poate ca da... de ce nu? Cu siguranta ca cineva asa puternic si curajos ca tine ar putea sa faca ceva care sa le impresioneze, nu?"

"Dar prieteni nu ai?" o intreaba Iustina, cu acelasi fel de subinteles in glas.

"Am o gramada de prieteni, de ce intrebi?"

"Asa, de curiozitate", raspuns care ii face si pe ceilalti sa chicoteasca.

"Ba da, avem..."

Alex se uita la Iustina, zambind si facandu-i cu ochiul: "Sa inteleg ca ai fi preferat sa te hranesti dintr-un barbat, nu?"

"Ma rog, au si ei... avantajele lor", raspunde fata, incercand sa nu rada.

Lucretia o priveste si ridica o spranceana inainte de a-i spune: "Imi pare rau daca ce v-am oferit in seara asta n-a fost chiar pe gustul tau. O sa incerc sa tin mult mai mult cont de pretentiile tale pe viitor, draga mea."

"Stai linistita, nu cred ca sunt in situatia de a avea pretentii", zambeste Iustina. "Doar intrebam. Era doar o curiozitate, nu era o pretentie."

Bogdan ii strange mana lui Alice cu caldura, se ridica si se uita la Lucretia: "Da, multumesc din suflet pentru ospitalitate, imi cer scuze pentru orice fel de probleme create, dar eu nu sunt nici bebelus, si inca nu sunt nici tortionar. Pe viitor o sa ma asigur ca imi fac eu rost de ce imi trebuie. Multumesc din suflet, oricum. O seara faina!", apoi porneste spre iesirea din club.

"Bine", spune ea si il priveste pe sub sprancene, pe masura ce el se indeparteaza. "Bine, pa."

Alice il urmareste plecand, dar Bogdan nu se intoarce sa-i priveasca, infuriat de atitudinea femeii - cine se crede Lucretia asta, sa ii dea ea de mancare?! Fata este putin mai linistita acum, stiindu-l ca tocmai a mancat; ii este foarte teama de ce i s-ar intampla daca isi pierde controlul, nu de cum si-ar face el rost de mancare.

Pentru Alex, insa, este mult mai placut acum cu Lucretia, fata de cum si-au petrecut noptile trecute. Chiar daca i s-a parut putin falsa compasiunea ei, totusi se simte bine si alege sa ignore orice presimtire ar avea acum in privinta ei.


Înapoi: Showing the Ropes (2)
Urmează: Showing the Ropes (4)

22-feb-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro