Brasov by Night



Meeting the Parents


Duminica, 16 octombrie 2016 ora 23.30

Cei patru merg pe jos catre hotelul aflat la marginea cartierului Tractorul, spre marginea orasului. Locul pare iluminat, dar de la distanta pot vedea ca este complet parasit, nu este nimeni pe hol, de afara nu vad pe nimeni la receptie.

Alex se intoarce catre Iustina: "Poti sa arunci o privire, poate detectezi ceva inauntru?"

"Imi pare rau, dar daca nu vad direct creatura, nu am cum sa o gasesc dincolo de ziduri. Nu ne putem baza pe... talentul meu decat daca vad efectiv persoanele respective; daca am obstacol intre mine si ele, nu. Si zidul este un obstacol foarte mare."

"Da, dar tu poti sa ii vezi pe cei care se ascund", spune Bogdan. "Asta este avantajul real."

"Numai pe afara. Asta pot sa incerc. Dar ce este inauntru, nu vad. Daca nu este in dreptul acelui geam, nu vad. Dar hai sa vedem cine e afara, daca e cineva afara."

"Hai sa ne despartim si sa aruncam o privire pe afara", spune Bogdan. "Ne regrupam la masina verde de acolo in 5 minute, super-simplu. Eu o sa ma duc in jurul cladirii, sa vad unde sunt camere de filmat, sa vad ce se intampla, ca de obicei. Ne regrupam la masina verde si punem cap la cap ce a vazut fiecare."

"Am o sugestie foarte banala", intervine Alice, "dar nu vreti sa facem schimb de numere de telefon?"

"Bine ca mi-ai amintit!" spune Bogdan. "O sa-mi iau telefonul si o sa mi-l arunc."

Alex il opreste: "Nu inca. Stai sa treaca noaptea."

Iustinei ii vine o alta idee: "Va dati seama ca, de fapt, oamenii astia pot sa aiba destui slujitori prin diverse locuri? Pot sa isi dea seama la ce celule s-au conectat telefoanele noastre, sa stie cam pe unde suntem. Daca au stiut sa-l sune pe Bogdan, desi presupun ca Bogdan nu a facut schimb de numere de telefon cu Balan inainte..."

"Stii ce?" o intrerupe Bogdan. "Asta oare e cartela mea? Stati putin..." Desface telefonul, se uita la cartela si isi verifica numarul de telefon, dar aceea este intr-adevar cartela lui.

"Dar ma gandesc ca au si slujitori oameni; peste zi cat am dormit la Piata Sfatului...", spune Alex, foarte repede intrerupt de Alice: "Puteau sa ne implanteze un tracker direct in noi daca..."

"A, nu trebuia sa ne implanteze un tracker; putea sa puna pe cineva sa ia telefonul, sa sune si sa afle numarul cat am dormit noi."

Iustina revine la ideea ei: "Ce vreau eu sa zic este ca, daca au slujitori pe la companiile de la care avem noi telefoanele, pot sa stie ce celule am activat, cata vreme telefonul este pornit. Adica ei pot sa stie unde suntem."

"Nu-i adevarat", o contrazice Alex.

"N-are cum!" spune Bogdan. "... Adica eu nu am voie sa vorbesc cu parintii mei, parintii mei nu m-au sunat dupa ce am disparut trei zile fara urma?! Si am acelasi numar si acelasi telefon?!"

"Pai ia verifica-ti tu telefonul, poate ii ai pe parintii tai cu respingere automata. Poate ai reject-all-calls-except-Balan, eu stiu?" spune Iustina. "Dar ce voiam eu sa spun este ca noi schimbam telefoanele intre noi, dar de fapt, noi cu telefoanele la noi suntem... sitting ducks... Nu cred ca au supravietuit fara servitori atata timp fara sa se poata arata, fara sa mearga singuri la banca sa ridice bani, fara sa bage nimeni de seama ca nu imbatranesc. Presupun ca treburile astea sunt facute de altii in numele lor. Iar 'altii in numele lor' poate sa insemne absolut oriunde si sa insemne oameni, nu vampiri. Si nu e vorba de identificat la cativa cm, in realitate poti sa stii ce celula a activat telefonul respectiv. Pe o oarecare raza, dar la cate celule sunt..."

Alex este in continuare neincrezator: "Mda, ma rog, treaba asta cu celulele... nu stiu..."

"Pot sa isi dea seama ca suntem in Tractorul si ca nu am plecat la gara, ca nu suntem la Darste, de exemplu. Sau ca nu suntem in Predeal. Asta pot sa stie."

"Oricum, acum suntem deja aici, avem telefoanele cu noi, ar fi tardiv..."

"Ar fi mai suspect daca am scapa de ele acum", spune Alice. "Hai intai sa schimbam numerele de telefon, sa putem tine legatura cand nu suntem in raza vizuala, pentru ca pe voi nu va am in corul de voci din capul meu."

"Considera ca am incercat sa iti spun ceva in gand", spune Alex. "M-ai auzit?"

"Nu", confirma Alice.

Iustinei i se pare un lucru bun: "Daca ne auzi vocile, nu trebuie sa iti pui problema daca sunt inchipuite sau nu!"

Bogdan este in continuare preocupat de telefoane: "Da, aveti dreptate. Adica daca ei ni le-au lasat, inseamna ca s-au ocupat de ele. Sau, cine stie, e o manipulare jegoasa si, chiar daca le facem pe plac si facem ce ne-a zis sa facem, oricum o sa ne omoare... OK..."

"Oricum, cu cat suntem mai inventivi, cu atat le e distractia mai mare si poate nu se plictisesc prea repede de noi. Stateam si ma gandeam... au sute de ani... nu au cum sa nu ajunga la plictiseala, nu exista ceva ce sa nu fi incercat pana acum. Mie mi se pare ca n-ai cum sa te plictisesti, pentru ca nu mi-a ajuns timpul niciodata, dar eu am 29 de ani. Dar nu ai cum sa ai 290 de ani si sa nu ajungi la saturatie din orice... Plus ca nu mai mananci, nu mai bei, cel mai bun gust pe care il simti si singurul care iti trebuie este gustul de sange, atat... Asa ca trebuie sa facem un circ cat mai..."

"... convingator", o completeaza Alex.

Bogdan da ocol cladirii - nu sunt camere de luat vederi, doar lumini aprinse din loc in loc, un geam deschis si totul pare parasit. Nici Alex nu vede nimic in plus, dar cu totii au senzatia ca sunt priviti, ceva ii urmareste de undeva. Alice se uita la pozele facute in apartament, mai ales la persoanele necunoscute. Incercarea Iustinei de a descoperi aure da gres si asta o frustreaza: "Si cum naiba ne privesc, daca nu poti sa-i identifici in niciun fel? Ce sunt astia, de nu ne putem da seama unde sunt?!"

Bogdan, intors din turul hotelului, este si el nemultumit: "Nu stiu... din punctul meu de vedere, nu am ce informatii sa culeg fara sa intru. Si am zis ca in seara asta va arat unde e locul, privim doar din exterior. Din punctul meu de vedere, ca sa ramanem in siguranta, ar trebui sa mergem inapoi la Balan, dar facem cum ziceti si voi..."

"Nici eu nu am vazut pe nimeni", spune Alice.

Alex se uita la Iustina: "Eu am o mancarime sa intru, dar daca voua vi se pare prea riscant, fac ca voi. Tu oricum erai inclinata sa ne intoarcem la Piata Sfatului, nu?"

Iustina nu mai este, insa, la fel de hotarata: "... daca Dragos nu se simte bine, daca e ceva in neregula cu el... "

"Nu vreau sa intram in alta capcana, dar nu stiu...daca poti... minti prin legatura asta", spune Alice. Dupa cateva clipe in care se gandeste intens la Dragos, ii aude din nou vocea obosita, trista aproape: "Alice, vino. Am... avem raspunsuri. Haide!" ... "V-a luat cam mult ca sa ziceti ceva, nu?" ... "Zice ca are raspunsuri. Nu stiu ce inseamna asta, nu stiu daca sa-l ascultam..."

"Auzi, dar daca el are nevoie de sangele tau ca sa ii fie mai bine?" intreaba Iustina. "Habar n-am cum functioneaza lumea lor... Mama-Zmeilor!" aproape ca striga, frustata.

"Te inteleg perfect", spune Bogdan. "Frustrarea mea colcaie pe sub piele..."

"Deci el sa se duca unde-o vrea! Dar pe de-o parte, poate sa inceapa sa fie Alice in neregula, sa nu ii mai fie ei bine, pe de alta parte astuia poate sa-i fie bine numai daca o omoara pe Alice..."

Alex o opreste: "Stati... Printre alte lucruri pe care le faceam eu inainte de aceasta transformare era sa ma plimb prin astfel de cladiri parasite. Nu mi-am pus niciodata problema ca as putea sa ma intalnesc cu vampiri sau cu alte fiinte supranaturale. Daca vreti, ramaneti voi aici si merg eu sa arunc o privire inauntru. Mi se pare ca toti avem senzatia ca ne urmareste ceva. Daca ceea ce ne urmareste este din cladire, stie ca suntem aici si poate, cand ne intoarcem cu spatele, ne loveste. Daca sunt oamenii lui Balan, stiu ca suntem aici si, cand o sa ne intoarcem la el, o sa primim eventual o pedeapsa pentru ca nu ne-am lasat ridicati din locul unde ne-a trimis. Oricum ar fi, tot de rau e. Aveti ceva impotriva?"

Iustina isi aduce aminte de discutia ei telefonica cu Balan: "Stai, ca nu are de ce. Nu a zis ca ne ridica de undeva, a zis sa ne intoarcem inainte de rasarit."

"Ne intoarcem inainte de rasarit... Eu m-as duce, ca am vazut o fereastra deschisa, si as intra pe acolo sa vad ce descopar inauntru. Macar arunc o privire, pot sa vad destul de bine in intuneric..."

"Pai da, dar daca intri singur si nu te intorci dupa un timp, noi fie putem sa presupunem ca esti facut bucati pe acolo, fie sa intram dupa tine!"

"Puteti sa presupuneti ca sunt facut bucati si sa va duceti la Balan."

Sunt intrerupti de Bogdan: "Suna-ne. Tine apelul deschis si mergi linisit."

Pe langa holurile complet parasite, in spatele unei usi deschise Alex vede niste scari care coboara in beciul hotelului, parand sa fie lumina la capatul de jos. Aude lopeti si pasi calcand pe pamant gol. Aude doua voci de femei si o recunoaste pe cea care i-a vorbit acum doua seri, inainte de a fi atacat si transformat in ceea ce este acum.

Povesteste pe scurt, in soapta la telefon, sa stie si ceilalti ce a descoperit el pana acum, apoi coboara incet, fara zgomot, pana la usa deschisa a pivnitei.

Alice este destul de sigura ca Dragos este sincer in ceea ce i-a spus - modul in care i s-a schimbat vocea, in care i-a pierit entuziasmul, e aproape ca si cum nu ar avea energie sa o minta.

"Ce facem?" rupe Bogdan tacerea. "Ar trebui sa intram si noi..."

"Daca este cea care l-a transformat pe el, probabil cealalta este cea care m-a transformat pe mine..." spune Iustina.

"Daca e si Dragos... sau cum il cheama..."

"Da, Dragos..." confirma Alice.

"Putem sa presupunem ca nu vor vrea sa ne omoare, acum ca am supravietuit, nu?"

"De transformat, ne-au transformat cu un scop, nu cred ca au facut-o ca sa ne omoare... Daca vampirii ar transforma oameni in stanga si in dreapta..." spune Alice.

"Ar fi orasul plin, nu ar mai fi oameni pe strada", continua Iustina.

"Hai sa intram", spune Bogdan, cu o privire parca infranta, confuz.

Iustina este si ea hotarata, cu gandul la senzatia ca sunt supravegheati: "Ii spun lui Alex ca intram si noi, Deja pare mai sigur inauntru decat afara." Intra cu totii pe aceasi geam deschis, parcurgand holurile parasite ale hotelului si coboara incet.

In acest timp, Alex vede o groapa mare sapata in mijlocul pivnitei, o recunoaste pe femeia care l-a atacat, si - din pozele din apartament - pe femeia blonda si pe barbatul care era imbracat intr-un mod banal. Ajunge in pivnita chiar cand femeia care l-a transformat se pregatea sa loveasca un alt barbat, care este legat la maini si la picioare.

Cu sentimentul ca face o greseala, Alex striga catre ea: "Hei!", vazand ca femeia are o lopata in mana si se pregateste sa loveasca un om neajutorat, dar in secunda urmatoare isi da seama ce prostie a facut, ca s-a dat de gol.

Femeia se intoarce catre el: "Hm, deci ati supravietuit. E bine!" si o vede aruncand o privire catre blonda care are un cutit in mana. Atentia lor este acum indreptata in totalitate asupra lui. In acelasi moment, ceilalti ajung jos, in capatul scarii si vad si ei aceeasi scena.

Titus ridica putin privirea, dandu-si seama ca nu l-a lovit nicio lopata si ca atentia rapitorilor nu mai este asupra lui. Vede din directia scarilor un alt barbat, destul de atletic, imbracat si el functional, care pare sa fie acum obiectul atentiei celor trei rapitori. In spatele lui, alte trei persoane, un barbat si doua femei, par sa fi ajuns chiar atunci.

De pe marginea gropii, ii vede pe cei patru coborand in pivnita. Isi da seama ca barbatul care a aparut primul este socat de ceea ce vede - de spectacolul grotesc din fata lui si de ceea ce pare a fi reintalnirea cu aceasta femeie, asa ca ar vrea sa profite de momentul de neatentie ca sa se se poata dezlega si sa fuga.

Este destul de strans legat, dar, in anxietatea care il cuprinde, incepe sa auda... ceva, aproape vorbind cu el, ca si cand instinctul lui ii raspunde la dorinta de a lupta si de a fugi. Are mainile legate la spate, nu si le vede, dar simte cum falangele mainilor i se ingroasa si se alungesc, iar ceea ce erau candva unghiile lui se ingroasa foarte puternic si devin foarte ascutite. Isi da seama dupa cateva secunde ca are gheare, simtind cum corpul lui a concentrat sangele pentru asta.

Ceilalti sunt mult prea absorbiti de aparitia noilor veniti, incat nimeni nu este atent la el si poate sa inceapa sa isi taie sforile de la maini si de la picioare.

Ignorand barbatul legat aflat la marginea gropii, Alex o priveste neincrezator pe femeie: "Da... si nu prea ne-ai fost de ajutor, ba chiar dimpotriva, as putea spune..."

"Hm... O sa intelegi in curand ca asta este calea clanului nostru. Sunt surprinsa ca Edith aici de fata nu a luat o pozitie mai activa cu copila ei, dar, hei, vremuri disperate, nu? Ati ajuns la fix!"

"Ce se intampla aici?!"

"Aici, scumpule, o sa vezi ce era periculos de aproape sa patiti si voi daca nu aveam nevoie de voi in alta parte. Ceea ce vezi tu aici este un ritual de Imbratisare."

"Asta ni s-a intamplat si noua?"

"Mai mult sau mai putin. Pentru voi n-am apucat sa facem toata chestia cu groapa. Vezi tu, trebuie sa ne caram destul de repede din oras si..."

"Va alearga Camarilla, nu?" intreaba Alex, cu un ton usor zeflemitor.

"... Printre altele. Asa ca a trebuit sa lasam ceva in urma. In cazul asta, acel ceva ati fost voi. V-ati descurcat foarte bine. In mod normal, incercarea este sa vezi daca poti sa te sapi din groapa pana la suprafata. Voi, pur si simplu, v-ati sapat drumul catre suprafata din alt fel de groapa."

Spre deosebire de ceilalti, Alex este prea atent la Eliza pentru a observa ca femeia blonda, inarmata cu un cutit, face cativa pasi la distanta de bruneta, in lateralul deschizaturii usii. Este pregatita de orice.

Bogdan isi scoate briceagul, ii extinde lama, hotarat sa atace pe oricine i-ar ataca sau ar incerca sa foloseasca vreo putere supranaturala impotriva lor. In mod special, este foarte atent la Alice - daca este atacata, pe ea o va apara cu si mai multa hotarare.

Alice, foarte suparata, il fixeaza pe Dragos: "Ce dracu’? Pentru astea ne-ai... chemat aici?! Pentru asta ne-ati transformat? Ce... ce...?" Este atat de furioasa, incat intrebarile ei ajung aproape incoerente.

Dragos o priveste teribil de trist si de obosit: "Stiu, n-am... n-am avut ce sa facem... A trebuit sa ne acopere cineva spatele, v-ati descurcat, ati ajuns aici... e bine, nu?"

"Ne-ati aruncat la caini!"

"Da, da, da..." spune blonda, mergand pe varfuri si gesticuland destul haotic cu cutitul. "Hei, asta e! Ati scapat cu viata. Acuma, situatia sta in felul urmator: lopatarii aici in spate" si arata cu degetul catre groapa "pe care i-am aruncat, or sa se trezeasca in cateva minute. Si o sa fie un mare-mare scandal, pentru ca probabil o sa le fie teribil de foame" si le zambeste intr-un fel intentionat inspaimantator. "Puteti sa plecati cu noi sau... putem sa rezolvam asta in orice alt mod vreti, copii!"

"Unde sa plecam cu voi?!" continua Alice, care reuseste sa se stapaneasca, in ciuda furiei puternice pe care o simte si care aproape ca o impinge sa sara pe indivizii aia, sa obtina o forma de dreptate pentru chinurile prin care trece. Se uita cateva clipe la Bogdan si asta o calmeaza.

Pe Iustina a socat-o vederea celuilalt barbat, legat, gata sa fie lovit, dupa ce tocmai vazuse un barbat impuscat in fata ei cu un foc de pistol care a trecut drept alta petarda in cartier. Cu toate astea, femeia blonda i se pare fascinanta, are o forma de eleganta si gratie chiar si asa, rea.

Edith o priveste si ea: "A, draga mea, ai venit. Ma bucur!" Si, desi zambetul ei este cumva familiar, in acelasi timp este inspaimantator, neplacut.

Fata simte ca incearca sa o influenteze, dar nu reuseste. "Sa inteleg ca vernisajul nu avea sa se intample niciodata, nu? Vizita..."

"Hei, nu e destul vernisaj? Uita-te in jur, mie imi place ce am facut cu locul" si face un gest larg in jur. Acum, ca se uita mai bine, locul i se pare scos dintr-un cosmar: torte infipte in pereti, din loc in loc cadavre, pete de sange peste tot...

Titus a reusit sa isi dezlege toate sforile fara sa atraga atentia, ghearele nu i s-au retras inca si i-a ramas in minte remarca despre cum urmeaza sa se manance intre ei. Si, decat groapa cu niste cadavre care se vor trezi, mai bine isi incearca norocul fugind spre iesirea din pivnita.

Alex are o pornire instinctiva si striga: "Stai!". Titus il aude, se dezmeticeste si isi da seama ca era sa-si uite rucsacul. Se intinde dupa el si si-l pune in spate.

Alice isi concentreaza atentia asupra lui Edith, care devine distrasa - privirea ii fuge in toate directiile si le e clar ca nu mai poate fi atenta, dar se apropie de Alex, cu pumnalul in mana. Alex o vede, insa, si reuseste sa ii prinda mana in care tine pumnalul, sa o imobilizeze, nici el nu vrea sa atace.

Dragos se ridica in picioare, intentionand sa se apropie de ei, cu un cutit in mana, scos din sacou, urmarit de Iustina, care se indreapta catre el cu gandul sa il impiedice sa atace si el, in timp ce Eliza scoate niste gheare foarte mari, la fel ca ale lui Titus, intrand intr-o postura de lupta, fiind atenta la ce se intampla.

Bogdan se uita la cei pe care i-au gasit in beci, gata pregatiti sa atace si, razand sfidator, isi scoate esarfa de pe fata: "Voi chiar credeti ca sunteti asa de smecheri, ca ati facut mizeriile astea?! Nu aveti nici cea mai mica idee despre ce ati creat!" Si o ataca pe blonda, hotarat sa o injunghie.

Este momentul in care intervine Eliza, care il ataca pe Alex, zgariindu-l, dar muschii lui sunt suficient de rezistenti incat nu il raneste. Il face, insa, sa strige din nou la Titus: "Ajuta-ne!"

Edith, la randul ei, incearca sa se elibereze din stransoarea lui Alex, sa-l zgarie cu ghearele, dar rateaza. In mod surprinzator, Alex ii da drumul, prinzandu-l in schimb pe Bogdan, ca sa impiedice continuarea luptei.

Bogdan nu riposteaza, nu are de gand sa isi atace proprii coechipieri, dar tot gaseste o oportunitate de a o mai ataca o data pe femeie, suficient de grav incat sa o faca sa intre in frenezie. Pe toti ii sperie cat de furioasa devine, cu ochii aproape iesiti din orbite, miscandu-se destul de repede, zgariind haotic in directia lui Bogdan si facandu-i niste taieturi profunde pe brate, pe care el aproape ca nici nu le vede cand ii apar.

Iustina il ataca pe Dragos, ii da un pumn cu suficienta forta incat sa il raneasca si sa il dezechilibreze. Infuriata, Alice se indreapta si ea spre Dragos. Reuseste sa il prinda si sa il tina, desi el se zbate sa scape.

Titus se razgandeste in privinta fugii; ia una din sforile cu care fusese legat, sa o imobilizeze pe Edith, dar nu reuseste sa o prinda. Se intoarce spre Eliza, strigandu-i: "Opreste-te! Hai sa discutam! Cred ca ai facut ce ai facut cu un motiv, nu lasa asta sa se duca de rapa!" Femeia se opreste pentru moment, se uita in jur si inca nu este hotarata daca ataca sau nu.

Iustina apuca lopata de pe marginea gropii, uitandu-se in toate directiile: "Putem sa stam sa ne omoram intre noi aici, ca, pana la urma, asta o sa facem sau putem sa facem ceva contra astora care or sa iasa din groapa inainte sa terminam noi!"

Cum toti ceilalti ai lui sunt hotarati sa nu atace, Bogdan se smuceste, sa scape din stransoarea lui Alex si sa se indrepte spre iesire.

Alex se intoarce sa o prinda pe Edith. Ii este greu sa o apuce, dar reuseste deocamdata sa o tina si sa mai strige o data: "Hai sa nu ne mai batem ca prostii!" Desi se zbate, Edith nu se poate elibera, in timp ce Alice il arunca la perete pe Dragos, care, de data aceasta scapa din stransoare.

Aparent, au reusit sa ii atraga atentia Elizei, care o insfaca si ea pe Edith de un picior: "Gata, calmeaza-te! Ti-ai facut numarul, calmeaza-te! Stai cuminte, show-ul s-a terminat, hai sa vedem ce putem rezolva!"

Nici Alex nu ii da drumul, cu atat mai mult cu cat Eliza a trecut de partea lor si li se alatura si Titus. Iustina, in continuare cu lopata in mana, incearca si ea sa se faca auzita de Edith: "Adu-ti aminte de felinare si de ploaia de aur!" Edith insa nu ii aude si nu da semne ca s-ar linisti.

Bogdan nu intelege ce se intampla si de ce ceilalati refuza sa lupte si profita de prima ocazie in care se poate face nevazut ca sa fuga si vindecandu-si ranile.

Dragos ii priveste pierdut, ca si cand nici nu ar fi prezent acolo, nici macar nu se lupta cu Alice, ba chiar arunca cutitul la podea. Alice renunta sa il mai loveasca, doar il apuca de revere si il zgaltaie: "Asta ai vrut?!"

"Nu, dar asta e... faci ce trebuie sa faci... Cu totii, pur si simplu, ne conformam naturii noastre." ii raspunde Dragos, in continuare cu privirea pierduta.

Intre timp, Eliza pune mana pe lopata si o izbeste pe Edith peste cap, facand-o sa lesine. Se intoarce catre ei: "Bun, acum trebuie sa rezolvam problema asta. Ajutati-ma sa ii acopar pe aia si vedem ce se intampla pe urma!"


Inapoi: Lines&Ties
Urmeaza: The Crash Course

31-ian-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro