Brasov by Night



Showing the Ropes (1)


Luni, 17 octombrie 2016 ora 2:30

Dupa ce i-a parasit pe ceilalti in parcarea Hotelului Cavaler, Bogdan i-a mai urmarit putin din intuneric. Ar fi vrut sa il sune pe Balan, dar isi da seama ca numarul respectiv de telefon fusese ascuns. Se hotaraste sa mearga inaintea lor la Balan, sa ii povesteasca absolut tot ce s-a intamplat, sa il implore sa ii explice mai mult despre noua lui existenta, sa il convinga sa ii devina mentor si sa se ofere sa il ajute cu orice poate impotriva Sabbatului, in schimbul protectiei.

Balan este de acord si ii este recunoscator pentru informatii. Ca si in seara precedenta, il lasa sa doarma intr-una dintre camerele amenajate sub Casa Sfatului, dandu-i o punga de transfuzie si neuitand sa glumeasca: "In ritmul asta o sa-mi faceti paguba... Asta era stocul special de urgente, nu pentru toti copiii care apar din senin..." mormaind nemultumit, dar totusi vizibil recunoscator.

Ii explica Traditiile, ii povesteste despre importanta lor, despre cum raportarea lui la ele va conditiona spre bine sau spre rau viitoarele lui nopti petrecute in Brasov. Apoi ii da doua numere de telefon - al lui si al Lucretiei, pe care o descrie intr-un mod neceremonios ca "pupaza aia cu capul gol care o sa va plimbe maine prin oras si o sa va arate chestii si ar fi bine sa te duci si tu".

De sunat, ar fi bine sa o sune in seara urmatoare, pe la ora 22:30 si sa afle unde sunt ceilalti, pentru ca in acel apartament din blocul Privilegio este un loc si pentru Bogdan. Pe scurt, asteptarea lui Balan este ca toti cinci sa fie cat de cat uniti si sa dea rezultate.

"In masura puterilor mele, nu o sa va dezamagesc si o sa fac absolut tot ce imi este posibil sa le arat tuturor, spre o buna interactiune cu celelalte clanuri, ca nu intentionez sa imi petrec restul vietii sau eternitatii sau orice naiba o fi chestia asta ca doar un simplu librar", raspunde Bogdan recunoscator, cu gandul la cuvintele Principelui.

Ridicand spranceana de deasupra ochiului bun, Balan il bate oarecum distant pe umar: "Da, da, da... maine sa te duci sa vezi ce fac astia si imi spui daca ceva neobisnuit...", tuseste si se apropie de el pana cand ochiul verde e la nivelul ambilor lui ochi si il fixeaza: "... sare in ochi."

"... Sigur."

"Bun... Sers!", mai spune si dispare brusc, lasandu-l pe Bogdan singur.


Luni, 17 octombrie 2016 ora 22:00

Dupa lasarea intunericului, Bogdan o suna pe Lucretia. Dupa cateva secunde aude vocea usor nazala a unei femei tinere: "Daa?..."

"Buna seara. Bogdan ma numesc..."

"A... mhm... mhm..."

"Sa inteleg ca ati fost deja informata in legatura cu mine... As vrea foarte mult sa fiu prezent alaturi de ceilalti cand le oferiti un asa-zis tur al orasului."

"Da, da, da... pai... acum ma indrept catre apartamentul lor. Daca poti sa iei un taxi sau ceva si sa ajungi, eu ajung cam intr-un sfert de ora-20 de minute...?"

"Sigur ca da, o sa fac absolut tot posibilul sa nu intarzii" si, pe masura ce ii spune asta, deja grabeste pasul, nevazut. I-ar fi imposibil sa ia un taxi acum.

"Binee... Paa!" inchide Lucretia neceremonios telefonul.

Incercand sa isi readuca in constiinta senzatia pe care o are cand dispare si nu il mai vede nimeni, fara sa faca miscari bruste, asa cum i-a explicat si Balan, Bogdan se grabeste cat poate de mult, pe stradutele slab iluminate paralele cu Bulevardul Eroilor.

Pe masura ce alearga, incearca sa observe si cam cati oameni sunt pe strada, daca sunt insotiti, daca isi scot cainii la plimbare, cauta un loc in care ar putea sa se hraneasca in viitor. Cauta sa isi dea seama daca e un loc bun pentru asa ceva sau daca sa se limiteze la zona din centru, de langa Piata Sfatului.

Cu toate acestea, in graba lui de a ajunge in timp util la intalnirea cu ceilalti, nu apuca sa prinda nicio ocazie care sa-i sugereze un loc mai favorabil decat altul. Sigur, ar avea cateva idei, dar instinctul ii spune ca poate ar fi bine sa le exploreze mai amanuntit mai tarziu.

Continua sa alerge nevazut pe stradutele semi-intunecate, in incercarea lui de a trece cat mai neobservat, pana cand, pe una dintre aleile de langa Teatrul Dramatic, din partea opusa se apropie un barbat care plimba un ciobanesc german.

Nu vrea sa riste nimic, asa ca hotaraste sa ii ocoleasca; se uita cu mare grija fix in ochii animalului, pastrandu-si spatele cat mai drept, pentru ca ii este foarte frica de caini, repetandu-si in cap: "Da, blanosule, care e problema? Trec pe langa tine, vezi-ti de drum. Nu ma vezi, n-ai vazut nimic!"

Nu-si da seama momentul in care gandurile lui, modul in care incearca sa comunice cu animalul, ii ajung in urechi si realizeaza ca, poate fara sa vrea, a scos sunete. Dar aceste sunete nu sunt cuvinte, in limbaj articulat, ci o ciudata serie de maraituri pe care le-a produs instinctiv.

Cainele se uita la el, lasand urechile jos, trecand dintr-o pozitie de vigilenta, intr-una calma, de complice, si isi conduce stapanul la urmatorul hidrant de pe strada. Bogdan isi continua drumul nederanjat, ajungand fara probleme la Privilegio.

In acest timp, cei patru au primit-o pe tanara lor dadaca, intrand in apartament si incercand sa se atinga cat mai putin posibil de Horatiu Balan. Femeia se uita la ei, cu o atitudine oarecum joviala, batand de doua ori din palme: "Bun, cine e gata sa iesim in oras, deci?" Are un zambet aproape ascutit, care ii face sa simta ca exista curiozitate, interes, in spatele zambetului si entuziasmului ei, dar cu siguranta ca acest entuziasm nu este intru totul in regula.

Iustina se uita la Balan si isi ia inima in dinti, desi este convinsa ca o sa il enerveze: "Daca eu sunt traficata in Ucraina, inseamna ca inca nu s-a aflat de mine, pentru ca dureza un pic investigatia pana fac legatura intre faptul ca am disparut si ca am ajuns in Ucraina... Am putea sa trecem pe la apartament, inainte sa mergem in oras? Pentru ca as mai avea niste lucruri acolo... am un laptop acolo... si, daca eu umblu cu acelasi haine mototolite zile la rand, o sa sara in ochi, se duce naibii Mascarada..."

"Cine mai e acolo?" intreaba Balan, tusind in acelasi timp.

"Nu mai e nimeni. E apartamentul meu, inchiriat de firma. Doar firma stie, in hartii, ca eu locuiesc acolo..."

"Mhm... "

Il vede ca se uita parca undeva prin ei pentru cateva clipe, parand sa ii treaca mai multe ganduri prin cap, inainte de a-i raspunde: "Vedem... Daca esti cuminte, mergem..." si ii zambeste intrucatva mai mult glumet decat rautacios, mai degraba tachinand-o, asteptand sa ii vada reactia.

Nu are de asteptat prea mult reactia ei: cu gandul la toata viata ei de dinainte care se mai gaseste doar in acel laptop si miscandu-se cat de repede ii permit noile ei abilitati, in urmatoarea fractiune de secunda Iustina sare si il imbratiseaza.

Primul lucru pe care fata il simte este mirosul, nu credea ca ar putea sa existe o asemenea combinatie nefericita de cele mai dizgratioase mirosuri la care s-ar fi putut gandi. Ii este destul de dificil sa mentina imbratisarea, dar reuseste, spre obiectiile din ce in ce mai enervate ale lui Balan: "Da, da... Bine.. In fine...", care, odata scapat din stransoarea ei, isi aranjeaza cu o oarecare meticulozitate sacoul inainte de a continua: "Da... vedem... O sa mai aveti cateva chestii de facut serile astea si pe urma rezolvam si situatia cu apartamentul tau..."

Balan se uita apoi la Lucretia: "Bun... distractie placuta!"

"... Va multumesc, domnule Balan! Cu siguranta!"

Iustina, Alice si Bogdan, care tocmai a ajuns la usa apartamentului, sesizeaza o oarecare tensiune intre Lucretia si Balan - cel mai probabil sunt lucruri pe care nu si le spun, nu agreeaza in mod deosebit unul compania celuilalt, dar nu se manifesta fatis. Titus, pe de alta parte, observa o relatie teribil de buna intre cele doua persoane, decorata cu o gramada de artificii de politete.

Este momentul in care Bogdan isi revede confratii in holul apartamentului si recunoaste vocea femeii cu care a vorbit mai devreme la telefon. Chiar cand Balan trece pe langa el, Bogdan isi inclina capul si duce o mana la piept, cu gearele la vedere: "Domnule Balan...", fiindu-le tuturor clar ca in acelasi timp se uita dupa Alice. Balan il observa, ia la cunostinta prezenta lui si continua sontacaind pe casa scarii, disparand brusc din fata tuturor.

Alice este in apartament, vizibil surprinsa, dar si usurata ca il vede pe Bogdan. In niciun caz nu se astepta sa vina el de buna-voie, se gandea ca o sa ramana ascuns o vreme. Nu prea stie cum sa se manifeste, insa vrea sa vorbeasca cu el, sa il intrebe despre unde a fost, ce i s-a intamplat, ar vrea sa aiba mai multa siguranta in ceea ce il priveste. Nu stie daca sa-i spuna toate astea, daca sa sara pe el cum a sarit Iustina pe Balan ori sa pastreze distanta, sa nu creada ceilalti ca e ceva in neregula din cauza legaturii lor de sange. Ea nu crede ca e de la asta, dar stie ca ceilalti au tendinta sa exagereze.

Alex are o tresarire, pentru o fractiune de secunda este putin speriat. Isi aduce aminte de conditiile in care a plecat Bogdan si de faptul ca ei au avut un conflict in beciul hotelului. Dupa cateva secunde isi revine si incearca sa-i transmita un pic de prietenie: "Cum e? Esti ok? Ai trecut cu bine ziua?"

Bogdan nu raspunde, doar da din cap; diformitatea falcii lui face imposibil pentru ceilalti sa isi dea seama daca zambeste sau e trist; in schimb ochii il vor trada tot timpul - are ochii veseli cand ii vede. Nu vrea sa fie nepoliticos, dar in acelasi timp este precaut, pentru ca tocmai a aparut in apartament fara sa anunte si este prima oara cand o vede si pe Lucretia.

Titus isi drege putin glasul inainte de a vorbi si intinde mana: "Salut! Nu cred ca am apucat sa ne cunoastem inca." Si, desi Bogdan este intimidat de Titus, ridica si el mana intr-un salut stangaci: "Da, bine ca esti intreg." Instinctiv, isi sterge mana pe piept, inainte de a o intinde catre Titus, stanjenit ca nu a mai facut dus de mai mult timp.

"Si eu ma bucur ca esti bine", raspunde Titus. "Ai plecat cam in graba."

"Am plecat cam cu bratele taiate... hai ca vorbim in timp ce ne plimbam prin oras. Am mai multe sa va spun."

Iustina zambeste, vizibil usurata ca il vede pe Bogdan. A tinut minte ca sub Casa Sfatului Principele i-a spus lui Balan sa-l aduca inapoi, eventual intr-o singura bucata dar, din cum au trecut unul pe langa celalalt, Balan nu parea sa fie suparat pe el, deci nu e in pericol sa i se intample ceva.

Gesturile lor erau ca ale unor persoane care s-au mai vazut inainte si orice divergente ar fi fost intre ei, s-au rezolvat deja. Dar observase si ca Lucretia si Balan nu pareau sa fie chiar cei mai buni prieteni, asa ca amana intrebarile pentru mai tarziu, poate vor avea ocazia sa vorbeasca fara sa fie si Lucretia prezenta.

Lucretia ii priveste inca o data: "Deci mergem, da?"

"Da, sigur, hai" raspund ei, cam in acelasi timp.

"Suntem sase, nu stiu cum am putea sa... sa ajungem pana in centru... Are vreunul dintre voi vreo masina?"

Si din nou, raspund cam toti in acelasi timp: "Nu...", ridicand din umeri.

"Atunci hai sa... hai sa luam doua taxiuri, nu?"

"Este mult de mers pe jos?" intreaba Titus.

"De aici? Nu, poate, dar..." spune ea, uitandu-se la varful pantofilor cu toc, "as prefera sa nu fac tot drumul asta chiar pe jos."

In momentul in care ea spune de taxiuri, Alex ridica privirea: "Chiar asa, noi, de acum inainte, cum o sa ne castigam existenta? Cred ca mai avem ceva bani de cand am fost transformati, dar se vor termina cat de curand..."

"Mhmm... "

"O sa furam de la altii sau vom putea munci sa facem rost de bani?" continua el, facandu-l pe Titus sa se incrunte cand il aude vorbind despre furt.

Lucretia ridica o spranceana: "Nuu, adica... Dumnezeule!", lasand nespusa intrebarea evidenta: "Sunteti barbari? Cum adica sa furati?!"... "Cu siguranta ca aveti vreun talent sau poate ca puteti sa va gasiti un asociat muritor cu care sa colaborati. A, da... voi chiar sunteti tocmai coborati din autobuz, ca sa zic asa... Hai sa pornim si va mai explic eu una-alta, bine?"

"OK..."

"V-am pregatit ceva si as vrea sa nu se raceasca", mai spune ea, trezind ingrijorarea lui Alice, in timp ce Alex zambeste, gandindu-se cu speranta, dar fara sa spuna la ce.

Iustina ii propune o alternativa: "Am putea sa mergem unii cu taxiul, unii pe jos?"

"Daa... dar as prefera sa fim cu totii impreuna."

"Gen, ca in poveste: nici calare, nici pe drum?" intreaba Alice, cu o nevinovatie prefacuta in glas.

"Da, ma gandesc ca lui Bogdan i-ar fi mai dificil sa urce intr-un taxi acum..." incearca Iustina sa explice.

"O, saracul de tine... n-aveti o esarfa, sa-i dati?"

"Este in regula", spune Bogdan. "Nu va faceti griji, sunt bine echipat. Si, chiar daca prefer sa merg pe jos pana in centru", spune asta gandindu-se la cat a alergat ca sa ajunga la timp din centru pana aici si uitandu-se la pantofii femeii, "este mai bine sa mergem toti impreuna si sa ne asiguram ca asemenea podoabe nu vor fi uzate pe un drum de care nu este nevoie."

Apoi, dintr-un buzunar interior, scoate esarfa de la Iustina si se acopera, facand-o pe fata sa zambeasca, multumita ca i-a trebuit, dar si ca nu a aruncat-o, un semn ca nu a fost extraordinar de suparat pentru ce s-a intamplat in pivnita hotelului.

Lucretia face doi pasi intr-o parte, da un telefon, o aud schimband cateva vorbe cu dispeceratul firmei de taxiuri, timp in care Alice se apropie de Bogdan si il imbratiseaza. Bogdan este stanjenit - are hainele murdare, dar are si rani deschise pe tot corpul.

Alice nu o sa simta nici respiratie entuziasmata, nici inima batand mai tare, dar simte o pereche de brate dure si uscate, foarte usoare, care o strang in timp de Bogdan ii spoteste la ureche: "M-am tot gandit la tine. Vreau sa iti vorbesc, vreau sa fiu mai mult pe langa tine. Dar nu stiu ce vreau sa spun... nu stiu de unde vine chestia asta..."

Alice, la randul ei, il strange putin mai tare: "Da, si eu." In jurul ruinelor a ceea ce a fost o data nasul lui incepe sa apara o pata rosiatica, o rana noua care pare sa ia forma unei flori de muscata. "Esti muscat de nas?" intreaba fata cu aceeasi nevinovatie prefacuta in glas.

Lucretia se intoarce destul de repede: "Bun. Cred ca putem sa incepem sa coboram. Or sa ajunga imediat taxiurile."

Stai... stai un pic..." spune repede Iustina. "Bogdan, tie nu ti-e foame?"

"Nu."

"Sigur?"

"Da, e ok."

Lucretia ii aude vorbind si ii intrerupe: "O sa rezolvam asta cand ajungem in oras. E in regula. Hai sa pornim", se intoarce pe tocuri si, facandu-le in semn cu mana peste umar, le face semn sa o urmeze.

Drumul este lipsit de evenimente deosebite. Alice aude in continuare vocile: "... Deschidem bufetul in aproximativ 45 de minute" ... "uneori, potarnichile devin vulpi" ... "Alice Cremene... Alice Cremene... Alice Cremene... " ... "e destul de singuratic in capul tau", dar in afara de vorbaria lor deranjanta, in aceasta seara parand fixate pe faptul ca se simt singure, nimic altceva nu deranjeaza drumul pana in Piata Sfatului, unde Lucretia opreste taxiurile.

Mergand pe langa Biserica Neagra, urcand catre Poarta Schei, pe aleile pavate cu piatra cubica si cu felinare din loc in loc care imprastie lumina alba, aproape albastruie - o senzatie rece in aceasta noapte de octombrie, pasii ei destul de masurati ii poarta catre o casa, cu o firma cu neon rosu, contrastand cu lumina albastruie a felinarelor si cu negrul umbrelor dintre case: Liquid Hug.

Lucretia deschide cu usurinta usa grea de metal acoperita cu stickere si graffitti si ii conduce pe un coridor care coboara in ceea ce pare a fi un club subteran, unde vreo 35-40 de persoane umplu zona de dans.

Le face semn sa o urmeze si incepe sa vorbeasca; este evident ca nu o pot auzi, asa ca striga mai tare: "Am un separeu, haideti cu mine!"

Titus nu este in largul lui, il deranjeaza aglomeratia, il deranjeaza muzica data prea tare si sta aproape de ceilalti, sa nu ii piarda din vedere. Alex nu sta pe ganduri si o urmeaza pe Lucretia.

Iustina, insa, se opreste o clipa inainte de a o urma: are un deja-vu: a mai fost o data intr-un club, unde oamenii dansau, unde simtea aceleasi arome, dar isi aduce aminte ca aici i-a adus Lucretia, la cererea lui Balan si poate totusi aici nu le da nimeni foc si simte urma unei pofte: nu ii este foame, nu ar sari din nou pe cineva, dar isi aduce aminte ca a fost bine.

Bogdan este foarte tentat sa faca ce a facut si Iustina acum cateva nopti, inconjurat de atatia oameni la un loc, de atatea mirosuri, dar incearca sa nu dea frau liber acestei porniri. Alice, nici ea in largul ei in club, sta langa Bogdan, il simte ca nici el nu se simte bine aici. "Nu ne auzim peste muzica asta" ... "Canalele de comunicare sunt deschise, capitane!" ... "Ding! Ding! Ding! Ding!" ... "Suntem teribil de singuri"...

Lui Bogdan ii este destul de greu sa se controleze - ii este foarte foame si, spre deosebire de serile precedente, acum intelege despre ce este vorba, intelege ce este foamea pe care o simte. Isi da seama ca golul pe care il simte in stomac, de cand s-a trezit, s-a amplificat destul de mult si mainile lui au inceput sa tremure, ochii ii sunt uscati si parca il ard.

Alice, stand aproape de Bogdan, ii simte tremurul mainii, se gandeste ca trebuie cumva sa avanseze in multime si instinctiv il ia de mana. Bogdan o strange, soptindu-i printre dinti: "Te rog mult ajuta-ma! Nu stiu, invita pe cineva la baie. Adu pe cineva la baie, te rog din suflet! Mor!", apoi se desprinde si porneste catre baie, facandu-se nevazut. Alice da din cap, a confirmare. "Nu-i ciudat sa fii singur?" ... "Cine-i mai singur? El sau ea?"

Lucretia ii duce pe ceilalti intr-un separeu, unde muzica se aude mult mai incet. Acolo ii asteapta cinci fete, foarte elegant imbracate si machiate, in niste rochite poate putin mai scurte decat ar considera ei potrivite, si care stau in jurul unei mese, savurand fiecare dintre ele o bautura dintr-un pahar cu umbreluta. Locul este mult mai bine izolat si mai aerisit decat restul clubului.

Fetele sunt toate tinere si atragatoare, toate cu parul lung cam pana la jumatatea spatelui si nu par sa aiba mai mult de 25 de ani: o bruneta, cea mai slabuta dintre toate, cu trasaturi aproape adolescentine, o satena slabuta intr-o rochie mov, doua blonde care seamana foarte bine intre ele, probabil surori, inalte, cu ochi albastri, cu trasaturi generoase si o roscata foarte draguta, cu linii dulci ale fetei, intr-o rochie destul de mulata care ii scoate in evidenta decolteul impresionant. Este interesant ca toate par sa foloseasca acelasi parfum.

Lucretia le face semn: "Haideti, haideti! Ele sunt prietenele mele" si le insira cateva nume de fete, pe care ei le uita la fel de repede pe cate de repede le-au auzit. Toate chicotesc, una la adresa celeilalte: "Da, fata, si sa vezi ce mi-a zis" ... "Mhm, da, da, ma bucur ca am ajuns, mhm..."

Alex, care nu pare sa fie strain de intalniri in cluburi si introduceri similare, zambeste si se prezinta si el: "Buna, fetelor! Eu sunt Alex. Ce mai faceti? Cum va distrati?" si se asaza langa una dintre ele, atingand-o intr-un stil uman, asa cum ar fi facut cu doar putin timp in urma, chiar daca, desi aceste porniri exista in continuare, sunt modificate. Prioritatea de acum este dorinta de a se hrani, iar relatia nu mai este atat de ludica pe cat ar fi fost inainte, o simte ca s-a schimbat - acum, este o reactie de pradator.

Titus nu se simte deloc in largul lui si isi petrece timpul studiindu-i pe ceilalti: daca se asaza toata lumea, daca mai e cineva in picioare, o cauta pe Iustina, sa vada ea ce face. Il vede pe Alex cum se asaza, din ceea ce incearca el sa fie o miscare fluida, sa isi treaca bratul in jurul uneia dintre fetele din camera, bruneta atragatoare, si sa ocupe locul dintre ea si o prietena de-a ei; fata se distanteaza de el cu cativa cm si ii spune: "Stai un pic, stai un pic! Nu sari asa, hai sa ne cunoastem mai intai".

Lucretia chicoteste: "E ok, e cu mine, e mai..." si isi trece o mana pe la ceafa lui, continuand atingerea pe umarul drept: "...e mai tanar, dar o sa invete. E ok."

Iustina se uita nedumerita, cand la Lucretia, cand la fete, apoi se asaza pe o bancheta separata, pentru ca i se pare si incomod si un pic cam ciudat sa ramana in picioare. Este urmata aproape imediat de Titus, care vine sa se aseze langa ea, spre usurarea fetei.

Lucretia se uita la ei trei: "A, prietenii vostri au ramas in urma? S-a intamplat ceva cu ei? Totul bine?"

"... Nici nu am bagat de seama ca au ramas in urma", raspunde Iustina intr-un tarziu.

Pe ringul de dans, mai multi oameni se ciocnesc de Bogdan, in drumul lui spre baie, unul dintre ei aproape ca ii da jos esarfa de pe fata, impingandu-l din greseala: "Hei, ai grija ce faci! Aici e totusi ringul de dans, aleea-i mai incolo! Vezi pe unde mergi!"

Alice, care nu este vreo pasionata de cluburi, nici de agatat, sta si se uita in jur, gandindu-se ce ar putea face pentru Bogdan. In capul ei, vocile continua sa-i spuna ca "e ok ...sunt... peste muzica" ... "stai linistita... nu ai de ce sa te ingrijorezi" ... "ne simtim cam singuri si am vrea sa adaugi pe cineva, daca se poate..."

In acest timp in care atentia ii este distrasa in mare parte de voci, observa insa si incidentul dintre Bogdan si tipii respectivi, care este posibil sa degenereze in violenta, dar si ca Lucretia a intrat cu ceilalti intr-un separeu. Primul ei gand este sa intervina si sa il ia pe Bogdan de acolo cat mai repede. Intra intre el si cel care tocmai vorbea si ii pune tipului o mana pe piept, ca sa il tina la distanta: "Da, scuze, prietenul meu nu prea le are cu cluburile. Va lasam imediat in pace", apoi incearca sa il traga pe Bogdan mai spre margine.

Bogdan nu vrea sa se impotriveasca, isi da seama ca nu este in cea mai buna stare emotionala si ar fi bine sa o urmeze pe Alice. Dar nu este asa simplu, este deja enervat de atitudinea celorlalti, in capul lui adunandu-se din ce in ce mai multe ganduri: "Pana la urma cine sunt prostii astia sa se poarte asa cu mine? Oamenii astia nu stiu cine sunt eu si ce as putea sa le fac, nu au niciun drept sa imi vorbeasca asa!"

Prezenta lui Alice il linisteste putin, insa, si il ajuta sa gestioneze oarecum situatia. O lasa sa il conduca spre bai, care, spre norocul lor, sunt destul de libere.

Lucretia se asaza langa una dintre fete si incepe sa vorbeasca. Din cand in cand mai arunca cate o privire catre Iustina si Titus, facandu-le un semn din mana: "Hai, apropiati-va, e ok..."

"Eu stau bine aici", ii spune Titus, "nu vreau sa ma inghesui..."

Lucretia chicoteste: "Ce-i? Esti timid? Un tip asa aratos ca tine? Hm...?"

In gandul lui, Titus se enerveaza, nu-i place aceasta atitudine si se indreapta putin de spate inainte de a-i raspunde: "Nu, dar stau foarte comod pe acest scaun."

"E ok, fetele sunt ok, stiu despre ce e vorba, doar ca ... acum depinde un pic si de manierele voastre. Ele sunt cu mine, stiu ca o sa fie ok, stiu ca eu o sa am grija..." Isi dau cu totii sema ce anume le sugereaza Lucretia: fetele sunt acolo tocmai ca ei sa se hraneasca din ele.

Auzind asta, mai ales fiind usor provocat de Lucretia, Titus simte cum reapar ingrijorarile pe care le are de obicei fata de propria adecvare si incepe sa se intrebe in sinea lui: "Daca nu ma descurc? Daca nu sunt suficient de ok? Sunt si femeile astea, daca or sa rada de mine, ce o sa se intample?" Paradoxal, simte ca nu ii ajunge aerul si este nelinistit, dar reuseste sa respire pana la urma, amintindu-si de exercitiile de respiratie pe care le facea inainte si sa isi mentina stapanirea de sine, suficient cat sa nu aiba un atac de panica.

Iustina il vede putin tensionat si speriat de situatie, dar reusind sa se stapaneasca destul de bine. Pentru ea, acum, Titus e parte din gasca lor, nu conteaza cat de aiurea este situatia lor in aceasta lume si isi aduce aminte ca el i-a mai spus o data ca nu prea stie sa se descurce in astfel de situatii. Iar Lucretia deja a enervat-o cand a inceput sa se amuze pe seama lui, asa cum au enervat-o intotdeauna cei care se luau de oamenii timizi. Pune o mana pe umarul lui, uitandu-se la Lucretia: "Unora le plac tipii astia. E mai bine sa nu se schimbe, sunt mult mai simpatici asa."

Lucretia chicoteste: "A, nu spuneam sa se schimbe. Ii sugeram doar ca este intre prieteni si ca nimeni nu o sa ii faca rau. Nu, Titus? Tu ai inteles exact ce ti-am zis, asa-i?"

"Bineinteles."

"Uite, Cami aici de fata," si arata catre fata satena, "mi-a soptit la ureche ca ii place de tine, nu crezi ca ar trebui sa va cunoasteti putin?"

Titus se apropie si ii sopteste si el Lucretiei la ureche: "Auzi, au toate analizele la zi?"

Lucretia il priveste cu o expresie partial stupefiata si usor jignita: "Hei, crede-ma! Fetele sunt ok, nu sunt vagaboande. Sunt modele care lucreaza pentru mine si va fac cinste in seara asta. Tu fii politicos si accepta."

"Desigur, multumesc... Mai am o intrebare: care este mai inteligenta?"

Ea se uita prin incapere inainte de a-i raspunde: "Paula e..." si o arata cu degetul pe una dintre blonde. "Inainte sa se apuce de cariera asta a fost... Ce-ai fost, draga mea? Olimpica la matematica? Studenta la ceva cu calculatoare?" Blonda da din cap calma, neluandu-si ochii de la Lucretia - este clar ca toate sunt absolut fascinate de femeie.

Titus se uita la Iustina: "Iarta-ma ca ma ridic de langa tine, as vrea sa ma duc langa fete, te superi?"

"Deloc" ii raspunde Iustina zambind, in timp ce Titus ii multumeste si merge sa se aseze intre Cami si Paula.

Dupa ce a fost apostrofat asa neprotocolar, Alex s-a asezat si el mai decent, hotarand sa o lase mai usor. Se intoarce catre fata, incercand sa lege o conversatie: "Si unde faceti modelling? Unde ati aparut?"

"Pai... stii, Lucretia are casa de parfumuri si aparem acolo, dar doar cand prezinta colectiile noi" chicoteste bruneta. "Si nu aparem in poze, doar pentru cumparatori", mai spune, putin fastacita, intr-un mod pseudo-artificial, stiind ca atentia lui este indreptata spre ea.

Asta nu face decat sa il intarate mai tare: "Asta explica mirosul fermecator pe care il aveti cu toate" si se apropie de gatul ei ca sa il simta mai bine. Apropierea insa, il face sa vrea sa continue si sa se hraneasca, nu doar sa ii simta mirosul parfumului.

Fata il lasa sa se apropie, pune mana pe umarul lui stang, opunand putina rezistenta, dar in mod evident nesincer, ceva de genul: "Hai lasa-ma, lasa-ma... Go for it!" Senzatia este cea pe care Alex o cunoaste deja: totul este ok - pentru cateva secunde se simte satul si linistit; lumea este din nou un loc in care vrea sa fie.

Ametita, fata inchide ochii si se lasa pe spate dupa ce el se desprinde, lingand rana sa se inchida. Alex o mangaie pe par: "Iti multumesc!", apoi se uita la Lucretia: "Si tie."

Inapoi in club, Bogdan o trage pe Alice de mana in cea mai apropiata toaleta, se uita in ochii ei aproape disperat, scoate din buzunar niste pastile efervescente, cel mai probabil vitamine, din care sfarama una intr-un servetel: "Te rog! Mergi la cineva pe ringul de dans si spune-i ca ai ceva bun, de calitate, din Polonia, dar nu vrei sa o iei singura, ca poate te ia prea tare. Nu stiu, adu-mi pe cineva, ca mor!"

"Sigur nu rezisti sa ajungem la ceilalti? Stiu ca e greu, trebuie sa treci pe langa multi oameni pana ajungem la separeu..."

"Nu stiu ce planuieste tanti asta... Da ea de baut sau care e treaba?"

"A zis ca are ceva pregatit pentru noi si se purta foarte... evaziv... Banuiesc ca vrea sa ne arate cum e sa ne hranim fara pungi inghetate... Daca nu crezi ca rezisti pana acolo, am sa ... am sa caut pe cineva pe ringul de dans, sa-ti aduc. Dar... poti sa incerci sa mergem pana acolo?"

"... ok ... numai ca trebuie sa ma tii de mana..."

"... O sa te tin..."

"...Sper ca are ceva, ca nici nu am stiut ca mi-e atat de foame... Mda... pentru cei ca Lucretia si Iustina, toata lumea are, nu? Pentru mine... "

Pornesc impreuna spre separeul Lucretiei, Alice tinandu-l foarte strans de talie. Traverseaza ringul de dans, putin cam dificil pentru Bogdan - Alice il simte parca smucindu-se, acoperindu-si fata cu esarfa Iustinei si isi croiesc drum, evitand pe cat posibil oamenii. Si incepe sa auda vocile din capul ei, trecand peste galagie: "Hei, e misto sa stai imbratisat, dar stii ce nasol e sa fii singura voce din capul cuiva?" ... "doar ca el nu stie asta"...

Pe langa toate acestea, isi da seama ca si ei incepe sa ii fie foame, ar putea sa se hraneasca. Faptul ca Bogdan e langa ea si ii este foarte greu sa se controleze, pentru o secunda o face sa ii fie mila de el, sa se gandeasca daca nu cumva ar fi mai simplu daca l-ar lasa si daca nu l-ar mai chinui ea. Dar reuseste sa puna Fiara inapoi la locul ei si sa isi dea seama ca are mai multa grija de Bogdan daca il duce in separeu unde Lucretia, care face asta de mai mult timp si e mai experimentata, pare sa vrea sa aiba grija de ei.

Ajung in separeu unde este considerabil mai liniste si unde descopera cele cinci fete, cu Lucretia in mijlocul lor, Alex tocmai sprijinind o fata de spatarul canapelei, Titus asezat langa una din blonde. Alice sopteste la urechea lui Bogdan: "Uite, vezi? Ne-a pregatit cina!"


Inapoi: Wake-up Visit
Urmeaz─â: Showing the Ropes (2)

21-feb-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro