Brasov by Night



Decisions (2)


Luni, 17 octombrie 2016 ora 2:30

In tot timpul acesta, Alice s-a uitat in jur, sa vada daca il zareste cu coada ochiului pe Bogdan. Cand isi da seama despre ce discuta ceilalti, alege sa ii spuna si lui Titus ce i s-a intamplat ei mai devreme: "Nu as putea sa iti spun, pentru ca nu am facut tot ritualul, nu stiu care este acela, dar am baut sange de la un alt vampir."

"Vai, dar voi ati facut tare multe!" o intrerupe Titus, facand-o si sa rada in acelasi timp.

"A fost o noapte lunga!" mai spune fata.

"Si, in doua nopti de cand suntem asa, deja am ajuns la a treia grupare care vrea sa ne omoare..." e randul lui Alex sa vorbeasca, urmat de Alice: "O noapte foarte lunga."

Curiozitatea lui Titus nu pare sa aiba vreo limita: "Si ce s-a intamplat, Alice, cand ai baut sange de la alt... De la cine ai baut?"

"... Nu conteaza. Nu am simtit aceeasi senzatie pe care o descriu ceilalti care au baut sange de om."

"Ce diferea?"

"Nu stiu ce diferea... Nu era cald, dar era... cam ca sangele la punga... Nu cred ca este o metoda sustenabila de hrana, pentru ca ar fi un perpetuum mobile ca doi vampiri sa bea unul de la altul. Nu cred ca functioneaza asa."

"Termodinamica nu va lasa", mai spune Alex, urmat indeaproape de Alice: "Cineva tot trebuie sa se hraneasca dintr-o alta sursa."

"Si la ce te-ai referit cand ai zis ca tu crezi ca a semanat cu ritualul pe care il descria Eliza?"

"In sensul ca un vampir bea sange de la alt vampir. Dar nu a fost un ritual."

"Dar tie nu ti s-a intamplat nimic rau, nu?"

"Sincer, din tot ce mi s-a intamplat zilele astea, este cea mai inofensiva chestie de care am avut parte, dar asta nu spune multe."

Titus pare sa nu mai vrea sa o descoasa pe Alice: "Si voi ce ati vrea sa faceti acum?"

Prima care raspunde este Iustina: "Eu, una, nu-s facuta pentru a-mi incerca norocul in salbaticie."

O urmeaza Alex: "Eu ma gandesc sa ne intoarcem la Camarilla. Tinem partea Elizei, spunem povestea pe care ne-a sugerat-o ea, ca tu, de pe marginea gropii, i-ai auzit planuind sa plece la Chisinau si vedem ce ni se intampla. Iarta-mi fatalismul, dar dupa experienta acestor doua nopti, mai avem inca patru pana trebuie sa ajungem la Dom' Sergent pe Drumul Cernatului si ... nu stiu daca o sa mai existam peste patru nopti. Daca prindem vreo oportunitate de a scapa, fara sa ne riscam mai mult existenta, incercam sa profitam de ea."

"Mie mi se pare ca in acest moment avem ceva mai multa siguranta daca ne-am continua existenta cu Camarilla", continua Iustina. "Dar asta doar din punctul meu de vedere, pentru ca mie imi plac lucrurile frumoase, imi place siguranta... Nu m-as vedea dormind intr-o pivnita, de exemplu, nu m-as vedea dormind intr-un garaj de beton cu sobolani pe langa noi. Undeva va trebui sa stam pe timpul zilei, si nu ca va trebui sa stam, dar asta nu e un somn in care motai, visezi, te mai trezesti... nu, cazi in nesimtirire unde te-a prins rasaritul si aia e! Daca e undeva unde nu intra lumina, norocul tau, ai sanse sa te trezesti la apus, dar daca e undeva unde se vad raze de lumina, nu te poti impotrivi, ghinion! Si mie se pare ca, pentru niste stapani, s-ar putea, cel putin in acest oras, sa aiba mai multe resurse, mai multe posibilitati. Speranta mea este ca la un moment dat poate or fi si niste lucruri murdare mai putin murdare de facut, poate nu or sa ne trimita mereu sa omoram oameni. Ar putea sa aiba nevoie de noi si pentru alte treburi."

"Hai sa vedem ce ne spun" se hotaraste Titus. "Mie mi-ar placea sa avem mai multe date, cum ati spus si voi, si sa luam o decizie cat mai informata, pentru ca eu, cel putin, am vazut foarte putine lucruri fata de voi si, sincer, nu cred ca stim toata povestea. Asta este totusi un oras al Camarillei, poate ca intr-un oras al Sabbatului ai putea sa ai parte de ceea ce cauti. Pana la urma, Edith, tipa aia frumusica, era si ea cu ei, nu?"

"Da, era si ea cu ei, numai ca de data asta nu era in starea de a seduce pe cineva si cred ca era mai aproape de firea ei obisnuita decat aceea pe care mi-a aratat-o mie pe aleile cu felinare radiind idilic. Iar mie imi placea Edith pe care am vazut-o acolo, nu Edith pe care am vazut-o aici. Intr-adevar, daca stai si te gandesti la faclii si la cum erau asezate, chestia aia macabra era si ea fascinanta in felul ei. Dar nu atat de fascinanta incat sa raman intepenita cum am ramas cand am vazut tablourile in galeria de sub Casa Sfatului. Mie, una, imi pria mai mult Edith-din-oras decat Edith-de-aici. Din ce povesteste Alex, si la el a fost alta masca a Elizei, nu-mi aduc aminte sa-l fi auzit pe Alex ca i-ar fi vorbit in felul in care am auzit-o in pivnita, cand era fara nicio prefacatorie, ca nu a vorbit numai cu noi asa, a vorbit si cu Dragos asa, a vorbit si cu Edith asa. S-ar putea ca ei asa sa fie in realitate."

"Nu zic ca este mai rau sau mai bine, pentru ca monstri sunt cu totii, dar mie imi pria mai mult fateta de monstru pe care mi-a aratat-o in oras decat ce au aratat aici. Mie ca fire, nu vorbesc pentru voi sau ca asa ar trebui sa va priasca si voua. Nu tin sa mergem cu totii acolo sau sa mergem cu totii in alta parte sau sa tragem o linie - ori esti aici, ori esti dincolo. Trebuie sa aflam cat mai mult, daca putem, iar tu vad ca te pricepi sa pui intrebari pana ti se raspunde. Mie, Iustina, acum, cand presupun ca nu m-am desprins complet de ce eram inainte, imi trebuie mai mult modul de viata pe care l-am vazut in oras."

Este ca si cum tot ce s-a intamplat pana acum distruge si ultima picatura de rezistenta a Iustinei, si continua sa vorbeasca: "Nu stiu daca ai remarcat, gandeste-te la ceva ce ti-a starnit emotii inainte, pana acum cateva zile... Eu sunt o persoana care, o buna parte din viata ei si cea mai mare parte a vietii adulte a trait niste lucruri la o intensitate foarte mare. A fost cea mai fericita perioada a vietii mele... A fost extaz intens, stiu ca s-a intamplat, am acele amintiri, dar nu mai am emotiile. Este ceva dupa care sufar, pentru ca nu vreau sa uit acei ani... A urmat agonie la capatul acelui extaz, dar nici pe ea nu vreau sa o uit... Si, surprinzator, asist la ele ca si cand m-as uita la un film, eventual si fara sunet, parca ii vad pe oamenii aia facand ceva, parca ma vad pe mine facand ceva, trecand prin niste chestii cu oameni la care tin, dar care nu imi mai spun nimic. Dupa intensitatea acelor emotii eu inca sufar."

"Si ce am constatat este ca acum duc la extrem aceleasi doua chestii: agonie si extaz. Sunt fie intr-o stare de beatitudine, incat ma blochez, fie ajung intr-o stare de furie, ca simt ca am mari sanse sa nu ma pot controla. Dar nu vreau sa uit ce a fost inainte. Nu vreau! Este ce ma tine si ce-mi aduce aminte si sper eu, din tot... nu stiu daca ii mai spune suflet, ca ar putea sa fie piedica finala in a ma transforma complet in monstru. Nu vreau sa uit, intelegi?! Nu vreau sa uit acele lucruri! Nu vreau sa uit nici macar durerea sfasietoare de la sfarsit. A fost parte din mine, a fost parte din Iustina, vreau sa ramana acolo si sunt dispusa sa o accept si asa, doar ca amintire. De asta imi si vreau aparatul foto inapoi... nu stiu daca il pot obtine, dar inca sper... Iar Camarilla, pentru mine, in acest moment, cu tot circul, cu toata amenintarea, cu toata manipularea... Camarilla este, pentru mine, deocamdata, cea mai buna solutie..."

"Tu nu te mai poti intoarce acasa la tine, te-ai gandit la asta?" trece ea la alta idee, odata pornita sa spuna tot ce are pe suflet. "Nu mai conteaza! Asta este noua noastra existenta! Ne putem adapta mai bine sau mai putin bine, sigur ne haituiesc, daca nu unii, atunci ceilalti... nu conteaza! De orisiunde te poate omori cineva, si chiar isi doresc... nu ca se poate, asa, in ideea ca te calca un camion, unii chiar isi doresc asta. Si atunci... Take it of leave it! Incerci sa supravietuiesti intr-un fel... si nu se poate in felul in care ai fi supravietuit alaltaieri, asa ceva este exclus, iar pe Bogdan l-a macinat foarte mult lucrul asta. Imi pare foarte rau ca a plecat asa suparat si trist... i-am fi omorat degeaba pe astia trei... daca i-am fi omorat... plus ca eu nu cred ca as fi putut sa o omor pe Edith, chiar si asa dezamagita cum am ajuns in seara asta..."

"Mai, sa stii ca nici eu... nu stiu, simt asa, o atractie, fata de Eliza. Si poate ca ar trebui sa ma mai gandesc, sa nu fie chestia asta care-mi intuneca judecata... "

"Gandeste-te la supravietuirea ta, asta este tot ceea ce conteaza in acest moment", continua fata. "Important este sa putem sa ajungem macar putin mai puternici, sa ne aparam macar de cei care vor sa ne omoare. Acuma, daca om putea intr-un viitor sa ne aparam de cei care ne manipuleaza, si sunt convinsa ca o sa ajungem sa manipulam si noi, asta este bonus. In prima faza, trebuie sa supravietuim. Eu nu vad alta cale. Si in acest oras, din care nu cred ca putem pleca pe jos, mai ales ca vanatorii aveau panou cu poze, cu parintii nostri, cu altii, cu unii pe care Alice si Alex i-au recunoscut ca au fost sub Casa Sfatului... Astia sunt dotati! Au tras cu arma in oras, intelegi?! In oras, intr-un apartament s-au tras doua focuri de arma. Nu a zis nimeni nimic. Bine, poate vecinii s-or fi obisnuit cu asta, e octombrie, deja incep sa dea cu petarde, dar nu au avut nicio jena sa traga cu arma. Nu au avut nicio jena sa dea foc la un club. In apartament era clar ca suntem doar noi vampiri, dar in clubul acela erau oameni... Ca sa ce? Ca sa omoare patru pui, pe care ar fi putut sa-i omoare oricum, dar au asteptat sa ajunga in club, i-au chemat intr-un club plin cu oameni... Astia sunt... Asta este noua noastra lume..."

"Da, si de aia mie nu imi place orasul! Oamenii sunt perversi, nu-mi plac manipularile, am vrut sa fug de toate chestiile astea..."

"Pune-ti o singura intrebare, Titus", ii spune Alex. "Cand rasare soarele, vei cadea in letargie, nu ai nicio alegere in directia asta. Unde vrei sa se intample lucrul asta?"

"De preferat intr-o pestera intunecata."

"Eu, cea mai apropiata pestera de aici, stiu Pestera Ialomicioarei si nu cred ca putem sa ajungem in timp util acolo."

"Da, dar peste zi, in Pestera Ialomicioarei sunt oameni", le aduce aminte Iustina.

"Sunt turisti, da", incuviinteaza si Alex.

Titus, insa, nu este convins argumentele lor: "Bine... Acum, nu stiu, Alex tu cat ai umblat muntii astia, dar sunt si alte locuri, nu sunt numai locurile astea cunoscute de turisti."

"Da, eu nu cunosc asa bine zona... Repet, eu nu te opresc, doar ca tin la viata asta pe care o am, chiar daca nu mai este chiar viata, si incerc sa fac o alegere care sa imi creasca sansele de a-mi continua existenta. Tie ti se pare ca undeva intr-o pestera la marginea orasului ar fi mai bine? Mai avem, poate, patru ore pana la rasarit."

E randul Iustinei sa fie categorica: "A, nu, in dimineata asta este exclus sa mergem in alta parte. Nu avem timp sa ajungem in alta parte!"

"Vezi? De-aia, de-aia! De aia nu vorbesc cu oamenii", spune Titus aproape cu naduf. "Nu asta am vrut sa zic!"

"O sa avem timp destul de vorba", zambeste Iustina. "Nu este nicio problema. Presupun ca ai vrut sa zici ca, dupa ce aflam mai multe, putem sa alegem atunci sa ne retragem in munti undeva."

"Exact! Exact!"

"Vezi ca poti sa vorbesti cu oamenii?" zambeste ea in continuare. "De fapt, problema ca nu poti sa vorbesti cu oamenii ramane, pentru ca noi nu mai suntem oameni, poate de aceea ne intelegem asa bine" si il face si pe el sa rada si sa se intoarca la Alice: "Alice, tu esti cam tacuta. Pareai sa ai ceva de impartit cu tipul ala, cu Dragos."

"Pai... toti avem ceva de impartit cu cei care ne-au transformat, nu?"

"Da... da... Auziti, apropo... sa zicem ca o sa mergem la Camarilla si o sa le spunem ca eu am auzit, desi, Doamne, asa nu-mi place sa mint... atatea lucruri mi s-au intamplat in viata, incat am facut un pact cu mine insumi ca nu o sa mai mint niciodata si..."

"E amuzant ce ne spui, iarta-mi franchetea si ironia totodata", il intrerupe Alex, in timp ce fetele chicotesc, "cred ca pactul ala a expirat cand ai murit. Ar fi cazul sa te obisnuiesti ca acum nu mai esti viu."

"De ce ne amintim, totusi, din viata aia, daca am murit? De ce ne amintim si de ce inca nu ne simtim bestii complet?"

"Poate ca transformarea ia timp."

"Nu stiu... Bine, sa zicem ca o sa-i zic tipului aluia ca am i-am auzit vorbind intre ei ca 'Hai sa ne grabim, ca avem mult de facut pana in Chisinau', dar..."

Iustina il opreste: "Hai sa vedem cum facem, pentru ca eu, una, nu-s obisnuita sa mint, eu spun aproape pe de-a dreptul. Norocul meu a fost ca aparent ceilalti m-au perceput ca fiind o persoana frumoasa si am fost tolerata, probabil, mai ales din acest motiv. Hainele mele nu sunt scumpe, dar se pare ca imi vin bine si m-au acceptat ca fiind probabil o snoaba nonconformista care nu vrea sa para snoaba, desi nu eram deloc asa. Putem sa incercam sa spunem lucrurile astea fara sa mintim. Adica 'am auzit-o spunand ca ar pleca la Chisinau' sau 'a zis ca acolo vor sa plece'. Nu inseamna ca acolo au si plecat."

"Vrei sa te bazezi pe o tehnicalitate?" o intreaba Alex ironic.

"Dar asta pot sa spun natural, ca nu e o minciuna."

Titus se uita incet de sus in jos la Iustina si ii spune, cam stangaci, evident nefiind in largul lui in preajma fetelor: "Da, sa stii ca... chiar iti vin bine!", spre amuzamentul lui Alice.

"Esti dragut!" ii raspunde fata zambind.

Cumva, in toiul discutiei, reusesc sa se abata de la ce ii framanta in acel moment, respectiv cum sa nu minta, si ajung la ce il framanta mereu pe Titus: bolile si, mai ales, bolile cu transmisie pe cale sanguina: "Adica, va dati seama, noi o sa bem sange, de unde stim ca nu o sa..."

In contrast cu el asa serios, vorbind de boli, pe Iustina o umfla rasul: "Sa-ti explic, pot sa-ti spun ca sangele nu doar asta contine, mai ales cand te hranesti din club. La prima mea inghititura de sange, de fapt au fost mai multe, nu doar una, pe care am baut-o cu mare pofta si din care m-am oprit cu o foarte mare greutate si un foarte mare noroc, tipul ala fusese trotilat, si nu cu alcool. Asa ca peste extazul bautului de sange, s-a adaugat si extazul a ceea ce avea el in sange. Nu a durat mult, am avut asa o senzatie ca, daca as fi inghitit direct ce a inghitit el, ar fi fost mult mai intens... dar a fost. A trecut repede", spune ea senina.

"... OK... haideti ca nu vreau sa ma gandesc la boli acuma... mai bine sa nu ma gandesc... Dar, stiti ce voiam eu sa va intreb, de fapt?" continua el. "Voiam sa va intreb, daca ii spunem ca m-ati gasit acolo, ca m-ati salvat si ca am auzit-o ... daca pot sa spun adevarul fara sa mint... cum ati zis si voi: 'am auzit-o spunand'... probabil ca asa as fi spus... cum o sa-i explicati voi ca m-ati gasit acolo? De unde ati stiut unde sa veniti?"

"Da, este o intrebare buna si e bine ca ne gandim acum, inainte sa ne prezentam la Camarilla..." e de parere Alex. "Noi nu le-am spus ca am luat poza cu aces hotel de pe panoul vanatorilor. A fost o pornire de moment sa le ascundem treaba asta, pentru ca voiam sa ne cunoastem parintii si speram sa obtinem niste raspunsuri. Am obtinut niste raspunsuri, dar nu sunt cele la care ne asteptam... Tipul asta, Balan, care e destul de inspaimantator, pare sa aiba niste chestii de ascuns si fata de seful lui, care, apropo, isi spune Principe, dar sa nu intram in amanunte acum. Ma gandesc ca am putea sa-i facem o sugestie subtila - ne-am gandit ca nu ar fi bine sa lasam dovada ca vanatorii aveau o pista; am dat dovada de initiativa si ne-am dus sa vedem ce e cu ea."

Il intrerupe Iustina: "Stii ca i-am spus la telefon ca nu exista alte informatii..."

"I-am spus la telefon, dar telefonul putea fi ascultat si de altii."

"Mhm..."

"Bogdan a recunoscut hotelul, ca el este din oras, am mers la hotel si am gasit vampirii care ne-au transformat, dar au plecat inainte sa le putem face orice. Si tu, Titus, ai fost lasat in urma."

"Si, eventual, noi am ajuns la sfarsitul ritualului", completeaza Iustina. "Dar nu putem, stai! Daca am fi ajuns la sfarsitul ritualului, tu trebuia sa fi fost in pamant, nu langa groapa!"

"Exact!"

"Da, de asta am si spus" ii intrerupe Alex, "ei inca nu terminasera cand am ajuns si asta satisface scrupulele voastre de a spune adevarul, ceea ce, ma rog, mie nu mi se mai pare o politica avantajoasa..."

"Stai, stai", il intrerupe si Iustina pe el. "Nu este de a spune adevarul, este de a putea spune fara sa se vada ca spui o minciuna. Ori eu, deocamdata, nu pot sa spun o minciuna fara sa se cam vada pe fata mea. Este ceva ce am descoperit la un moment dat si mi s-a parut genial: daca vrei sa nu te creada cineva, spune adevarul gol-golut. Daca i-as spune cuiva foarte nonsalant ca am fost la plaja la nudisti, la marginea unei plaje sau pe o plaja pustie, m-am dezbracat in pielea goala si am stat sa ma mangaie soarele, nu ma va crede nimeni. Nimeni! Si pot sa ma uit in ochii tai si sa spun asta fara niciun fel de jena si fara nici un semn ca as vrea sa mint. Am testat si tentative de a minti (cu persoane cunoscute, sa nu atrag alte antipatii) si m-au prins imediat. Eu, daca vreau sa spun ceva si sa ma bat pentru ceva-ul ala, trebuie sa spun adevarul. Sau, daca nu vreau sa mint, omit niste chestii. Decat sa mint despre ele, mai bine nu le spun. E si asta o minciuna, dar ceea ce am spus, am spus cu convingere."

Cu asta Alex este de acord: "Da, e mai sigur, de acord. Oricum, ideea asta era - i-am surprins..."

"Poate nu ne-au omorat pentru ca vor sa ne atraga de partea lor. Problema stii care este?" continua Iustina. "Or sa ne faca pioni intre ei si or sa incerce sa ne asmuta impotriva celorlalti. Acum, nu stim daca nu cumva asta a fost planul de la inceput, ca stiau cine ne-a transformat..."

"Este exact ce i-am spus si lui Balan - am fost creati ca sa bagam zanzanie intre ei", ii aduce aminte Alex.

"Si cum o sa explicam de ce nu mai este acest Bogdan cu noi?" intreaba Titus.

"Pai simplu - Bogdan s-a suparat ca nu am vrut sa-i omoram sau s-a speriat ca piticul lui nu era acolo si el voia sa il omoare si a plecat", propune Iustina.

Dar nici Alex, nici Alice nu sunt de acord: "Nu cred ca ar fi bine sa spunem ca nu am vrut sa-i omoram" si "Am pierdut contactul cu el in timpul luptei."

"Balan stie, ca Bogdan s-a agatat si de el: Bogdan voia raspunsuri, cel care l-a transormat nu era acolo, asa ca, intr-un acces de furie, a plecat. A disparut. Asta a si facut, de fapt."

"Stati putin", ii intrerupe Titus. "Noi trebuie sa ne punem povestea bine la punct. Prima data ati zis ca au fugit, nu ne-am luptat. De ce ne-ar fi lasat in viata, daca noi ne-am luptat cu ei?"

"Nu ne-am luptat", spune Iustina, cu Alex este de aceeasi parere. "Hai sa nu ne luptam. Cred ca mai degraba din cauza ca ne-au fost parinti si asta a fost un test de supravietuire", continua ea, "ca ne-au lasat in gura lupului, am supravietuit si i-am si gasit si ca, cel mai probabil, fie ne vor cauta altii, fie ne vor vana la um moment dat. Intrebarea este daca le spunem ca ar trebui sa mergem la haita cealalta."

Titus este contra aceste idei: "Nu! Nu putem sa le spunem asta!"

"Mai vedem ce se intampla", incuviinteaza Iustina, "Pana la urma, este o informatie pe care putem sa o folosim sau sa o vindem."

"Putem sa ne gandim, avem patru nopti", e de parere Alex.

"De fapt, nu mai avem patru nopti, Alex. Avem un ultimatum si de la Camarilla, din care, in afara de noaptea asta, mai sunt inca doua, s-ar putea ca termenul de la Camarilla sa fie mai scurt decat cel de la Sabbat. Daca nu ne omoara in astea doua zile ca, 'hm, ati putea sa mai scuturati niste noroi pentru noi', la sfarsit, fie mergem si folosim pentru noi adresa, fie, daca ajungem la concluzia ca ei sunt cei mai buni pentru noi, putem sa o vindem, in schimbul a ceva, a unor favoruri pentru supravietuirea noastra."

"OK, hai sa o pastram cat putem de mult ca sa nu se stricam complet sansa cu parintii", spune Titus, si Alex este de acord cu el: "Deocamdata, cu cat tinem mai multe lucruri secrete, cu atat e mai sanatos, asta e impresia mea."

Titus reia firul povestii: "Haideti sa spunem ca voi ati venit cum ati zis, ca ati decis sa faceti un bonus, ati pastrat informatia despre hotel si ati mers din proprie initiativa, daca tot fusese un test si ca m-ati gasit exact cum m-ati gasit - pe marginea gropii, gata sa-mi iau o lopata in cap. Putem sa lasam afara doar partea in care am discutat cu ei iar ei, cand v-au vazut, pur si simplu v-au ignorat, desi voi ati vrut raspunsuri si s-au grabit sa..."

De data aceasta, Alex nu mai este de acord: "Suntem totusi putin raniti, putem sa spunem ca am incasat cateva lovituri si au plecat..."

"Nu cred ca putem spune asta", il intrerupe Iustina, "nu stim daca nu cumva s-au tinut dupa noi. Posibil sa fi vazut ca am plecat separati, nu ca au fugit ei si noi am iesit de acolo, Dar eu zic ca nu are importanta cum ne-am zgariat noi pe maini. Putem sa avem tupeu si sa spunem ca nu are importanta, se mai intampla, asa te faci mare."

"Putem sa incercam sa tinem cat mai aproape de adevar si sa spunem adevarul cu totul, mai putin locatia, ca i-am convins sa ne spuna cate ceva, dupa care si-au pierdut rabdarea si au zis ca, daca nu plecam de acolo..." propune Titus.

"Si daca intreaba", se gandeste Alex, "'Bun, astia v-au lasat asa, nu aveti nicio metoda de a-i contacta?' spunem ca ideea a fost ca ne contacteaza ei ulterior?"

Iustina isi pastreaza ideea: "Ne-au lasat sa plecam. Lasam de-o parte lupta, putem sa avem destula indrazneala incat sa spunem ca asa se fac copiii mari, mai incaseaza cate una..."

"Sa nu uitam ca astia, totusi, sunt la propriu in razboi unii cu altii."

"Da, Alex, dar noi putem sa ne gandim ca asta e un alt test de supravietuire. Cum a fost primul, poate sa fie si al doilea."

"OK, te crezi in stare sa-i spui lui Balan chestia asta?"

"Da!" confirma fata hotarata.

"Go for it! Eu am mai multa experienta cu mintitul, mie nu mi-ar surade ideea sa spun..."

"Dar eu chiar cred ca ne-au lasat sa plecam ca un test de supravietuire!"

"Problema este daca vom fi intrebati ce informatii ne-au mai dat."

"Pai nu ne-au mai dat."

"Deci nu ne-au spus ca pleaca la Chisinau."

"A, ba da. Asta, da! Asta i-a auzit Titus vorbind."

"Adica poti sa le spui asta", se intoarce Alex catre Titus.

"Da, o sa spun ca am auzit-o spunand ca pleaca la Chisinau", confirma Titus.

Si, daca vrei sa fii cu inima impacata: 'Habar n-am daca au zis-o special pentru mine ca sa-i torn sau daca chiar acolo vor sa plece'", propune in continuare Iustina.

"Sunt impacat, nu e o problema, asta chiar am auzit, indiferent de intentia cu care a spus-o. Si mi se pare ca are si sens ca nu ne-au dat prea multe explicatii. Nu cred ca tipul asta, Balan, se asteapta ca aia sa se fi destainuit complet."

Cat despre de ce ne-au lasat in viata, nu stim, habar nu avem", completeaza Alex.

Iustina se infurie din nou, imaginandu-se vorbind cu Balan: "Habar nu avem! Daca voi nu ne spuneti cum functioneaza lumea vampirilor, de unde dracu' sa stim daca astia nu simt asa, o usoara umbra de ceva pentru puii lor?!"

"Duceti-va si vedeti voi ce gasiti acolo, ca noi atata am gasit" o intarata Alex.

"Ne-ati trimis ca prostii, ca sa va distrati, si acum ma intrebi pe mine de ce ala care m-a facut, m-a lasat sa traiesc. E, ma-ta mare!... Dar, apropo, Alex, ca mi-am adus aminte, ca iar m-am infuriat si imi zici ca nu pot sa-i spun... Balan oricum a zis ca astia probabil erau in trecere. E orasul lor, astia nu au cum sa stea mai mult in acelasi loc, e clar ca sunt pe fuga."

"Eliza parca a mai zis ceva de Batrani", isi aminteste Alex.

"Cred ca are sens ce ne-am hotarat sa spunem si e purul adevar, mai putin faptul ca ne-au zis de adresa aia" spune si Titus.

"Pentru care nu mintim, dar nu o spunem" se gandeste Iustina. "Daca e cumva musai sa spunem, s-o zica unul dintre voi, care oricum nu o tine minte" mai spune ea, abia abtinandu-se sa nu rada, "ca sigur nu minte. Spune cu convingere ce isi aminteste, doar ca nu-si aminteste ce trebuie."

"Asa este", se amuza si Alex. "Titus, tu deja nu mai stiai unde e..."

"Va rog nici sa nu mai imi spuneti unde este!"

"Da, era undeva pe la periferia Brasovului..."

"Bun, haideti sa mergem, atunci! se mobilizeaza Titus. "Cat este ceasul?"

"Se cam apropie de 3", spune Iustina.

"Va rog eu, haideti sa ajungem repede la tipii astia, pentru ca, daca o sa mi se faca foame, eu nu vreau sa sar la gatul oricui. Doamne-fereste, dupa aceea nu as putea sa trec peste faptul ca am baut din cineva despre care nu stiu nimic. Acum ma gandesc ca am putea sa mergem la un club de noapte, as putea sa beau de la o tipa care poate nu si-ar dar seama, dar... "

"Incepi sa simti foamea..." spune Alex, simplu. "Deja incepi sa simti foamea, daca vorbesti asa. Hai sa mergem! Am plecat patru, ne intoarcem patru, poate primim aceeasi ratie."

Iustina isi aduce aminte de prima lor intalnire cu Camarilla: "In primul rand, Titus, sa nu intri in panica, in cazul in care incearca sa te intimideze."

"Probabil este doar intimidare" ii confirma si Alice.

"Nu e cazul sa te umilesti in fata lor, nu ii impresioneaza" isi aduce Alex aminte. "A incercat-o Bogdan si nu a parut sa aiba efect."

"Haide sa spunem ca as putea sa le dau o informatie si sa le zic atunci de Chisinau, in cazul in care ma ameninta."

"Putem sa presupunem ca noua nu ne-ai spus asta. Atunci ai o valoare. Dar tot te expui la un risc, iti dai seama."

"Mda, se pare ca nu mai exista nimic lipsit de risc in ceea ce suntem acum..."

Iustinei ii vine o idee: "Alice, in romanele tale cum se intampla lucrurile astea?"

"In romanele mele se intampla multe. Nu in cele scrise de mine, in cele citite, dar fiecare are alta interpretare a vampirilor. Acum, ca stim ca exista, unele s-ar putea sa fie chiar adevarate. Dar evident aceastia sunt genul de vampiri carora le place sa se joace cu mancarea. Nu stiu, nu pot sa va zic nimic concret..."

"Si, din ce am batut noi campii pana acum, unde vezi ..." Intrebarea Iustinei se suprapune cu a lui Titus: "Alice, tu ce ai vrea sa faci, ce parere ai despre toate astea, cum zice si Iustina? Nu prea ai zis nimic..."

"E mai simplu sa traga cineva o concluzie sau sa puna degetul pe punctul vulnerabil daca e atat de infocata si... si nu au apucat-o dracii cu gandul la Balan!" isi aduce aminte din nou Iustina. E tot ce ii mai trebuia lui Alice ca sa izbucneasca in hohote de ras.

"Eu as vrea sa ma mai documentez. Vreau sa stiu ce e cu Batranii..." incepe Alice, repede intrerupta de Titus: "Chiar asa, ati zis ca tipul ala e un... Print. Oare o fi un Batran?"

"Nu cred", spune Alice.

"Parea mai mult indragostit de spectacol si parca nu foarte sigur pe el" isi aduce Alex aminte de prima impresie.

"Era ceva ciudat la balul mascat la care am asistat noi. Si cu Balan e ceva in neregula, ca, asa cum s-a manifestat la circ, parea foarte lingusitor, in schimb atunci cand a vorbit cu noi, parea ca el decide foarte multe lucruri, ca el hotaraste ce-o sa se aleaga de noi si daca pe mine o sa ma lase sa stau cu Frumuseii si acum inteleg ca este felul lui de a spune numele clanului meu" isi aduce aminte si Iustina.

Este randul lui Titus sa isi verse frustrarea: "Da, uite, vezi, fix chestiile astea cu linguseli, cu manipulari, cu tot felul de jocuri de politica... nu imi plac deloc!"

"Nu stiu daca ai vazut papusile alea rusesti, una intr-alta, pe la parinti, pe la bunici. Gandeste-te ca daca se terminau cu una mica-mica pe care nu puteai s-o mai desfaci, cred ca firul papusa-in-papusa, manipulare-in-manipulare si orice altceva este incredibil de lung aici", incearca Iustina sa gaseasca un exemplu potrivit.

"O sa incerc sa iau toate chestiile in considerare, dar, din ce imi spuneti voi, intre politicile astea miselesti si stilul direct al tipei din seara asta... nu stiu, o sa ma gandesc..."

"Cu totii trebuie sa ne gandim, dar deocamdata cred ca suntem mai in siguranta sub Casa Sfatului."

"Haideti sa mergem acolo, as vrea sa-l vad si eu cu ochii mei pe acest Balan de care ziceti."

"You asked for it!" il avertizeaza glumet Iustina.


Inapoi: Decisions (1)
Urmeaza: Welcome to the Family!

14-feb-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro