Brasov by Night



Showing the Ropes (2)


Luni, 17 octombrie 2016 ora 23:00

Bogdan stie ca aceste cinci femei frumoase au fost aduse acolo pentru ei. Simte Bestia cum aproape ca il zgarie si ii este destul de greu sa se controleze. Reuseste, pentru moment, dar simte ca va mai dura pana cand va rezolva acest lucru, intr-un fel sau in altul.

Toti ochii din incapere sunt indreptati catre el si catre Alice in acest moment. Paula arunca o privire intrebatoare catre Lucretia: "Hai ma Lucre, nu credeam ca chiar asa..." intrucatva intimidata de prezenta lui Bogdan in camera. Lucretia ii pune mainile pe umeri si vorbeste cu ea, din cand in cand soptind: "Lasa, ca totul o sa fie bine... nu-i bai... "

Pe Titus il roade ca nu isi da seama daca fetele sunt aici din proprie initiativa sau sunt manipulate de Lucretia, ceea ce contravine valorilor lui de libertate si ii sopteste din nou femeii la ureche: "Uite, as vrea sa te intreb: fetele astea sunt aici din proprie vointa sau...?"

"Bineinteles ca sunt aici din proprie vointa. Tu nu tii minte cum a fost cand ai fost Imbratisat?"

"Si numai pentru asta vin?"

"Da, ai fi surprins cat de ok sunt oamenii odata ce inteleg ca senzatia este placuta. Bine, daca devin dependenti de ea, atunci avem o alta problema, dar in cazul asta, nu."

"In ce situatie devin dependenti?"

"Daca nu se mai pot controla, fac probleme, te cauta pe acasa in timpul zilei... Se mai intampla. Dar e in regula, fetele sunt cu mine, sunt modelele mele si sunt bine ingrijite."

"Multumesc."

Bogdan le priveste pe fete, dar nu reuseste sa isi dea seama care din ele ar putea fi abordata, nu este nicio rana vizibila. Se apropie de Alex, vorbind in soapta: "Man, cine... care... unde... cum...? Ca nu vreau sa trag de unde nu trebuie si sa i se faca cuiva rau."

"Deocamdata numai eu m-am hranit, din bruneta de langa mine. Restul cam ezita. Si cred ca Titus s-a apropiat de blonda asta", ii raspunde, indicandu-i cu privirea despre cine e vorba.

Bogdan se apropie de roscata vizibil tensionata - ochii ii fug de la el la Lucretia si inapoi. Se apropie de ea incet, cu blandete: "Imi pare rau pentru tine ca ai tras paiul mai scurt. Mie cel putin imi este clar ce se intampla aici, asa ca o sa te rog frumos ca, daca vrei sa imi oferi aceasta blandete, hai sa ne retragem in colt. Da-mi bratul tau si priveste in alta parte. Din cat am inteles, o sa fie placut oricum. Imi pare rau ca te-am ales pe tine."

Fata il priveste, o priveste din nou pe Lucretia, vizibil speriata, se vede cum ii tremura usor mana. Lucretia ii face semn sa se duca si il urmeaza tremurand pe Bogdan, care ii simte pulsul foarte accelerat, o simte ca transpira si ca respira mult mai repede. Din nefericire, asta nu face nimic sa il ajute pe el sa se calmeze, sa controleze in vreun fel senzatia incredibila de foame manioasa pe care o simte.

O musca, tragand incet sange din mana ei, incercand sa isi pastreze calmul si sa nu ia mai mult decat ii trebuie. Dar ii este destul de foame si, in momentul in care se simte foarte bine, cand simte pentru prima data torentul de sange care ii inunda gura si coboara pe gat, oricat de masurat ar fi, pentru prima data in aceste trei nopti simte ca totul este in regula cu lumea, totul este cum ar trebui sa fie, ca atunci cand era copil, imbratisat de parinti, ceea ce i-a lipsit intotdeauna. Si isi da seama ca nu vrea sa se opreasca, de ce ar face-o, pana la urma? Asta trebuie sa faca.

Reuseste totusi sa isi pastreze controlul si sa nu ia mai mult decat ii trebuie. Imediat dupa ce o musca, fata se lasa pe spate, inconstienta, intinsa pe banca - e clar ca pentru ea nu a fost neplacuta senzatia, ci doar persoana lui, dar a pierdut totusi destul de mult sange.

Revenind in separeu, alaturi de Lucretia si de ceilalti... isi da seama ca vraja s-a incheiat si ca toti ochii din incapere erau atintiti asupra lui, urmarindu-l sa nu faca vreo prostie. Se simte ingrozitor, se simte nedreptatit din multe puncte de vedere... dar poate ar trebui sa inceapa sa se obisnuiasca cu asta.

Se intoarce catre fata ramasa pe banca si ii sopteste la ureche: "A face dreptate si judecata este mai placut Domnului decat o jertfa, dar iti multumesc oricum pentru blandete!" Nu a auzit nimeni altcineva, poate nici chiar fata, dar pe el il consoleaza intr-o oarecare masura - macar nu a facut mai mult rau decat a fost necesar.

Alice statuse putin ingrijorata cat s-a hranit Bogdan, stiind cat de foame ii fusese. Acum, ca l-a vazut linistit, se apropie usor stanjenita de Sorana, cealalta blonda. Nu stie cum sa inceapa conversatia, cum sa o abordeze, asa ca ii zambeste si se asaza langa ea.

Blonda o priveste si ii atinge usor obrazul stang - ii este clar ca Alice nu se simte in largul ei si incearca sa o ajute: "Hei, pe tine cum te cheama?"

"Alice", zambeste fata si o ia de mana.

"E prima data cand faci asta?"

"E chiar atat de evident?"

"Un pic, da. Dar e ok, nu te agita foarte tare, ca totul o sa fie bine."

"Da... Cum... cum vrei sa procedam?"

"Pai nu stiu, e intalnirea ta, tu sa-mi spui."

Alice ii tine mana in mana ei, cu palma in sus si isi plimba mana libera pe incheietura ei.

"A, vrei sa incercam din incheietura? Te-ai simti mai bine?"

"...Cred ca asa e cel mai bine..."

"Sigur ca da..." si, atingand-o usr cu mana stanga pe ceafa, blonda continua: "Cand esti gata, eu sunt obisnuita... Pentru mine nu e prima data."

"Atunci e bine..."

Alice se apleaca putin, ii ridica mana pana la buze si incearca sa nu nimereasca o zona sensibila, gandindu-se care ar fi cea mai buna zona de muscat, sa nu o raneasca pe fata si musca incet, cu foarte mare grija. In capul ei, vocile se agita foarte tare: "Dadadada!... Dadadada!" ... "Mami, putem sa o pastram? Intotdeauna am vrut una!..."

Pentru moment, lumea se opreste in jurul ei. Secundele se lungesc si are un moment absolut incredibil de claritate. Nu mai aude vocile, nu mai aude toata harmalaia de afara, este liniste. Se poate linisti si ea, sa isi aminteasca cine este, de fapt, Alice Cremene. Pentru o clipa, isi reafirma identitatea in acest mod, stie ca asta este ceea ce ii lipseste. Totul este in regula... este liniste... totul o sa fie bine...

Dar ii este destul de foame si, fiind prima data cand se hraneste, ii este destul de greu sa isi dea seama cum sa se smulga de la aceasta sursa de liniste. Reuseste sa se opreasca, lumea revine la starea ei naturala, timpul curge in ritmul lui normal, iar vocile isi reiau discutia pe care au avut-o mai devreme: "Mother, may I..." si, pentru prima data, aude in cap vocea unei femei, intai soptit, apoi din ce in ce mai tare: "Ce ciudat e sa ma aflu aici... Hei! Hei! Nu vreau sa ma aflu aici! Nu! Nu!! NUU!!!"

Vocea femeii incepe sa ii urle tot mai tare in cap si, dupa cateva secunde de confuzie, isi aduce aminte ca este vocea femeii din care tocmai s-a hranit si care, in acest moment, este intinsa pe canapea, cu ochii inchisi, cu un zambet foarte larg pe fata, dar care, in acelasi timp urla in capul ei intr-un mod din ce in ce mai neplacut.

Se uita speriata la Sorana si o tine strans de mana, incercand sa se concentreze pe vocea din cap, care continua sa urle: "Nu! Nu! Nu vreau! Lasa-ma sa plec! Da-mi drumul! Eu nu am ce sa caut aici! Da-mi drumul!" Incearca sa ii vorbeasca in gand: "Linisteste-te! Nu s-a intamplat nimic!"

Ceilalti o vad pe Alice susotind cuiva, aparent femeii care sta intinsa, spunandu-i sa se linisteasca pentru ca nu s-a intamplat nimic. Dupa cateva secunde, fata simte o mana pe umarul ei stang si tresare. Este mana Lucretiei, care se apleaca si o intreaba: "Hei! E totul in regula? Un pic te-ai comportat cam ciudat... E totul bine?"

"... E... e normal sa-i auzim?"

Lucretia o priveste, aproape dandu-si ochii peste cap: "Oh, saraca de tine... Inteleg... Unii dintre noi ii mai aud, se pare ca si tu esti din familia asta. Dar sunt convinsa ca o sa fie bine. O sa am grija de ea."

"Esti sigura ca e ok?" intreaba Alice neincrezatoare, in timp ce Sorana se agita si ea in gand: "Nu, n-o asculta! Minte! Minte! Da-mi drumul! Alice, te rog, da-mi drumul! Lasa-ma sa ma intorc!" si asta o sperie destul de rau. Bogdan vine repede langa ea si o tine de mana, ajutand-o sa se linisteasca suficient cat sa nu o ia la goana. Vocea incepe sa scada in intensitate, ca si cand s-ar indeparta tot mai mult de ea si se calmeaza. Isi da seama ca, probabil, este doar o alta halucinatie, desi, spre deosebire de celelalte, asta pare destul de bine definita si nu va disparea prea curand.

Cauta pulsul fetei de pe canapea, pe care il gaseste fara probleme, inainte de a-i da drumul la mana si a se lipi de Bogdan, care ii sopteste calm: "Stai linistita, e totul bine. Nu e nimic in neregula cu tine..."

"... E in capul meu..."

"Stai linistita, ai incredere mine. Daca imi dai voie, o sa iti fiu intotdeauna alaturi. Putem chiar si sa facem asta impreuna, pentru ca e clar ca noua ne e mai greu decat altora... Putem sa ne ajutam unul pe altul." Alice da tacuta din cap, tinandu-l si mai strans decat inainte.

Titus se duce langa Iustina, atingand-o cu un deget pe umar: "Auzi, totusi nu vrei sa vii sa stai langa mine?"

"Vrei sa vin sa stau langa tine?"

"Da, uite, acolo, langa Camelia si Paula..."

In gandul ei, Iustina clocoteste. Daca la inceput Lucretia ii fusese doar antipatica, acum simte ca o uraste de-a binelea. Dar nu spune nimic. In schimb zambeste, in felul pe care altii i-l considerau fermecator pana mai acum cateva zile, uitandu-se la Titus si aducandu-si din nou aminte ca el a mai spus ca nu este in largul lui cu alti oameni si in niciun caz in aglomeratie si merge sa se aseze intre el si Camelia.

Pe langa disconfortul lui Titus, se gandeste si ca, daca tot le-a facut Lucretia cinste in seara aceasta pentru ceea ce era prima data pentru ei, putea sa fi invitat si un barbat, nu doar femei. Si i se pare neplacuta situatia, cu aranjarea ca la expozitie, de unde sa-si aleaga un specimen.

Pe de alta parte, o bantuie prima ei hranire in club, cand a sarit necontrolat pe un om, ceea ce a facut-o sa-si promita ca nu va mai ajunge in starea aceea de foame furioasa. Si, oricat uraste situatia in care este acum, stie ca alta cale nu este - trebuie sa se hraneasca, iar acasa poate nu vor mai gasi pungile ramase in frigider... Poate nu ar fi rau daca s-ar hrani acum...

In trecere, o atinge pe Alice si ii sopteste la ureche: "Vocile noastre sunt aici, in afara.. Adu-ti aminte de ancora...", stiind acum ca ei nu sunt parte din corul de voci. Alice da tacuta din cap.

Apoi se intoarce spre Titus, facandu-i semn sa se incline putin, sa ii poata vorbi in soapta: "Vrei sa te hranesti?"

Titus se uita la ea putin fastacit: "... E atata lume aici!", in timp ce fetele ramase chicotesc si le vede schimband priviri si glumind cu Lucretia: "Speram sa mai prindem si noi ceva in seara asta, ca vad ca prietenii tai deja si-au luat portia."

Amadoi au senzatia ca fetele incearca sa-i amuze, sa-i faca sa se mai relaxeze, dar in acelasi timp ii si provoaca. Auzindu-le, lui Titus ii vine o idee salvatoare, mai ales ca a vazut cum s-a holbat toata lumea cand s-au hranit ceilalti, si ii spune Iustinei: "Auzi, daca facem amandoi odata, nu or sa se poata uita toti doar la unul dintre noi."

"Exact!" il incurajeaza Iustina. "Uite, inchide ochii si gandeste-te la cea mai buna mancare pe care ai mancat-o vreodata, la macarea ta preferata... Inchide ochii si lasa-i in pace! O sa fac eu circ, sa se uite la mine, nu la tine, bine? Numaram in gand pana la trei, dar nu ne repezim ca nesatuii, da?"

"Stai, stai... stai putin, ca..."

"Stau..."

Titus se uita la Camelia: "Esti draguta, dar... O sa o las pe colega mea cu tine" si se fastaceste si mai mult, dandu-si seama ca asa nu a facut-o sa se simta mai bine; face ochii mari, incearca sa zambeasca si se intoarce catre Paula: "Daca vrei, ai putea sa-mi povestesti despre pasiunea ta pentru matematica..."

Paula se uita la el, vizibil stanjenita: "Daca vrei, putem sa iesim de aici, sa mergem noi doi in alta parte, daca te-ai simti mai bine, ok? Poate ca nu este destul de intim pentru tine."

Titus da usor din cap si se intoarce catre Iustina: "Auzi, Paula mi-a propus sa mergem undeva mai intim... Te superi daca plec?" dar nu apuca sa primeasca vreun raspuns, pentru ca Paula se ridica si il ia de mana, in timp ce Iustina ii face vant.

Traverseaza ringul de dans aglomerat, Paula facandu-si loc foarte usor, indepartandu-i relaxata pe cei care ar fi vrut sa danseze cu ea si intra in baia barbatilor, unde il trage dupa ea intr-una dintre cabine. Titus ii simte mana pe ceafa, inainte ca fata sa-i vorbeasca: "Arata-mi de ce esti in stare, nu e prima ta data, nu?"

In timp ce era tras inauntru, Titus se uita cu disperare ca baia sa fie curata si, odata intrat in cabina, incearca sa stea cat mai aproape de usa, nu de vasul de toaleta. Nu are prea mult timp la dispozitie, pentru ca fata se sprijina de unul din pereti si il trage spre ea.

"De fapt, chiar este prima data", ii spune Titus, mangaind-o usor cu mana dreapta pe umar, apoi coborand pe brat, in timp ce cu mana stanga ii umbla usor prin par. Apoi o saruta pe buze, coboara usor spre gatul ei, mangaind-o in continuare si o musca incet, cu mare grija sa nu curga vreo picatura pe hainele ei.

In momentul in care ia prima inghititura, ingrijorarea lui incepe sa dispara. Apuca sa se intrebe pentru o secunda daca asta este ceea ce simt ceilalti, daca linistea asta unde nu il mai ameninta nimic si e in siguranta este ceea ce au ceilalti. Simte pulsul fetei si nu mai este nimic care sa il ameninte sau sa il ingrijoreze. Pentru cateva secunde, lucrurile sunt exact asa cum ar trebui sa fie - are ceea ce ii lipseste, este cald, intr-un fel este acasa.

Ii este destul degreu sa se desprinda, nu poate sa o faca din prima si isi da seama ca este ceva inauntrul lui, acel instinct de pradator care ii spune sa ia cat de mult poate. Dar lui nu i-a placut niciodata sa cedeze unei porniri - chiar si daca ii placea o prajitura foarte mult, nu o manca niciodata pe toata odata. O simte pe fata molesita in bratele lui, cu ochii inchisi de placere, cu capul pe spate, ii linge rana si este placut surprins sa vada cele doua puncte inchizandu-se.

Ii zambeste fetei, putin mai increzator acum, ca nu s-a facut de ras: "Vrei sa mai stam putin?"

Ea il prinde si se joaca cu gulerul lui, inainte de a-i raspunde: "Da... da... cred ca mai putem sta un pic, sigur... "

Isi coboara usor mainile pe talia ei, o trage putin mai aproape de el, o miroase putin dupa ureche, apoi isi trece o mana prin parul ei si o mai musca o data. Placerea fetei este evidenta, se simte foarte bine si are chef de distractie.

Titus reuseste sa se desprinda fara probleme si de data aceasta, o prinde de mijloc cu o mana, iar cu cealalta o tine de mana stanga: "Haide sa ne intoarcem..." Fata se uita la el ametita, ca si cand si-ar reveni dupa efectul unei anestezii foarte puternice si ii zambeste: "A, da, tu esti gentlemanul din baia de barbati... Du-ma, gentlemanule..."

Lui Titus chiar ii place sa fie gentleman si spera ca tonul ei este doar glumet. La iesire, incearca sa deschida usa cu spatele, ca sa o scoata si mai frumos de acolo, spunandu-i inainte sa iasa inapoi in galagie: "Iti multumesc! Mi-a parut bine!" Ea chicoteste, batandu-l usor pe pectoralul stang si lasandu-se molesita in bratele lui. Ajunsi inapoi in separeu, o ajuta sa se aseze pe canapea, se asaza si el alaturi, zambindu-i Iustinei, in semn de "Hai ca a fost bine!"

In acelasi timp, Iustina, convinsa ca trebuie sa se hraneasca inainte de a ajunge la starea de foame pe care o uraste, se gandeste ca trebuie sa faca in asa fel incat sa nu ii cauzeze fetei - fata nu are nicio vina ca Iustina sufera de foame. Isi pastreaza zambetul si incearca sa isi aduca aminte cum i se intampla ei inainte de a fi transformata - cum era ea tratata din perspectiva barbatului, in asa fel incat sa nu fie prea dificil sau prea penibil pentru fata ramasa la urma.

O mangaie putin, nevrand sa prelungeasca momentul stanjenitor, ii da usor parul pe spate, pe dupa ureche, se joaca un pic cu lobul urechii ei, coboara pe gat si o musca incet, dorindu-si cu disperare sa nu ii faca rau, si nici sa nu ia mai mult decat ii trebuie ca sa fie satula.

Fata nu se impotriveste, e clar ca nici ea nu este atat de incantata de aceasta prima parte a procesului, asteptand mai curand doar partea in care se simte bine, si care nu se lasa foarte mult timp asteptata - Iustina o simte imediat lasandu-se prada extazului produs de Sarut.

La fel ca si data trecuta, Iustina simte cum cum se linisteste. Totul este ok, are ceea ce ii lipseste si totul este bine pe lume. O saruta pe obraz si ii sopteste la ureche: "Esti frumoasa. Multumesc!" Lucretia ii zambeste si o intinde pe fata pe canapea.


Înapoi: Showing the Ropes (1)
Urmează: Showing the Ropes (3)

22-feb-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro