Brasov by Night



Decisions (1)


Luni, 17 octombrie 2016 ora 2

Din intuneric se desprinde o silueta - Bogdan. In mintea lui, cei care i-au transformat au o pivnita in care omoara alti oameni nevinovati, asa cum i-au omorat si pe ei, chiar daca i-au transformat in altceva dupa aceea. Ar fi vrut sa ii distruga pe loc, dar ceilalti s-au impotrivit. Este constient ca Alex i-a salvat viata, tinandu-l si oprindu-l sa o omoare pe Edith, dar in acelasi timp simte ca nu poate avea incredere in el.

Se apropie de Alice spunandu-i: "Pentru tine o sa fiu mereu disponibil la telefon. Si o sa fiu cu ochii pe tine. Cand te vei simti singura sau vulnerabila, adu-ti aminte ca te poti baza pe mine!", inainte de a disparea din nou in intuneric.

Alex este primul care rupe tacerea asternuta dupa plecarea lui Bogdan: "Ar fi timpul sa ne indreptam catre Casa Sfatului. Cred ca ne putem orienta... chiar daca nu mai e Bogdan cu noi."

"Hei, ce e acolo?" se arata Ttitus foarte curios.

"Acolo este Camarilla. Daca vrei sa mergem, povestim pe drum."

"Da, da! Chiar sunt foarte curios! Povestiti-mi si mie: voua cum vi s-a intamplat?"

"Aceeasi femeie care te-a facut pe tine m-a atacat si pe mine..." incepe Alex sa povesteasca.

"Cum?"

"... Numai ca... mi-a facut impresia ca se da la mine, ne-am asezat pe o banca" spune el, incercand sa disimuleze ca literalmente femeia l-a trantit, "am simtit o muscatura, imi dau seama acum, si m-am trezit impreuna cu toti ceilalti undeva, intr-o garsoniera parasita."

"Pe voi cum v-au ademenit?" le intreaba apoi pe fete.

"La mine a fost Edith. Eram pe o straduta in centru, facem fotografii... era o lumina extraordinara pentru aparat..." incepe Iustina sa povesteasca, putin melancolica.

"Era lumina?!"

"Da, lumina lampadarelor. Dar lumina aceasta, impreuna cu picaturile mici de ploaie... Era feeric. Iar ea era exact opusul a ceea ce ai vazut astazi... Pe de alta parte, ma gandesc ca, asa cum am descoperit ca eu am sanse sa fac oamenii sa-mi fie mai prietenosi, sa aiba mai multa incredere in mine, presupun ca ea face asta mult mai bine, pentru ca la un moment dat am simtit ca nu pot sa nu merg cu ea..."

"Ha!"

"Am plecat cu ea catre o galerie de arta, drum care s-a sfarsit intr-un gang, unde m-a muscat si am lesinat in bratele ei... Acum, uitandu-ma la ce am gasit in hotel, nu pot decat sa ma bucur ca pe noi ne-au ingropat intr-o garsoniera parasita intr-un imobil abandonat."

"Eu nu ma pricep la oameni. Nu stiu, pur si simplu am impresia ca in general oamenii nu ma plac", ofteaza Titus.

"Eu nu as fi plecat asa, cu persoane necunoscute, in miez de noapte. De asta spun - a folosit pe mine ceea ce am folosit eu intr-o mica masura pe Dragos astazi..."

"Mhm... deci sa inteleg ca fiecare avem cate o putere sau...?"

"Asa ar trebui. Tie iti poate spune mai multe Alex, ca sunteti din acelasi clan..."

"Incearca sa privesti undeva in intuneric" ii spune Alex, "sa te concentrezi - ce vezi acolo?"

"Obisnuiesc... obisnuiam sa vad destul de bine; petreceam mult timp in padure, la lumina focului..."

"Nu ti se pare ca vederea ta nocturna este mult mai buna acum?"

Desi merg pe o strada marginita de felinare, Titus isi da seama ca, intr-adevar, luminile sunt mult mai vii, culorile sunt mai intense, umbrele sunt mult mai adanci, contrastul este mult mai mare, mirosul lui este mai fin.

"Iar ce ai facut tu cu ghearele, e ceva ce se pare ca ai mostenit de Eliza. Si se pare ca suntem mai rezistenti la lovituri. Eu, din pacate, am avut ocazia sa o constat de mai multe ori in astea doua nopti."

"Cred ca voi ati trecut prin multe. Eu nu stiu ce faceam daca ramaneam singur... Sincer, dupa cum am spus, am impresia ca nu ma descurc prea bine cu oamenii din jurul meu..."

Iustina este si ea curioasa: "Dar pe tine cum te-a transformat?"

"Poposisem la marginea padurii de langa Lacul Noua, facusem un traseu si ma pregateam sa ma odihnesc... cap prost, ca nu m-am dus la un hotel... Da, tocmai facusem focul, ma pregateam sa ma culc si a iesit dintr-un tufis. Sigur, cum strabat foarte mult padurile, m-am obisnuit sa mai fie cate un animal, sau vreun alt turist... Cine se gandeste ca exista vampiri?!"

Iustina aproape ca izbucneste in ras, dar se opreste repede. "Scuza-ma, dar dupa doua nopti..."

"Da, acum ca zic, si mie mi se pare amuzant, dar cred ca e posibil sa fiu putin in soc. In orice caz, a venit spre mine, am schimbat doua cuvinte, dupa care, cand si-a aratat dintii am rupt-o la fuga si, spre rusinea mea", spune el, indreptandu-si putin spatele, "m-a prins."

"Te-ar fi prins oricum", zambeste fata a consolare.

"Spre rusinea mea", spune Alex, "m-am lasat prins, asa ca suntem amandoi in aceeasi situatie."

"Da, sa stii ca poate o fi chestia aia cu atractia catre abuzatorul tau, dar mi se pare draguta!"

Daca pana acum au reusit sa se abtina, este momentul in care puterea lor de concentrare dispare si fetele izbucnesc in ras, in timp ce Alex continua sa vorbeasca: "Sa stii ca si eu tot de aceea am vrut sa opresc lupta si am avut o chemare sa vin aici, cand mi-am dat seama ca erau urmariti de vanatori, dar.. sunt un pic dezamagit de ea..."

"Mai, nu stiu..."

"Apropo, Titus", ii intrerupe Iustina, "nu te-am intrebat degeaba de foame... nu o sa mai mananci mancare..."

"Cum adica? ... Nu trebuie sa mai mancam? Excelent!"

"Trebuie, dar nu mancare vei manca... Vei face exact ce au facut cei care au iesit din groapa..."

"... Vai de mine... "

"... Si o sa fie atat de rau, la un moment dat, incat nu te poti opri... Si este atat de bun ceea ce vei manca, incat iti vine sa nu te opresti... Dar trebuie sa te opresti!"

"Stai un pic... adica trebuie sa ne hranim din persoane, asa, la intamplare? Dar sunt murdare! Dar cum..."

"Cred ca nu mai avem o problema cu murdaria acum", spune Alex, spre amuzamentul lui Alice.

In momentul in care se gandeste la murdarie, Titus se uita spre rucsac si spre ustensilele de inox care sunt atarnate in exterior - ceilalti parca il vad aducandu-si aminte ca are vase de spalat. Se uita si la hainele de pe el, pline de noroi si iarba si este evident ca isi doreste sa faca urgent baie.

"Fir-ar sa fie! Ziceati ceva de o garsoniera? Pot sa fac un dus acolo? Sau sa-mi spal vasele macar? Nu pot sa beau apa din ele asa!"

"Mai avem acces la garsoniera?" se intreaba Alice, aproape in acelasi timp cu Alex: "Dar mai stim sa ne intoarcem acolo?"

"Oricum, nu vei mai bea apa, Titus", incearca Iustina sa il faca sa inteleaga schimbarile. "Nu vei mai avea nevoie de acele ustensile. Daca vrei, periuta si pasta de dinti, sa iti ingrijesti dantura... dar nu vei avea nevoie de ustensilele de bucatarie din rucsac..."

"Ce ai vazut ca s-a intamplat acolo in groapa, ne trebuie tuturor" ii spune Alex pe de-a dreptul. "Fie de la oameni, fie din pungi, fie, cel mult de la animale, dar nu stiu daca..."

"Iar eu pot sa spun ca, atunci cand este foamea foarte mare, nu mai conteaza nimic in jur..." il intrerupe Iustina. "Nu mai conteaza... o sa sari ca... atrocitatea in care s-a transformat Edith dupa ce a fost atacata si lovita de mai multe ori..."

"Titus, uita-te la mine", continua Alex. "Nu sunt chiar atat de solid ca tine, dar oricum, am ceva putere. Uita-te la Iustina cat este de mica... Am incercat sa o tin si nu am putut. A sarit pe un om, desi nu a vrut sa faca asta... bine macar ca nu l-a omorat."

"Si ma tinea pentru ca mai avusesem o chemare sa fac asta, dar atunci m-am putut abtine si convenisem ca ma va tine foarte strans, tocmai ca sa ma impiedice sa sar. Dar nu a contat..."

"Aoleu, cum iti dai seama daca esti satul? Se poate intampla dintr-o data? Acum ar putea dintr-o data sa mi se faca foame?" intreaba Titus nelinistit.

"Eu tremuram toata, nu aveam stare, dar aveam o senzatie crunta ca imi trebuie ceva, desi nu stiam ce. Crunt... Si, ce e mai rau e ca, dupa aia, presupunand ca te opresti la timp si nu-i omori, senzatia este de... un extaz extraordinar... in sfarsit ai gasit ce-ti trebuia... nu ti-a trebuit niciodata ceva atat de mult si nu ai gasit niciodata pana in acest moment ceva mai bun de atat..."

"Hm... si voi toti ati baut asa?"

Alex ezita putin inainte de a-i raspunde: "Noi doi, da. Alice.... deocamdata a avut alte experiente."

"Chiar asa", spune Titus, uitandu-se catre Alice, "pe tine cum te-a transformat?"

"Dragos a incercat sa ma agate cu tehnici invatate pe youtube. Si dupa aia cred ca m-a hipnotizat cumva... Ceilalti au avut parte de povesti mai sexy" spune ea, incepand sa rada, in timp se Iustina o saruta pe obraz, lasand-o foarte confuza.

"Pe mine ma cheama Titus, apropo."

"Alice."

"Alex."

"Iustina."

Titus isi aduce aminte de altceva: "Alice, de ce ti-ai pus mainile la urechi atunci cand eram in beci?"

"Tinitus", raspunde fata repede.

"Ah, mi-au tiuit si mie urechile, dar niciodata incat sa trebuiasca sa imi pun ambele maini... imi pare rau... Si ce zicea tipa aia apropo de... blestemul sangelui pe care il aveti voi... Malkavienii?"

"Oricat de mult iti pui mainile la urechi" ... "Pune dopuri! Pune dopuri!" incep vocile sa sopteasca, distragandu-i atentia lui Alice. "Scuze, ce ziceai?"

"Da... am uitat... te intrebam cum e cu blestemul sangelui la Malkavieni?"

"Nu stiu, nu am avut ocazia sa am o discutie cu cel care m-a transformat."

"Oricum", spune Alex, "ca sa intelegi incotro ne indreptam: ti-am spus ca ne-am trezit acolo, am fost directionati catre un club unde unii au dat foc intregului club, plin de oameni, doar ca sa ne omoare pe noi. Despre astia am aflat ca ar fi vanatori, niste fanatici religiosi - atat ne-a spus Camarilla, dar si Sabbatul pare sa-i cunoasca. Iar pe urma am ajuns la aceasta Camarilla, care mai intai a hotarat sa ne omoare, dar nu stiu daca nu a fost doar un spectacol ca sa ne sperie si sa ne faca sa lucram pentru ei. Apoi ne-au trimis sa omoram vanatorii. Camarilla pare o organizatie mai politica, dar cred ca si unii, si altii, nu vor decat sa ne foloseasca..."

Titus nu este convins, in timp ce fetele chicotesc fara jena: "Da, dar vezi, macar tipa asta parea sincera.... parea foarte directa...."

"Iarta-ma..." spune Iustina. "Esti foarte naiv, Titus. Foarte naiv... Noi am avut parte de stand-up comedy sub Casa Sfatului si nu e niciunul dintre ei sincer."

"Poate este putin mai pragmatica decat ceilalti, carora pare sa le placa mai mult teatrul si subterfugiile" intervine Alex, "poate nu a mintit activ, doar a spus doar ceea ce trebuie ca sa ne atraga de partea ei."

"Nu stiu... De ce i-ar interesa? Ca, pana la urma, am fost doar niste unelte pentru ei. Oare nu am putea sa ne vedem de treaba noastra, sa traim in pace fara sa ne alaturam cine stie cui...?"

"Pai nu te lasa", e de parere Iustina. "Or fi si care traiesc in pace..."

Alex isi aduce aminte de altceva: "Mai e ceva la care trebuie sa te gandesti: atunci cand rasare soarele, trebuie sa fim la adapost."

"Stai un pic... vrei sa spui ca noi nu putem sta la lumina zilei? Vrei sa spui ca ieri a fost ultima data cand am vazut soarele?! Dar mie imi place lumina zilei! Iubesc lumina zilei!! Nu, nu se poate!"

"Imagineaza-ti ca vezi soarele si cauta in tine - ce reactie ai?"

Intr-adevar, acum, gandindu-se la razele soarelui, Titus simte cum i se incordeaza toti muschii, in semn de aparare, o reactie imediata de panica, o frica animalica. Pentru o fractiune de secunda nu este decat frica.

"Si mai gandeste-te", continua Iustina, "ca ne-am abate acum in padure si am face un foc, sa stam undeva linistiti, feriti de vazul lumii. Imagineaza-ti ca am strans lemne, am pregatit totul si a venit momentul sa aprinzi focul..."

In acelasi mod, cu gandul la foc, Titus simte din nou o usoara frica: "Dar... aveam focul aprins... tipa care a venit a trecut peste el ca si cand nu ar fi fost nimic..."

"Noi, cei din clanul Gangrel, se pare ca suntem putin mai rezistenti la chestia asta", il lamureste Alex, "dar nu cu totul. Poate, unde ea e mai puternica..."

"Dar mie imi place atat de mult lumina soarelui... imi place atat de mult ziua... sa vad cum cade soarele pe crestele muntilor, cum trece printre crengile copacilor..."

"O sa iti placa lumina lunii in curand" il intrerupe Iustina. "Mai ales ca mai devreme a fost suficient de senin cat sa se vada luna plina. Ar trebui sa ne gandim ca nu prea mai e posibil ce faceam noi inainte... Si intrebarea este care dintre aceste factiuni ne-ar fi mai prielnica in a ne gasi un drum, presupunand ca ori unii, ori altii, ne lasa sa supravietuim... Oricum ar fi, instinctele astea vor pune stapanire pe noi mai devreme sau mai tarziu, nu poti sa pretinzi ca o sa mananci nectar de caprifoi, pentru ca nu se poate, ne trebuie sange."

"Apropo", spune Alex, "sangele la punga nu este chiar acelasi lucru, noi am constatat lucrul asta."

"Poate, cine stie, reusim sa ne facem vreo cunostinta sau sa spargem un geam la vreun centru de transfuzii si sa ne aprovizionam de acolo, ceea ce ma indoiesc, dar mai devreme sau mai tarziu va trebui sa mancam... Si acum, intre cum dormeai tu pe pamant, legat si amenintat, si saltelele pe care am dormit noi sub Casa Sfatului", continua ea zambind, "si am mancat sange la punga dintr-o punga curata, nu stiu daca nu cumva Camarilla este o alegere cu ceva mai multe avantaje sau cu lesa mai putin stransa la gat, poate nu ne roade prea tare."

"Nu stiu ce sa zic...", raspunde Titus. "Nu mi-a placut niciodata sa fiu papitoiul cuiva..."

"Tu ce faceai inainte de asta?" il intrerupe din nou Iustina.

"Eu sunt... tamplar. Imi place sa lucrez cu lemnul foarte mult si imi place sa cred ca sunt destul de priceput."

"Dar aveai clienti, adica traiai din asta."

"Da, vezi tu, am zis ca nu prea imi plac oamenii asa de mult; primeam comenzi si mi le faceam linistit in atelierul meu, dupa care le livram."

"Si pana la urma, faceai ce spuneau ei. Daca ei voiau sa le faci mobila intr-un anume fel, nu puteai sa le-o livrezi in totalitate asa cum ti s-ar fi parut tie ca le trebuie."

"Sigur ca nu, dar... voi credeti ca or sa ne dea tot timpul de mancare?"

"Sigur or sa vrea sa ne exploateze, or sa vrea sa ne puna sa le facem treburi murdare", spune Alex. "Si treburi nu inseamna tamplarie sau ceva mecanic cum faceam eu. Treburi inseamna... noi am fost trimisi sa omoram niste oameni, pana la urma..."

"Vai de mine! Si ce ati facut?!"

"Ia ghici!" ... "Am supravietuit..." ii raspund Alice si Iustina in acelasi timp.

"Adica... "

"Ceea ce a facut lucrururile putin mai usoare e ca ei au incercat primii sa ne omoare, au fost vanatorii care au incercat sa ne dea foc in club. Asta a facut lucrurile un pic mai usoare... Nu este o experienta placuta, dar ma tem ca nu vom putea sa continuam sa existam fara sa facem din astea."

"Dar tu crezi ca Sabbatul o sa ne dea de mancare degeaba?" intreaba Iustina. "Eu cred ca o sa prindem boschetari, o sa tragem niste pamant peste ei..."

Alex este ce aceeasi parere: "Adu-ti aminte de boschetarii aia... O sa-i mai transformam si pe altii."

Din glasul Iustinei incepe sa razbata frustrarea: "Exact! Daca lor nu le trebuie de vreo calitate anume, putem sa-i aducem, sa-i transformam si sa le umplem gropile, ca le trebuie la numar, nu la altceva. Ti-a explicat cum se face - te simti in stare sa le faci ce ti-au facut tie, numai ca la norma?"

"Nu stiu ce sa zic, dar eu nu sunt convins nici de astia din Camarilla."

"A, am uitat sa-ti spun, este unul la Camarilla, pe care, dupa ce il vezi, iti doresti sa nu-l fi vazut niciodata. Si pentru ala lucram, ca sa fim intelesi."

Titus se da un pas inapoi, in sfarsit ajunge la el intelesul a ceea ce i se spusese mai devreme: "Stai asa! Voi chiar ati omorat pe cineva?!"

Alex pune capul in pamant, strangandu-se tot: "Da... Eu... eu am omorat pe cineva."

Iustina se apropie si pune o mana pe umarul lui: "Stai linistit, ca, daca nu il omorai tu, il omoram eu... tocmai ma pregateam..."

"Stai... voi ati fost transformati de doua seri si deja... Nu stiu, nu va cutremura lucrul asta? Cum... vai de mine, dar eu nu as putea sa..."

"Hai sa-ti mai explic o data", reia Iustina povestea. "Ne-am trezit, habar nu aveam ce este cu noi, Bogdan era intr-o stare de panica pura si ai vazut cum arata. Cand m-am trezit, tremuram toata ca nu aveam ce-mi trebuie si primul lucru pe care l-am vazut a fost Bogdan. Primul lucru. Tu ai vazut-o pe Eliza, ai vazut-o pe Edith. Edith, chiar si asa, contorsionata de furie, este o persoana frumoasa. Eliza este o persoana frumoasa. Noi l-am vazut pe Bogdan. Si am plecat de acolo pentru ca am gasit un biletel pe care scria unde sa mergem, ne-am dus acolo, unde eu am sarit, desi eram tinuta de Alex, si am avut un mare noroc ca m-am oprit, ca altminteri, in jumatate de ora dupa ce m-am trezit, eu as fi omorat pe cineva intr-un club supra-aglomerat, fara sa stiu ce fac, fara sa ma gandesc ca fac asta. Am intrat intr-o sala si brusc a inceput sa miroasa a benzina. In tocul usii a aparut unul care era mult mai mare si mai puternic decat tine, cu un Molotov in mana, pe care l-a aruncat in noi. Stii cum este sa vezi ca se urca flacarile pe tine?! Am scapat de acolo, am reusit sa iesim si nu l-am lasat pe asta sa moara - eu l-am muscat, dar m-am oprit la timp si l-a trantit Bogdan de l-a lasat inconstient, l-a socat si pe el ca era sa omoare un om si l-am tarat sa nu ia foc. Am reusit sa iesim din club si din fata clubului ne-au preluat 5 zdrahoni, ma rog, trei barbati si doua femei, dar nu le-am fi facut fata oricum. Si ne-am trezit dusi sub Casa Sfatului, intr-o adunare de unii aratau bine, altii aratau a aratari, unde ne-au pus in genunchi si in urmatoarele 5 minute li s-a cerut altora sa ne omoare."

"A, si voi spuneti ca tipii astia sunt mai OK..."

"Noi spunem ca tipii astia au facut un mare circ ca sa ne infranga vointa si, probabil, cum s-a gandit Alice, pentru ca se plictisesc si le trebuie circ, si ne-au dat de ales: 'Mancati, dormiti peste zi aici si mergeti sa-i omorati pe aia care au vrut sa va omoare. Faceti asta, treceti primul test, mai vedem ce se intampla cu voi; nu faceti asta, mai muriti o data, de data asta de tot.' Iar tu, daca iti aduci aminte, trebuia sa intri in groapa sub pamant, fara sa ti se dea de ales - daca vrei sa mori acum, mai incolo, daca vrei sa mai mananci inainte, daca... "

"Stai un pic, suna ca si cum oamenii astia v-au manipulat intr-un mod atroce!"

"Asta ar fi facut si Sabbatul, nu cred ca ar fi facut altceva. Iar noi am vrut sa supravietuim! Lasa manipularea, ne-a fost clar ca asta este. Noi toti patru am vrut sa supravietuim. Inca nu ne-a doborat groaza incat sa vrem sa murim de tot de data asta. Si putem fi omorati."

"In mod surprinzator, nu cu tepe!" isi aduce aminte Alice.

"Da, nu cu tepe", zambeste si Alex.

"Dar cu ce?"

"Tepele te paralizeaza. Lumina soarelui te omoara. Focul te omoara."

"Si, daca vanatorul are obiecte religioase, simbolistica religioasa si este foarte-foarte convins ca acelea au putere, o sa-ti faca rau."

"Hm... Si vreti sa spuneti ca tipul asta... Au fost victime la club?" sare Titus de la un gand la altul.

"Am reusit sa pornim alarma de incendiu", spune Alex. "Nu am avut ocazia sa citim prin ziare, sper ca nu. Cand am plecat noi, lumea deja iesea", urmat de Iustina: "Focul a pornit din capatul culoarului, in spatele unei usi, nu cred ca a ajuns in partea populata inainte sa iasa toata lumea de acolo."

"... Cu toate discutiile astea despre vampiri, aproape ca am uitat cat de monstruosi pot fi oamenii uneori", spune Titus, putin abatut. "Dar, sincer... mie mi se pare ca am de ales. Mi se pare ca nu trebuie sa deivn un monstru. Nu mi-ar placea!"

"De asta te-am si oprit cand am vazut ca vrei sa fugi. Daca vrei sa vii cu noi la Camarilla, din punctul meu de vedere este OK. Daca vrei sa te pierzi in noapte, noi nu o sa te oprim, sunt convins ca si prietenele mele sunt de aceeasi parere. Dar am vrut sa iti spun chestia asta. Sa nu pleci cum am plecat noi. Nu-ti dai seama cum a fost pentru noi sa ne trezim aruncati fara sa stim nimic. Camarilla ne-a spus o parte din lucrurile astea, pe altele le-am aflat noi, pe altele le-am aflat odata cu tine acum de la Eliza. Cand am fost aruncati in lumea asta dupa transformare, nu stiam nimic. Macar atat, ai dreptul sa stii lucrurile astea."

"Va multumesc ca m-ati pus la curent, chiar apreciez. Nu stiu, voi ce ati vrea sa facem? Uite, eu nu i-am cunoscut pe aia de care ziceti voi, dar, din ce povestiti, decat manipulat si pus sa fac treburile murdare ale altora, as prefera sa am totusi..."

"Crede-ma, si eu visez la libertate. Cand m-a luat Eliza, tot asa ma plimbam singur, ca si tine. Dar in momentul asta nu cred ca putem scapa cu viata daca nu ne guduram un pic ori pe langa unii, ori pe langa ceilalti, ori poate pe langa toti. Deocamdata suntem slabi."

"Sunt mai multe tabere implicate, decat cele trei cu care am avut noi de-a face", spune Alice. "Stim de vanatori, stim de Camarilla si stim de Sabbat. Dar din ce am vazut pana acum, din ce am auzit, mai sunt si altii implicati. Noi trebuie sa supravietuim suficient de mult ca sa aflam care ne sunt toate optiunile. Toti vor sa ne foloseasca aici. Cat despre mancare, eu am mancat destui taitei instant si destui cartofi congelati la viata mea, poate reusim sa ne descurcam cu niste sange de porc de la macelar. Ar fi cel mai usor de procurat, fara sa atacam oameni."

"Cine il procura pentru noi? Trebuie un macelar care are program dupa ce apune soarele de tot..." intreaba Iustina.

"Gasim noi o cale. Sigur e mai usor de procurat decat sangele de la o clinica."

"Asta, categoric!"

"Dar, apropo de sange", isi aduce Titus aminte, "voi ati auzit cand a zis Eliza chestia aia despre cum ii controleaza Camarilla pe membrii lor prin sange? Aia mie nu mi-a sunat bine. Nu stiu, sunt cam dictatoriali astia din Camarilla."

"Dar ritualul lor medieval pe care doar Edith il stie, in care isi dau sange unul altuia, nu unul catre mai multi sau nu stiu cum si controlatul servitorilor carora le dai tu sange o data pe saptamana si ei fac ce spui tu, aia cum ti-a sunat?" il intreaba Iustina. "E acelasi lucru."

"Aia cred ca fac toti. Nu toti mananca oameni?"

"Mai mult decat atat, nu cred ca putem sa ajungem departe singuri. In acest oras Sabbatul e pe la margini, pe drumul care duce la garaje, in haite care trebuie sa se mute de colo-colo. Eu nu cred ca este doar intamplatoare mutarea lor, doar acum si doar ei trei. Cam asa fac in aceste orase."

"Suna ca si cand au venit aici cu o misiune... nu stiu, poate voiau sa se lupte cu ceilalti si sa castige ei orasul, nici nu stiu cum se impart teritoriile la tipii astia. Dar, stai un pic, acum mi-a venit o alta intrebare in minte: putem sa bem unii de la altii?! Da, au zis ceva de ritualuri medievale si cu unul de la altul, dar cum?"


Inapoi: The Crash Course
Urmeaza: Decisions (2)

14-feb-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro