Brasov by Night



Welcome to the Family!


Luni, 17 octombrie 2016 ora 3:30

Tot vorbind, au ajuns in apropierea mallului Coresi, care ilumineaza noaptea ca o cascada de neon contrastand cu intunericul si racoarea. Un taxi ii duce pana in centrul orasului; la ora asta nu mai este nimeni pe strazi, nici in Piata Sfatului. Singurele lucruri care se misca sunt ei si fantana.

Intra pe usa descoperita cu o seara inainte, coboara scarile laturalnice catre subsolul Casei Sfatului si ajung din nou in sala cu portrete. Titus este pentru prima data aici, dar ceilalti trei recunosc cateva chipuri din serile precedente. Surprinderea acestora este palpabila in momentul in care ei intra in incapere, se pare ca foarte putini dintre ei se asteptau sa se intoarca.

Vocile lui Alice par sa se linisteasca putin, odata ajunsa dedesubt. In mod interesant, aude din nou aceleasi lucruri pe care le-a auzit si data trecuta: "Oare de ce ii plac atat de mult portretele? ... "Imediat o sa vina Principele von Bezna" ... "Nu suntem siguri cati Batrani sunt de fapt sub orasul asta"... Fata se uita din nou la portretele din jur, cu mai multa atentie, observand cat de bine ingrijite sunt - sunt evident foarte importante pentru cineva.

Dupa cativa pasi inauntru, sunt blocati de doi Nosferatu care, cu o plecaciune usoara din cap ii invita de-o parte: "Haideti putin cu noi, Balan vrea sa vorbeasca cu voi inainte sa va prezinte Principelui din nou, bine? Principele inca nu a ajuns. Haideti cu noi!"

Cei doi ii conduc spre un colt al incaperii, pe care il pot mirosi inainte sa vada cine il ocupa. Si, intr-adevar, acolo recunosc figura cocosata si neplacuta a lui Balan. Titus il vede pentru prima data: o figura asemanatoare cu a lui Bogdan, cu un par foarte rar, lung si alb, cu o piele incretita, bolnavicioasa, cu dinti dezordonati, parca pe punctul de a cadea in orice clipa, cu un ochi alb-laptos si altul verde. In mana dreapta are o tigara din care mai trage din cand in cand, neuitand sa scuture scrumul pe podea, vorbindu-i intai lui Titus: "Si tu cine esti?"

"Buna seara. Eu... ma numesc Titus. Am fost gasit de acesti oameni... aaa... acesti... aceste persoane."

"Termenul pe care il cauti este 'confrati'", spune el raspicat. Asta o sa folosesti de acum. Deci..." si se opreste putin, intrerupt de un acces de tuse, "pe el il cheama Titus si l-ati gasit", mai spune, uitandu-se in acelasi timp ironic si intrebator catre ceilalti.

"E o poveste lunga", rapsunde Iustina senina.

"Ai prefera sa mi-o spui inainte sa apara Principele?"

"Dupa ce ne-a trimis cineva sa omoram niste oameni, ne-a sunat pe unul din telefoane, ceea ce noua ne-a dat de banuit, ca, asa cum ne-a sunat acel cineva, putea sa fie oricine altcineva in jur, nu am spus la telefon despre tot ce am gasit acolo."

"Mhm..."

"Am descoperit ca parintii nostri ar putea sa fie intr-un loc unde, surpriza! am descoperit si cum arata ritualurile lor."

"Si presupun ca..."

"Pe Titus inca nu apucasera sa il arunce in groapa, l-am gasit la marginea ei."

Balan isi termina tigara, facand-o pe Iustina sa se stranga toata la vederea scrumului aruncat pe podea: "... Tot e bine daca ati apucat sa vedeti barbaria de care ati avut norocul sa scapati. Si ce s-a intamplat acolo jos, din moment ce v-ati intors cu totii in viata? Presupun ca fie ati negociat cu ei, fie v-ati ascuns, fie sunteti spioni."

"Asta... dracu' stie. Putem doar sa presupunem ca si asta a fost un test. Si ca probabil am trecut si testul lor. Sau ca... Dracu' stie ce fac vampirii! Poate dupa ce-si fac pui si supravietuiesc la ce i-or supune, poate nu vor sa-i omoare. Nu ne-au omorat."

"Deci ati intrat in contact cu ei?"

"Da. I-am gasit in pivnita, langa groapa, inca nu terminasera treaba."

"Domnule, va rog sa ma iertati ca va intrerup", incepe Titus sa vorbeasca. "Dar nu pot sa nu va intreb: dumneavoastra ce ritualuri de transformare aveti?"

"Camarilla nu practica ritualuri. De niciun fel. E o porcarie a Sabbatului, scuza pentru propria lor brutalitate."

"Si dumneavoastra nu va luati acoliti, nu transformati?"

"Imbratisarea e doar Imbratisare, atata tot. Golesti pe cineva de sange, pui cateva picaturi de sange in el si atat. Nimeni nu e batut peste cap cu o lopata, ingropat, transformat intr-un monstru mai mult decat e nevoie... timpul va va face asta oricum..."

"Iti recomand sa vorbesti cat se poate de putin", ii mai spune lui Titus, apoi se intoarce catre ceilalti: "Faptul ca l-ati salvat va merge foarte bine in favoarea voastra in aceasta intalnire." Cocosat cum e, se apropie de Titus, cu ochiul verde chiar langa fata lui: "Presupun ca nu te-au trimis sa spionezi aici."

"Domnule, nu e in largul meu sa vorbesc despre asta, dar, inainte sa fiu pe cale de a-mi lua o lopata in cap, am facut un atac de panica si..."

Rasul lui Balan, intrerupt din cand in cand de accese inspaimantatoare de tuse, rasuna in urechile celoralti ca dansul unor unghii pe o tabla: "Bun. E in regula... Fiti cuminti, v-ati descurcat foarte bine, totul o sa fie OK. Hai sa rezolvam situatia asta cu Principele si sa vedem ce altceva se mai intampla. Stati pe langa mine, totul o sa fie OK."

"Domnule, ma scuzati ca va intrerup din nou, dar... de ce ati fi interesat sa luati puii celorlalti? Adica... suntem niste resturi, nu?" Desi chipul lui Balan pare sa nu tradeze nimic, Titus poate sa jure ca, pentru o fractiune de secunda, vede un usor zambet bland, o usoara tresarire a colturilor gurii, urmat de un moment in care este privit in ochi.

"Stai asa", spune Balan, mormaind apoi ceva pentru el si pescuind o alta tigara din buzunarul sacoului: "Am motivele mele. Taci din gura, fii cuminte!" si continua sa mormaie, indreptandu-se catre o latura neocupata a incaperii: "...astia mici... intrebari tampite...", lasandu-l pe Titus sa se gandeasca la soarta vampirilor care fumeaza atat de mult si intrebandu-se daca fac cancer vampiresc la plamani.

Dupa cateva clipe, o bruneta foarte frumoasa, imbracata intr-o rochie rosie, bate de doua ori din palme, moment in care se lasa linistea peste incapere si anunta cu o voce foarte clara: "Alteta-Sa, Serenissimul Principe Bárány Ádám!"

La fel ca si data trecuta, de pe o usa laturalnica apare un barbat, pe care Titus il vede pentru prima data: un barbat destul de inalt, bine facut, cu linii puternice ale fetei, par saten, ochi negri, impecabil imbracat, destul de chipes de altfel, daca nu ar fi avut o foarte mare cicatrice, ca de arma, pe obrazul stang.

Se uita in toate partile, spune “Buna seara”, i se aduce un scaun, pe care se asaza si le face semn sa se aseze si ei pe bancile din sala.

“Balan, vedem ca au reusit sa se intoarca sanatosi copiii pe care i-ai trimis sa rezolve mica noastra problema.”

“Da, Alteta. S-au intors si nu doar asta, dar au salvat pe cineva de la operatiunea Sabbatului pe care am fost in stare sa o oprim la sursa, fara sa faca prea multe daune.”

“Da? Interesant.” Apoi se intoarce catre cei patru: “Povestiti-ne ce s-a intamplat."

Titus se uita la ceilalti - nu ii plac nici multimile, nici sa vorbeasca primul. Iustina da din cap intelegatoare catre el, in timp ce Alex se ridica sa vorbeasca: “Alteta, am incercat sa indeplinim misiunea pe cat de bine ne-am priceput. Am reusit sa gasim cuibul vanatorilor si sa eliminam pe unul din ei - doar unul era acolo. Si am gasit niste indicii despre parintii nostri, despre care nu stiu daca am facut bine sau nu, dar am preferat sa nu ii spunem domnului Balan la telefon. Nu stiam daca telefoanele sunt ascultate si ne-am gandit ca, daca dam dovada de putina initiativa, am putea fi mai valorosi pentru organizatia voastra.”

“O decizie inteleapta, tinere. Telefoanele sunt, intr-adevar ascultate, si nu doar de noi. O decizie inteleapta, fara indoiala. Continua.”

Alex se inclina politicos inainte de a continua: “Am vazut poza unui hotel, pe care unul dintre noi l-a recunoscut si am mers acolo - era un hotel parasit. In pivnita am dat peste ceva ce am aflat ulterior ca este un ritual al Sabbatului. Tanarul aici de fata urma sa fie lovit cu o lopata peste cap si aruncat intr-o groapa alaturi de alti copii, cred. In cele din urma ne-am intalnit si cu parintii nostri, dar aproape ca nici nu ne-au bagat in seama. Au luat ce aveau de luat si ne-au lasat sa plecam.”

“De ce?”

“Nu stiu. I-am auzit spunand ceva despre teste de supravietuire.”

“Domnule... Alteta-dumneavoastra”, il intrerupe Titus. “Imi cer mii de scuze ca intervin peste confratele meu. Parerea mea este ca se grabeau.”

“Mhm... se grabeau sa...”

“Am auzit-o pe una dintre ele spunand ca pleaca la Chisinau.”

“Deci se intorc inapoi, probabil. Hm, o haita in minus intre granitele orasului nostru... Bine, foarte bine. Acestea fiind spuse, consideram ca ati demostrat ca ati putea fi membri care sa aduca valoare si sa fie o aditie binevenita pentru Camarilla noastra, asa ca, prin edictul nostru, va recunoastem ca fiind copii ai lui Horatiu Balan, care se va ocupa de educatia voastra, in legile si traditiile semenilor nostri. Esecurile voastre vor fi esecurile lui, victoriile voastre vor fi victoriile lui. Speram, Balan, ca esti nu doar pregatit, ci si multumit de aceasta stare de fapt.”

Balan face la randul lui o scurta plecaciune si isi drege glasul inainte de a vorbi: “Da, Alteta, cu siguranta. Va multumesc.”

“De asemenea, Balan, va trebui sa il cauti pe cel care lipseste si sa rezolvi acea problema, preferabil aducandu-l inapoi aici, dar ma voi baza pe intelepciunea ta in asemenea probleme.”

“Da, Alteta. Cu siguranta.”

“Problema cu astfel de cazuri, cum este al lor, este ca ei, nu doar ca nu sunt instruiti in cele necesare supravieturii si, mai cu seama, in cele necesare pastrarii Mascaradei noastre, dar nici macar nu au un loc unde sa se adaposteasca, nu au resursele necesare pentru a supravietui in continuare. Astfel incat, ca o dovada in plus a barbariei Sabbatului si a nevoii de disciplina oferite de Camarilla, va oferim o locuinta langa Spitalul Judetean, unul dintre apartamentele noastre, pe care il veti putea folosi ca adapost de razele soarelui pe timpul zilei. Credem ca parintele vostru adoptiv se va ocupa mai departe de educatia voastra si de dotarile necesare acestui loc” si face un semn din cap catre Balan, care, la randul lui, face o plecaciune si, mai departe, il bate pe umar pe unul dintre ceilalti Nosferatu, care dispare foarte repede.

“Daca este ceva ce ati dori sa mai impartasiti cu restul confratilor nostri in aceasta seara... Da... Nu...?” Titus in niciun caz nu ar vrea sa vorbeasca in public, Alex da din cap in semn de negatie, in timp ce Iustina multumeste scurt pentru sansa de a-si continua existenta.

“Ne-ar face deosebita placere”, continua Principele, “ca data viitoare cand ne vedem” si arunca o privire din nou in directia lui Balan, “voi patru sa puteti recita cele sase Traditii. Ar fi un punct de plecare suficient de bun pentru apartenenta voastra continua in Camarilla noastra.”

Cum statea picior peste picior, se ridica, urmat de restul Curtii, face doi pasi inapoi catre camera din care venise si se opreste: “A, da. Te rog, Evelin, adu-le bunurile.”

Bruneta intra in incaperea din spate si se intoarce cu ceea ce mai avusesera la ei in seara in care fusesera atacati. Principele se intoarce cu fața catre ei, spunandu-le: “Am investigat locurile din care ati fost luati si posibilele locuri in care v-ar fi putut transporta si am recuperat cateva bunuri. Credem ca aceste lucruri care va vor aminti de... de ce nu, si de latura voastra umana, s-ar putea sa va fie de folos in serile care vor urma si care cu siguranta ca vor fi, ne inchipuim, dificile pentru voi.” Face o scurta plecaciune din cap catre ei, inainte de a le spune: “Viszontlátásra, copii. O seara buna!” si dispare intr-una dintre camere.

Cat timp a durat discursul Pricipelui, Titus s-a uitat in jur, incercand sa vada care dintre cele trei clanuri cunoscute de el au reprezentanti la adunare. Isi da seama ca toti sunt vampiri, niciunul nu face eforturi sa arate a om viu - sa aiba sange in obraji, sa respire, sa clipeasca. Dupa aspect, recunoaste cativa Nosferatu, dar nimeni de acolo nu este din clanul lui, nimeni nu are vreuna din trasaturile lor animalice. In afara de Alex, nu mai este niciunul ca ei aici. Se simte destul de trist, simte ca un fel de dor de casa si se gandeste la Eliza.

Balan ii ia foarte repede pe dupa umeri: “Bun, bun, hai sa mergem! Hai, hai! Bun... Ma bucur ca totul e in regula”, scoate plosca, ii da jos capacul si ia o dusca. “Acuma, maine seara, evident ca nu va pot plimba eu prin oras, oricat de mult mi-as fi dorit sa o fac, dar o sa vorbesc cu cineva mai aratos decat mine sa faca asta pentru voi si sa va explice una-alta. Oricum o sa trec si eu sa va vizitez seara devreme. Aveti un taxi care va asteapta si va va duce direct la adapostul vostru.”

“Domnule Balan, ma scuzati ca va tot intrerup, dar mi s-a explicat faptul ca o sa mi se faca foame si parca deja simt ca ceva nu...”

“Bine, o sa fie ceva pregatit pentru voi acolo.”

“Pot sa va mai intreb inca ceva?”

“Da, zi!”

“Care sunt caile acestei grupari?”

“O sa vi le explic pe toate, nu e momentul acum. Probabil sunteti obositi, ati trecut prin multe. Duceti-va, luati-va restul serii libere, goliti cateva dintre pachetele alea. Si maine vin, va explic cele sase Traditii, pe larg, si pe urma o sa vina cineva sa va plimbe prin oras si sa aveti o seara libera, sa va distrati, sa interactionati si cu vampiri care nu sunt neaparat animale intr-o stare de frenezie perpetua... Bun, carati-va!”

Titus isi revine din visare, inca se gandea la Eliza, mai ales la cat de bine isi controla ea furia, mai ales faptul ca nu a intrat in frenezie cum a facut-o cealalta tipa si, impreuna cu ceilalti, ies cu totii din nou in Piata Sfatului, unde, in lumina galbena a felinarelor, urca in taxiul cu numere de inmatriculare vechi si sterse, care merge linistit pe strazile Brasovului catre un bloc de locuinte de langa Spitalul Judetean.

Abatut, Titus ii sopteste lui Alex: "... Nu era nimeni ca noi acolo... "

Alex se uita la el putin uimit, dar si putin admirativ: "Nu... nu am realizat. Dar da, te cred. Stii ce, esti mai curajos decat mine. Eu cand am fost in..." isi coboara glasul si mai mult,"adunatura aia, si prima si a doua oara, eram prea preocupat sa nu ma casapeasca, nu m-am prea uitat in jur, necum sa observ care din ce familie fac parte. Da, cred ca suntem mai singuratici, si in clan, dar si in cum am fost noi inainte, ca oameni. Poate instinctiv asa ne-a ales Eliza."

Pentru o clipa, uitandu-se pe geamul masinii la strazile din Brasov, la cum fug luminile din fata ochilor lor, au o senzatie de liniste, invaluiti de muzica in surdina:

...
Though nothing will drive them away
We can beat them, just for one day
We can be heroes, just for one day
We could be safer, just for one day
...


Inapoi: Decisions (2)
Urmeaza: Heroes

14-feb-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro