Brasov by Night



The Crash Course


Luni, 17 octombrie 2016 ora 00:30

Alex este primul care da glas intrebarilor: "Cred ca am inteles de ce ne-ati facut si care a fost ideea cu proba prin care trebuia sa trecem cu totii... Dar ce urma sa se intample cu noi mai departe?"

"OK... acum trebuie sa asteptati un pic pentru ca", spune Eliza, facandu-i semn din cap lui Dragos, "cineva trebuie sa termine de astupat groapa. Asa ca ia o lopata din colt si ajuta-ma si iti mai explic una-alta cat timp facem chestia asta."

In timp ce ia si el o lopata, Alex continua sa vorbeasca: "E pericol sa se trezeasca cei din groapa?"

"Cat de curand, ar trebui. Pana atunci, ar trebui sa aducem mancarea."

Titus se uita la ea: "Daca voi aveati de gand sa plecati si sa parasiti orasul, ce s-ar fi intamplat cu proaspetii copii?"

"In functie de indicatiile pe care le-ar fi primit, ar fi ajuns intr-un loc in siguranta sau ar fi murit, de exemplu."

"I-ati fi chemat spre voi, cum ati facut si cu cei de aici?"

"Noi, nu. Cel putin haita noastra pleaca din orasul asta."

"Pai si atunci de ce i-ati mai facut?"

"Pai, e foarte simplu: am avut nevoie de cineva care sa ne acopere retragerea. Plus ca avem un obiectiv de lovit in seara asta." Eliza vorbeste foarte detasata, dar limbajul pe care il foloseste implica violenta. Ceea ce il deranjeaza pe Titus, mai mult decat orice altceva, este modul foarte candid in care vorbeste despre asta, ca si cum este cel mai firesc lucru din lume, ca si cum e o a doua natura.

Spre deosebire de ceilalti vampiri pe care i-au intalnit pana acum, din partea Elizei simt cu totii o amenintare, ca si cum ar fi in prezenta unui pradator in toate sensurile cuvantului, a cuiva care si traieste ca un pradator.

"Deci, cam asta e: avem o locatie de lovit in seara asta, creaturile astea care, momentan, la fel ca si voi, nu se pot numi inca vampiri, or sa ne ajute sa lovim locatia, dupa care eu si ce a ramas din haita mea o sa plecam catre alte destinatii. Piticania s-a carat deja inapoi catre Germania inaintea noastra."

In mod surprinzator, Titus nu pare afectat de ceea ce urma sa se intample cu el si continua sa puna intrebari: "Numai voi sunteti in haita voastra? Sunt mai multe haite? De ce ii atacati pe ceilalti? Ceilalti sunt din alta haita?"

Eliza ii priveste pe rand pe toti, cu ochii inca rosii cu pupile verticale, destul de suspicioasa, ridicand o spranceana: "Daca n-as sti mai bine, as spune ca vrei sa afli lucruri de la mine, lucruri pe care nu esti inca in masura sa le afli."

Iustina, ingrijorata, isi concentreaza sangele, incat sa para mult mai de incredere in ochii lui Dragos, sa ii manipuleze cumva emotiile si sa ii fie mult mai favorabil, inainte de a-l intreba in ce fel starea lui ar putea-o afecta si pe Alice.

Chipul lui se lumineaza putin inainte de a raspunde intrebarilor fetei: "A, nu, sau cel putin nu cred... E blestemul sangelui nostru... Se manifesta altfel pentru fiecare dintre noi. Dar sunt convins ca Alice va fi bine", spune el, in timp ce este inca tinut cu mainile de guler de catre aceeasi Alice, care il arunca priviri furioase. Apoi isi intoarce ochii obositi catre ea: "Este ceva in neregula, draga mea?"

"Nu stiu, tu sa-mi spui..."

"Momentan, nu. Ma bucur ca ai supravietuit si ca te-ai intors. O sa avem nevoie de tine... de voi... in noptile care urmeaza."

"La ce aveti nevoie de noi?" Dar Dragos nu raspunde, uitandu-se in schimb la Eliza.

Titus se uita si la Dragos, si la Eliza: "Atata timp cat nu mi-ati dat nicio alegere, am dreptul sa stiu de ce m-ati transformat" si isi priveste mainile, convins de-acum ca nu mai este o fiinta umana. "... suntem doar niste marionete pentru voi?"

Eliza se intoarce catre el, continuand sa impinga pamant cu lopata in groapa: "In momentul de fata sunteti ceva mai mult decat oameni, ceva mai putin decat vampiri. Conform traditiilor sectei noastre inca nu apartineti intru totul speciei noastre atata timp cat nu primiti riturile de creatie..."

"Care sunt?" o intrerupe el in graba.

"Depinde. Depinde... ceea ce vezi aici este o versiune rapida..." si se forteaza sa impinga un pietroi mai mare, "dar fiecare clan are propria lui metoda de a intampina nou-nascutii ca voi."

"Fiecare clan isi face singur nou-nascuti?"

"Hm, hm... fiecare vampir isi face. Traditiile... uneori se pastreaza, uneori nu."

"Sunt multe clanuri in lume?"

"Eh... imping aici pamantul asta si tu vrei o nenorocita de lectie de istorie!... OK... sunt o gramada. Sunt treispe, probabil mai multe, avem o istorie bogata, da?"

Titus ia si el o lopata, sa o ajute, dand din cap catre femeie sa continue. "Sunt mult mai multe clanuri, nu e momentul sa intru in fiecare acum. Voi ati aparut intr-un moment, sa zicem... interesant. Uite ce e: suntem intr-un razboi, da? Asta trebuie sa intelegeti. Suntem noi, pe de-o parte, care incercam sa salvam specia noastra de Batranii cei mai batrani ai speciei noastre, care dorm dracu’ stie unde..."

"Cine, aia din Camarilla, care ne-au trimis pe noi dupa cai verzi pe pereti?" o intrerupe Alex.

"Stai... ce?!"

Titus isi drege glasul intr-un mod foarte vizibil, pentru ca nu voia sa o distraga de la ce incepuse sa povesteasca: "Dar ce vor sa faca Batranii? De ce trebuie sa ne ferim de ei?"

"Stai, stai un pic... Cine v-a trimis sa ce?!" Si o vad cu totii ca se enerveaza.

Alex nu are de ales, trebuie sa ii raspunda: "Stii, dupa ce ne-ai trimis la proba aia sa ne omoare unii despre care am aflat acum ca sunt vanatori si de care am scapat, ne-au preluat alti vampiri care isi spun Camarilla, au zis ca ne omoara, s-au razgandit si ne-au trimis sa casapim niste vanatori. Dar nu mi s-a parut o chestie asa deosebita, ar fi putut sa trimita pe oricine. Impresia mea e ca si voi, si ei, ne puneti la incercare pentru ceva. Si atunci, te intreb: cu astia sunteti in lupta?"

"Da, diferenta e ca noi macar suntem sinceri cu privire la asta..."

A fost suficient ca sa o enerveze si mai tare pe Alice: "Cu ce sunteti sinceri? Ne-ati lasat balta si nici nu v-a interesat ce se intampla cu noi? Acum aflati prima data ca rivalii vostri, aparent, au incercat sa ne ia de partea lor?!"

"E simplu. Sunt doua optiuni: puteati sa supravietuiti sau puteati sa muriti. Ati supravietuit, ceea ce va face eligibili pentru a fi alaturi de noi, odata ce va trecem prin niste rituri de acceptare corespunzatoare. Daca mureati... mureati. V-ati fi indeplinit scopul de a-i distrage pe vanatori de pe urmele noastre. Si, aparent si pe fatalaii aia din Camarilla... Minunat!... Am inteles despre ce e vorba. Asta inseamna ca, cel mai probabil, ati fost urmariti... OK... asta ne schimba putin tacticile, dar e in regula... Tu!" si se intoarce catre Titus: "Ce dracu’ mai voiai sa stii?"

"Vreau sa stiu totul! Vreau, macar acum, sa am optiunea sa aleg cu cine ma duc. E clar ca trebuie sa alegem o... nu stiu, habar n-am... o haita, ceva!"

Eliza isi da ochii peste cap: "Da, sigur, stai un pic... Lasa-ma sa rezum cei 7.000 de ani de la facerea lumii!..."

"OK!" se aude glasul dintr-o data zglobiu al lui Alice.

"Optiunea voastra este urmatoarea, indiferent ce o sa faceti: chiar daca vreti sa va intoarceti in sanul Camarillei..." Sta un pic si se gandeste: "Hm, stiti ce? N-aveti decat! Cel mai probabil or sa va omoare. Alternativa pe care v-o propun eu si, probabil, monumentul ala de inutilitate de acolo", spune facand un semn din cap catre Dragos, "este urmatoarea: puteti sa mergeti inapoi catre Camarilla si sa fiti ucisi sau puteti sa mergeti, sa le spuneti ca ati stat putin cu noi si ca ne-am hotarat sa plecam catre..." si face din nou o pauza sa se gandeasca, "... Medias. Optiunea va apartine. In orice caz, eu, Edith si tampitul asta o sa ne caram imediat."

Dar lui Titus nu i-a ajuns ce a aflat pana acum si continua sa puna intrebari: "Cine sunt astia din Camarilla?"

"OK... deci, sunteti vampiri, da? Tu nu aveai de unde sa stii asta. Presupun ca voi ceilalti v-ati dat seama de asta, nu? Macar atat..."

"Figured that much"... "Mda..."... "No thanks to you!" ii raspund Titus, Alice si Alex in cor.

Eliza zambeste catre Alex: "Hei, asta este procedura onorata de milenii a clanului Gangrel, caruia tu si frumuselul aici de fata ii apartineti, da? Va facem si va lasam sa va descurcati. Asa a fost si pentru mine, asa va fi si pentru copiii vostri. Asa functioneaza..."

"Stai! Stai, stai un pic!" o intrerupe din nou Titus. "Dar ceilalti nu sunt ca noi, lor nu le cresc gheare... tipa aia arata diferit. Iar tipul ala care a atacat-o pe blonda arata complet diferit! Toti suntem Gangrel?!"

"Nu. A trebuit sa ne grabim si, avand in vedere ca eu sunt conducatoarea acestei haite, am facut lucrurile repede. Am avut nevoie de ei ca sa-i distraga pe vanatori si sa ne dea timp sa pregatim tot ce ne trebuie pentru..." spune, in timp ce se opinteste sa mai arunce pamant, "acest rit pe care trebuie sa il facem acum."

"Deci toti din groapa sunt facuti de tine?"

"De mine, de Dragos, de Edith... Pe cativa cred ca i-a facut piticul, dar..."

"Stai, ca nu mai inteleg nimic! Ai spus de haita de tipul asta de care suntem noi, eu si cu baiatul asta de aici... Acuma, acolo e o amestecatura de toti?!"

"Da."

"Si voi sunteti toti impreuna, plecati impreuna? Nu mai inteleg nimic!"

"Dar e simplu. Pe astia ii facem si ii trimitem sa atace o locatie... inca n-o sa-ti spun care este acea locatie. Probabil ca majoritatea dintre ei vor muri, dar vor indeplini un anumit obiectiv."

"OK... si, uite, cum sunt cei aici de fata, care au supravietuit, ei pot sa se alature, chiar asa diferiti fiind?"

"Da, ar fi foarte bine. Apropo, suntem imediat gata." Fluiera dupa Dragos: "Fetito, da-i drumul parintelui tau si du-te cu el sus sa aduceti mancarea pentru astia din groapa."

"Ce mancare?" intreaba Alice nedumerita.

"Am lasat cativa boschetari si... ma rog, mancarea, la dracu’! Du-te si adu-i pe aia legati de sus ca sa avem cu ce sa-i hranim pe supravietuitorii din groapa. Hai, mai repede!"

Alice, insa, nu se misca din loc, si nici nu-i da drumul lui Dragos.

Titus pare consternat: "Adica oameni?!"

"Normal ca oameni! Ce credeai, ceai de menta? Miscati-va..."

"Dar sunt oameni nevinovati!" riposteaza Titus, urmat de Alex: "Sa stii ca ceilalti ne-au dat sange din pungi, macar..."

Eliza izbucneste in hohote dispretuitoare de ras: "Da, ma astept ca v-au dat sange din pungi... Presupun ca niciunul dintre voi nu a vanat propriu-zis pana acum, nu?"

"Ce importanta are?" intreaba Alex.

"Are importanta, copile. Pentru ca, unu la mana, nu-i tot aia si, doi la mana, nu stiu cum sa va spun, dar o sa incerc sa nu fiu prea metaforica cand spun chestia asta: nu mai sunteti oameni, OK? Sunteti monstri, sunteti vampiri, purtati-va ca atare. E... jenant pentru ceea ce sunteti voi sa va prefaceti ca sunteti altceva." spune ea cu dezgust.

"Dar nu ne prefacem. Doar pentru ca am fost transformati, fara voia noastra, nu inseamna ca ii consideram pe oameni cantitati fara valoare... pana la urma, dintre ei provenim si noi. Da, unii dintre noi ne-am hranit din oameni, dar nu inseamna ca am fi fost dispusi sa omoram oricati numai ca sa ne hranim noi. Si Camarilla, pe care o dispretuiesti atat de mult, ne-a aratat ca macar in privinta asta este posibila si o alta abordare, mai umana."

"Si asta nu inseamna ca te prefaci ca esti ceva ce nu esti?" I se ingusteaza putin ochii si arunca o privire in directia lor.

"Nu. Inseamna doar ca nu stiu nici macar ce sunt..."

"Mhm..."

"Auzi", ii intrerupe Titus, "atata timp cat inca avem free will..."

"Asaa..."

"...Inca avem o alegere..."

"Da, intotdeauna aveti."

"O sa fim monstri atata timp cat alegem sa fim monstri."

"Da. Problema e ca nu o sa va dea nimeni libertatea sa alegeti. Cel putin nu Camarilla. Ce crezi ca o sa se intample cand te intorci?... Dragos, du-te dracu’ si adu mancarea odata!" Desi Alice nu ii da drumul, Dragos, intimidat, se desprinde si urca scarile in graba.

"Mi se pare ca voi nu ne dati nicio alegere. Voi tratati oamenii ca si cand ar fi niste... sendvisuri."

"Daca preferi sa te gandesti la ei ca la saorme, ma intereseaza mai putin" spune si se uita la el vizibil confuza. "Oamenii sunt mancare."

"Tu ai fost om odata. Ce, tu te-ai nascut asa?"

"Nu. Conteaza?"

"Da."

"Cand ai fost om? Cand te-ai transformat?" intreaba Alex.

"Uite ce, literalmente nu am nici timp, nici chef pentru prostiile astea emotionale."

Si Alice este la fel de interesata ca si ei: "Nu-s emotionale, sunt informationale."

"Dragut... OK... Bine, uite cum facem: pentru ca, dintr-un motiv sau altul ma simt generoasa fata de voi, puteti sa va alaturati sau puteti sa va carati - aveti doua optiuni. Noi, si prin noi ma refer la Sabbat, va vom da suficienta libertate incat sa imbratisati cu adevarat ceea ce sunteti. Daca vreti sa faceti asta, bine, daca nu, o sa va permit sa va carati inapoi la stapanii vostri din Camarilla si sa le spuneti orice vreti."

"O sa ne permiteti sa ne hranim cum vrem noi? Si sa ne pastram Umanitatea cat vrem noi?" intreaba Titus.

"Pai, atata timp cat rezisti la foarte multe mistouri si la cel putin cateva incercari de asasinat, da. Adica nu e problema mea de unde iti obtii mancarea, la urma urmei... Desi o sa... o sa-mi indur o cantitate considerabila de umilinta, dar, hei... maybe I have a soft spot for the little guy..."

Partial atenta la ei, Iustina sta in genunchi langa Edith, care este in continuare inconstienta. Oricat de mult a dezamagit-o in seara asta, oricat de mult i-a dovedit ca nu i-a pasat, fata a asezat-o sa ii fie cat mai comod, desi stie ca nu are importanta, de vreme ce nu ii trebuie sa respire si a ramas langa ea.

Eliza o vede: "Presupun ca tu esti succesoarea sociopatei noastre preferate... Minunat! Las-o acolo, o sa dureze destul de mult timp pana se trezeste."

Alex se uita mirat la ea: "Stai un pic... Se va trezi inainte sa iasa astia din groapa si sa atace sau dupa?"

"Probabil ca nu inainte..."

"Si asa va tratati voi tovarasii de haita? Ii lasati sa moara oricand, fara niciun fel de ajutor?"

"Nu am lasat-o sa moara. Dupa cum vezi, ea e inconstienta si eu sunt aici. Am lucuri de facut in acest moment."

"Da, dar voiai sa pleci..."

"Ca lider al acestei haite, am grija de ea, dar pentru moment nu am ce sa fac pentru ea. Asa ca nu are sens sa imi pierd timpul inutil gandindu-ma 'Aoleu! Ce as putea sa fac pentru prietena mea?' Prietena mea o sa fie bine, o sa se trezeasca."

Titus vrea sa se asigure: "OK, deci o sa o luati cu voi, nu?"

"Evident ca o sa o iau cu mine! Este, totusi, tovarasa mea de haita. Am o legatura spirituala de neevadat cu femeia asta si nu intentionez sa o incalc. Asta este ceva ce n-o sa vedeti niciodata in Camarilla aia a voastra, si anume camaraderia. Noi nu operam ca o structura piramidala, cu niste monstri incredibil de batrani la varf care ii controleaza pe toti aia de sub ei."

"Cum adica, stai asa! Cum ii controleaza?"

"Prin sange si prin frica."

"Prin sange? Cum asa?"

"Daca bei sangele altui vampir de trei ori la rand, acel vampir te poate controla."

"Si voi cum faceti legatura asta spirituala?"

"Fiecare cu fiecare, dar functioneaza altfel. E un ritual intreg. Eu nu stiu cum sa-l fac, Edith stie. E o chestie medievala, habar n-am."

"A, pai daca ai zis medievala, inseamna ca nici voi nu sunteti asa tineri..." spune Alex.

"Da, ma rog, noi suntem destul de tineri, adica... ma rog, nu asta conteaza acum!"

De sus, de pe scari, incep sa se auda zgomote si primele doua persoane legate fedeles de maini si de picioare sunt aruncate pe scari de catre Dragos.

Titus continua sa ii puna intrebari Elizei: "Dar si tu ai spus ca esti liderul acestei haite. Aveti si voi structuri ierarhice..."

"Intr-o oarecare masura, da. Haitele sunt structuri descentralizate, daca vrei... Adica, practic suntem ca o haita de lupi, cineva trebuie sa aiba ultimul cuvant. Asta nu inseamna ca eu ordon fratilor si surorilor mele ce sa faca, nici ei mie si ne respectam suficient de mult unii pe altii incat sa nu ne tratam ca pe niste slugi."

"Dar sunteti mereu pe fuga, mereu in cautare de barlog", se aude vocea Iustinei, de langa Edith.

"Este exact ce ai facut adineauri cand l-ai trimis pe Dragos dupa mancare - exact ca pe o sluga l-ai tratat", spune Alex.

"Omul stie ce are de facut."

"Pai, daca stie, nu trebuia sa-i spui tu..."

"I-am spus de patru ori, dar e atat de deprimat incat nu poate sa o faca. Hei, Malkavieni! Uneori trebuie sa tipi la ei. Nu eu fac regulile, OK?"

"Ce e un Malkavian?" intreaba Titus curios.

"E un alt clan, puiule, asa cum noi facem parte din aceasta familie mai extinsa a clanului Gangrel, prietena ta scunda si roscata de acolo si imbecilul ala pe care l-am trimis sa-si faca odata treaba, fac planul din clanul Malkavian. Copiii lui Malkav. Intamplator, sunt cu totii bolnavi mintal."

"De aia este deprimat?" intreaba Iustina.

"Probabil. Cred ca e bipolar sau ceva, are momente cand e enervant de energic, enervant de lipsit de viata, enervant tot timpul, OK?"

"Asa a fost dintotdeauna sau a durat pana s-a transformat in asta?"

"Asa a fost dintotdeauna. Ii ia imediat dupa Imbratisare", mai spune, plecand de pe marginea gropii. Arunca lopata la picioarele lui Alex, insotita de un "Merci!" si se duce la cei doi ce par a fi boschetari, ii prinde de ceafa, incepe sa ii tarasca, continuand sa vorbeasca, "Ar fi dragut daca ati pune dracului mana sa faceti ceva!" si ii arunca la marginea gropii.

"Si ceilalti, ei ce sunt?" continua Titus sa intrebe.

"Pai, aveati un Nosferatu cu voi, daca tin bine minte. Ai vazut cum arata, nu?"

"Cel care a fugit?"

"Da. Arata urat, se fac invizibili. Si criminala in serie aici de fata" si arata catre Edith, "impreuna cu fiica ei fac parte din clanul Toreador, care, teoretic, trebuie sa fie pasionati de senzatii, sentimente si alte chestii mai mult sau mai putin artistice. Acuma, Toreadorii din Sabbat cu siguranta ca sunt mai putin gay decat aia din Camarilla, cu mai putina poponareala artistica si mai multa experienta fizica directa."

"Pai si, daca eu ma duc la Camarilla", intreaba Iustina, "nu o sa mai fiu criminala in serie?"

"Probabil ca tu..." incepe Eliza, masurand-o din cap pana in picioare, "... oricum as paria ca nu ai in tine dara vicioasa pe care o are si..." Este intrerupta de zgomotul facut de alte doua persoane care se rostogolesc pe scari, dar isi continua ideea: "... pe care o are si Edith, dar asta depinde doar de tine. Cu siguranta ca putem alege intotdeauna sa fim slugi."

Intre timp, de sub pamantul proaspat aruncat in groapa incep sa se auda treptat zgomote infundate, ca si cum ceva incepe sa se trezeasca dedesubt.

Titus incepe sa fie scandalizat: "De ce ii aduceti pe oamenii astia legati aici? De ce nu-i lasati pe cei care ies sa-si gaseasca singuri... N-ar fi un test mai eficient? Este josnic sa te hranesti din cineva care este legat, nici macar nu poate sa se apere..."

Eliza se intoarce catre el, vizibil nervoasa - nu doar ca are ochii rosii cu pupile verticale, dar timp de cateva secunde, incepe sa ii creasca parul, nu doar parul ei foarte lung si brunet, dar si perciuni care coboara pe gat in jos, incepand sa arate a blana de animal: "E doar mancare, nu e nicio chestie... Si nu o sa imi iau inapoi investitia pe care am facut-o cu tine!" si isi strange si isi destinde ritmic degetele cu gheare lungi - este incredibil de furioasa in acest moment, starea ei seamana cu starea de manie pura de mai devreme a blondei, dar femeia aceasta o tine sub control.

"Cum adica n-o sa-ti iei inapoi investitia?"

"Adica n-o sa te omor. Si n-o sa te beau inapoi."

"... Multumesc!" raspunde Titus senin, spre amuzamentul femeii.

"Titus, dar tie nu ti-e foame?" il intreaba Iustina, aducandu-si aminte de trezirea ei.

"Da, nu stiu... am un gol stomac, dar banuiesc ca e din cauza a tot ce s-a intamplat in seara asta. Mancasem ceva inainte sa..."

"Ai fi surprins..." spune Eliza. "In fine, o sa vedem ce facem cu voi pe urma. Acestea fiind spuse", continua ea, dar este intrerupta de zgomotul ultimelor doua persoane aruncate pe scari, "mai avem cateva minute pana cand lopatarii or sa se trezeasca si o sa am treaba cu ei..."

Titus este de neoprit: "Stai, stai, eu mai am cateva intrebari!"

"Lasa asta acum. Sunteti... "

"Trebuie neaparat sa ii omori pe cei pe care ii bei?" continua el, parca neauzind-o.

"Nu neaparat, depinde. Daca..."

Alex insa o intrerupe hotarat: "Nu!"

"Mai fa asta inca o data si o sa primesti un dos de palma... Nu, nu e musai. Uneori gasesti pe cineva care iti place foarte mult si vrei sa il pastrezi vreo 2-3 seri, e OK."

"Si dupa aceea?"

"Dupa aceea, daca chiar iti place, poti sa il tii ca servitor. Adica ii dai un pic din sangele tau, cam o data pe saptamana, nu mai moare, devine un pic mai rezistent decat un om normal, poate sa mearga ziua, ceea ce e util, ma rog, nu pentru noi, ca noi ne putem adaposti oriunde, dar, daca ai afaceri pe care unii frati sau unele surori le mai au pe timpul zilei..."

"Hei! Am o idee pentru voi..." continua ea. "Voi pareti ca v-ati descurca foarte bine sa faceti ceva ca sa va dovediti capacitatile in mod definitiv pentru secta noastra. Oricum or sa mai ramana cateva haite pe la periferia Brasovului, asa ca, daca vreti, v-as putea da cateva ponturi" si le zambeste. "... Da?... Nu?"

"Despre ce ponturi e vorba?" intreaba Titus.

"Despre ponturi care sa va ajute sa nu muriti in noptile care urmeaza. Si sa nu deveniti neaparat slugile Camarillei. Presupun ca ati fost urmariti pana aici."

Este randul lui Alex sa fie curios: "Si ce te face sa crezi ca, dupa ce vom primi ponturile tale, nu te vom trada?"

"Pai, vezi tu, eu stiu ce ponturi pot sa-ti dau, unu la mana. Si, doi la mana, avem metode de control, daca apare cineva neautorizat in locurile de care eu o sa-ti spun, oricum fratii de acolo vor fi instiintati... asta este, o sa stim ca ne-ati tradat si o sa va tratam ca pe oricine altcineva. Ceea ce fac eu aici este un mic pariu."

"Deci tu ne faci o oferta - ne dai niste informatii, dupa aceea ne spui care sunt datele unui test... fir-ar sa fie, am venit in vacanta aici! Si apoi noi alegem daca vrem sa dam testul sau nu?"

"Da, sigur..."

Alex ii sopteste la ureche, sperand ca doar Titus il aude: "Si unii, si altii sunt la fel!"

Titus clipeste in semn de intelegere, pentru a nu se da de gol si continua sa o priveasca pe Eliza: "OK, suna ca o oferta buna. Ce-ar fi sa ne spui si apoi noi sa facem o alegere pe cont propriu? Nu stiu cum sunt ceilalti, abia m-am trezit aici. Dar daca voi sunteti asa sinceri cum spuneti, mie imi plac oamenii care vorbesc pe sleau. Nu am timp de spus pe ocolite, sa stau sa ma gandesc ce a vrut sa spuna cineva... Niciodata nu mi-au placut lucrurile astea."

"OK...In regula. Si, voi doua?" spune ea, uitandu-se la fete.

Ca si pana acum, vocile lui Alice vorbesc fara prea multa noima pentru ea: "Unii lupi mananca alti lupi"... "Nu bea din niciun pocal!"... "Alice Cremene"... "Alice Cremene"... "Alice Cremene"... "Ati intalnit o parte din spioni "...

Inainte ca fetele sa raspunda, Titus intreaba din nou: "Ai spus ca putem sa tinem un om si sa-i dam din sangele nostru... Tu cum ne-ai facut pe noi? Care e... procesul?"

"Procesul este unul foarte simplu: golesti un om, pui un pic din sangele tau in el, ura si la gara!"

"Deci daca vrei sa-l pastrezi om, trebuie sa nu-l golesti niciodata pana la sfarsit..."

"Mda..."

"...Sper sa ne hranim cu animale!"

"Daca iti e teribil de foame, da, dar nu sunt la fel de satioase."

"De ce sunteti mereu pe fuga?" intreaba Iustina.

"Noi, nu. A, intamplator noi suntem pe fuga, pentru ca avem ceva de facut in momentul asta, dar..."

"Da, dar si despre ceilalti ai spus ca stau la marginea orasului..."

"Da, pentru ca nu e orasul nostru, e orasul slugilor din Camarilla, deci..."

Alex este si el curios: "Aveti si orase ale voastre?"

"Da, sunt destule."

Iustina incepe sa se gandeasca la statutul lor in lumea oamenilor: "Cum facem sa ne pierdem urma? Noi, de fapt, suntem persoane disparute, deocamdata."

"Nu faceti sa va pierdeti urma. Aia ar fi o idee tampita. Ceea ce faceti voi, in momentul asta, este sa va intoarceti la Camarilla, cu informatiile de la mine sau nu. Deci, va carati acum sau asteptati?"

"Vrem sa asteptam!" spune Titus. "Eu vreau sa aud ce ai de spus. Nu stiu cine sunt ceilalti din Camarilla, dar... pe voi ce v-au trimis ceilalti sa faceti?"

Eliza este si ea interesata de asta: "Da’ chiar, spuneti-mi ce v-au dat de facut leprele alea inutile!"

"Sa ii omoram pe vanatorii care nu au reusit sa ne omoare acolo unde ne-ati trimis voi!" ii spune Iustina cu un inceput de iritare in glas.

"Hm... Si atat?"

"Da."

"Nu e destul?" intreaba Alex.

"Si aici cum ati ajuns?" continua femeia, ignorand intrebarea lui.

"A chemat-o Dragos pe Alice" raspunde tot Iustina, fara sa realizeze ca Alice nu ar fi vrut sa spuna asta si alegandu-se cu o privire plina de repros din partea fetei, in timp ce Alex zambeste superior: "Va urmareau si pe voi vanatorii!"

Eliza ii priveste: "De fapt, stii ce? Nici macar nu imi pare rau, foarte bine a facut! Se pare ca totusi e bun de ceva. Bun, tu ramai, deci. Voi?"

"... O sa ramanem si noi", spune Iustina. "De plecat, trebuie sa plecam impreuna. Oricum, daca e cum zici tu ca ne-au urmarit, si cum ni s-a parut si noua ca simtim niste priviri, dar va banuiam pe voi... o sa fie interesant!"

"In cazul asta, exista o haita care se cheama Fiii lui Tepes... Da, stiu... Si care isi au salasul undeva pe Drumul Cernatului, in capatul strazii, unde incep garajele. Stie vreunul dintre voi locul?"

"Nu, nu suntem din oras," spune Alex, in numele tuturor.

"Absolut niciunul?!"

"Singurul care era din oras a plecat de aici."

"Superb!"

"Eu sunt in oras de cateva saptamani... voiajor", spune Iustina.

"Esti in concediu sau ce?"

Fata nu apuca sa raspunda inainte ca Titus sa vina cu o idee: "Ma descurc foarte bine cu o harta, daca ai."

Eliza se intoarce catre el: "Si tu?"

"Prefer sa stau mai mult in padure, nu-mi plac orasele."

"Pot sa respect asta. Tu?" si se intoarce catre Alice.

"Tot turist."

"Cea mai... misiune ever, Dumnezeule!... Deci, tineti minte: Strada Drumul Cernatului, in capat, unde incep garajele. Puteti sa tineti minte chestia asta?... Nu raspundeti cu totii odata!"

"Fara probleme", confirma Alex.

Iustina este din ce in ce mai nedumerita: "Stai putin, voi cum ne-ati ales pe noi?! Sunteti complet debusolati, ne-ati ales asa, la intamplare si, daca aveti noroc, iese ce trebuie?!"

"In principiu, da."

"Este o metoda foarte ineficienta de a-ti alege niste instrumente de la care te astepti sa faca ceva!"

"OK - ma asteptam sa muriti."

"Pai si atunci la ce ne-ati mai ales?!"

"Pentru ca v-ati dovedit a fi o distragere foarte eficienta."

"Mhm... Adica ne-ati distrus vietile ca sa... murim."

"Pe scurt: da."

"Bine... Va pricepeti... Deci, ce ne spui pentru Camarilla? Ca in curand nu o sa mai iesim de aici."

"Bun... Fiii lui Tepes sunt acolo. Mergeti la Dom’ Sergent, asa isi spune... da, stiu... e un... personaj, fara indoiala, si cu el comunicati viitoarele voastre actiuni. Nu mergeti chiar acum, mergeti peste doua-trei nopti, poate patru, cand sunteti siguri ca aia din Camarilla nu or sa va urmareasca. Alora din Camarilla o sa le spuneti ca fratii mei si cu mine am plecat inapoi catre... Chisinau..."

"Nu la Medias?" o intrerupe Iustina.

"Nu, catre Chisinau. Esti atenta, e bine, imi place chestia asta, s-ar putea sa se intample ceva bine cu tine. Chisinau, deci, in seara asta, imediat dupa..."

Alex o intrerupe din nou: "Cum am aflat ca plecati catre Chisinau? Daca le spunem celor din Camarilla, vor fi curiosi..."

"Pentru ca sunteti atat de plini de omenie, incat l-ati salvat pe el, care", spune ea cu ochii foarte mari, intr-o parodie a unui catel cu ochii larg deschisi, "care statea pe marginea gropii asteptand sa fie transformat intr-un monstru de catre vampirii cei mari si rai din Sabbat si a auzit totul, nu-i asa?" si il fixeaza pe Titus cu privirea.

"Daca tipul ala se putea face nevazut, de unde stim ca cineva nu ne poate citi gandurile? E ceva imposibil? Puteti sa si zburati?" intreaba el.

"... Nu noi. Si probabil ca nu va vor fi citite gandurile."

"Iti dai seama ca, daca isi dau seama ca mintim, am incurcat-o, nu?"

"Da."

"Hm.. E clar... instinctul matern s-a pierdut la voi... mama."

Eliza rade: "Dragut."

"Dar Dom’ Sergent de ce nu ne-ar omori la prima vedere?" intreaba Iustina.

"Pentru ca o sa ii comunicam noi sa nu faca asta. Stai un pic..."

In acel moment aud cum se da la o parte pamantul si vad o mana murdara, cu unghiile rupte, urmata de cealalta mana, apoi de parul murdar al ceea ce pare a fi unei femei de 50, poate 55 de ani, tunse scurt, cu un permanent mov, care iese din groapa, urmata de un baiat de 14 ani, de un barbat de vreo 30 de ani si inca un batran de 60-65 de ani.

Titus o priveste pe Eliza: "Ne-ai spus tot ce aveai sa ne spui?"

"In principiu, da."

"Si care-s ponturile?"

"Alea."

"Dom’ Sergent de la strada Cernei... Cernat?... Am si uitat..."

"Va trebui sa fii mult mai atent de atat!..."

"A, pai da, iarta-ma, am avut mai multe pe cap in seara asta!"

"Deci poti sa dai dovada de coloana vertebrala. Bun, e Drumul Cernatului."

"Si noi trebuie sa plecam acum, asa-i?"

"Ar fi bine daca ati disparea inainte sa-i urcam pe astia in duba."

"Si voi?"

"Si noi o sa ne vedem de treaba. Raportati peste patru nopti la Sergent si vedeti ce se intampla."

Dragos coboara si el si, impreuna cu Eliza, ii iau pe cei iesiti din groapa si ii indeamna cu cateva palme catre oamenii legati aruncati mai devreme.

Titus o priveste in continuare pe Eliza: "Te rog, lasa-ma macar sa le tai legaturile. Au dreptul macar sa incerce sa faca ceva! Daca vampirii sunt asa de smecheri, isi pot lua singuri hrana."

"Mda, ar fi un antrenament bun. Sigur, taie-le."

Titus isi ia cutitul si incepe sa le taie legaturile, dar femeia in varsta il da repede la o parte si se arunca pe respectivul om al strazii. Omul incearca sa se zbata la inceput, sa o dea jos de pe el, dar nu are nicio sansa in fata freneziei de foame care a pus stapanire pe femeie. La fel si ceilalti, apuca sa-i dezlege doar cat sa se zbata putin inainte de a fi mancati.

Titus ii dezleaga apoi si pe cei doi ramasi si ii trezeste: "Fugiti!"

In urma lor, Eliza devine furioasa: "Ce dracu'... ai de gand sa faci ceva in sensul asta sau trebuie sa ma duc eu dupa ei?"

"Mi se pare ca s-au saturat!"

Eliza o ia la goana pe scari, in timp ce ei raman jos cu Dragos.

Titus ii priveste cu ochii foarte-foarte mari. Nu a mai vazut niciodata pe cineva murind. Iustina, cu o voce obosita, pare sa inteleaga nevoia lui de a vorbi: "Suntem... haituiti de mai bine de 24 de ore..."

"Deci ati vazut... lucruri... Ce ati mai vazut?"

"Da, dar..." intervine Alex, "hai sa nu povestim aici."

Dragos nici macar nu ii baga in seama. Ii ia pe cei patru iesiti din groapa si ii impinge in sus pe scari, tarandu-si picioarele lipsit de vlaga in urma lor.

"Eu as zice sa o scoatem si pe Edith de aici", spune Iustina.

Titus, insa, pare in continuare socat de ceea ce tocmai s-a intamplat: "Oamenii aia nu au avut nicio sansa!"

"Nici noi", ii raspunde simplu Iustina. Nu apuca sa puna mana pe Edith, Eliza se intoarce furioasa: "Ce dracu’ a fost asta, Dumnezeule? Ai de gand sa-mi explici?"

"Da", raspunde simplu Titus. "Te-am rugat sa-i dezleg si m-ai lasat. Parca eram cu... freedom... respect..."

Eliza il loveste cu dosul palmei, cu atata forta incat il face sa se dea un pas inapoi, desi el este destul de puternic. "Trebuie sa intelegi un lucru: tu acum esti pe teritoriul meu. Tu imi datorezi mie respect, atat ca parinte, cat si datorita faptului ca esti pe teritoriul meu. Sper ca asta o sa fie singura ta lectie, pentru ca altii s-ar putea sa te ucida pe loc, ai inteles?"

"Am inteles."

"Bun. A trebuit sa ii omor pe aia doi, sau cel putin pe unul, ca pe celalalt l-am... baut, din fericire, pentru ca locul asta este o baza de operatiuni. Din cand in cand haita noastra foloseste hotelul asta. Daca acel boschetar ar fi scapat, am fi pierdut o locatie si asta ne-ar fi costat. Suntem intr-un razboi, intelegi?!"

"In razboi, cu cine?"

"Cu Camarilla si cu Batranii. Cu... Foarte-Batranii. Dar presupun ca o sa va explice Sergentul chestia asta. Si nu numai el, ci poate si cativa dintre... aia din Camarilla s-ar putea sa va ajute in sensul asta. O sa ne intoarcem oricum, mai devreme sau mai tarziu. Carati-va! Trebuie sa ii incarcam pe astia in duba si, daca vreti sa scapati, ar fi bine sa nu fiti vazuti plecand impreuna cu noi!"

Alice devine brusc atenta, a mai auzit de Batrani... sub oras... si incearca sa comunice cu Dragos prin reteaua vocilor: "Batrani!" Imediat, pentru cateva secunde, tot ce aude este un tipat absolut infiorator, care ii ingheata sangele in vene si o face sa-si duca mainile la urechi, dupa care vocile incep sa vorbeasca tot mai mult, tot mai repede, tot mai agitat: "Da, da! Sabia lui Cain! Sabia lui Cain! Sabia lui Cain ne va salva!"... "Sunt Batrani in orasul asta"... "Imposibil de Batrani"... "Toata lumea poarta lanturi facute din sange"...

In mintea ei se infiripa banuiala ca Dragos ar fi spion pentru Batrani, dar nu le spune nimic celorlalti. Alex, care a vazut-o ducandu-si mainile la urechi, se uita intrebator la ea. "Tinitus", spune fata.

Eliza se uita si ea la Alice, dand din cap dezaprobator: "Bun. Carati-va. O sa astept cu deosebit interes sa vad ce-mi spun fratii care raman aici."

Titus se uita la ceilalti: "Deci vreti sa mergem? As avea mai multe lucruri sa va intreb, daca ati fi amabili sa-mi raspundeti..."

"Da, hai sa mergem de aici", ii raspunde Alex.

Inainte de plecare, Titus merge la Eliza si o saruta pe obraz: "Sper sa ne mai revedem."

Ea il prinde de ceafa, il trage cu putere langa ea, il miroase in zona mandibulei - acolo unde statuse pumnalul lui Edith mai devreme si il linge: "Da... o sa te caut cand ma intorc. Vedem ce se intampla cu tine pana atunci", prinzandu-l jucaus cu dintii de lobul urechii. Ii atinge obrazul incet, aproape zgariindu-l: "Bun, acum cara-te. Vedem ce se intampla cand ma intorc."

Titus ii zambeste si se pregateste sa plece cu ceilalti.

Iustina nu pleaca inca: "Poti sa o scoti singura pe Edith de aici sau ai nevoie de ajutor?"

"Nu cred ca am nevoie de ajutor. Si, in plus, voi nu ar trebui sa fiti vazuti cu noi."

"Cred ca ar bate la ochi", spune si Alex.

"Nu. De aici - din pivnita..." continua fata.

"Ne descurcam, e in regula. Esti gata, Dragos?"

Cei cinci incep sa urce scarile, indreptandu-se spre iesirea din hotel. Pe masura ce se indeparteaza, ii aud vorbind intre ei: "... Du-i pe lopatari in duba... Va trebui s-o trezim si pe Edith in cateva zile..."

Noaptea, noua pentru Titus, este racoroasa si umeda. Este liniste in jurul hotelului, dar simt cu totii ca sunt urmariti, o senzatie deloc placuta. Isi dau seama ca poate ar fi un moment intelept sa puna o oarecare distanta intre ei si hotel si sa isi faca un plan cu privire la ce vor face in urmatoarele seri. Si inca nu stiu unde este Bogdan...


Inapoi: Lines&Ties
Urmeaza: Decisions (1)

3-feb-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro