Brasov by Night



Lines&Ties


Duminica, 16 octombrie 2016, ora 23:30

Titus se trezeste cu mainile si picioarele legate, intr-o pivnita in care se afla alte cateva persoane legate ca si el. Dusumeaua a fost scoasa si alaturi este sapata o groapa foarte adanca. Pe langa ei, sunt trei persoane in picioare. O recunoaste pe femeia care l-a atacat, mai este un barbat imbracat foarte comun, care sta intr-un colt si nu pare prea activ, in timp ce o alta femeie, o blonda foarte frumoasa impreuna cu atacatoarea lui arunca pe rand cate o persoana inconstienta in aceasta groapa.

Blonda este nemultumita de situatia in care se afla - este desculta si se vede ca nu-i convine, din cand in cand arunca o privire pe furis catre barbatul care sta in coltul camerei si la niste pantofi lasati langa el, ca si cand nu ar avea destula incredere in tipul asta, ca nu ii fura. Pare sa se fi descaltat intentionat, fiindu-i greu sa sape o groapa de asemenea dimensiuni incaltata cu acei pantofi, asortati, de altfel, cu rochia pe care o poarta.

Incepe sa simta ca ii lipseste ceva; nu este chiar foame ce il roade, dar seamana. Ii este frig, dar nu frigul cu care era obisnuit, care ii facea muschii sa se contracte, sa tremure; doar ii este frig, ca si cum ar fi o alta stare de fapt.

Si isi da seama ca simturile lui sunt mult mai ascutite ca inainte. Contrastul este mult mai puternic, umbrele sunt mult mai inchise, luminile sunt mult mai intense, narile ii sunt invadate imediat de mirosul pamantului jilav si de umezeala din pivnita. Aude cum fiecare pas al femeii face un zgomot pe care altadata nu l-ar fi perceput: modul in care ciorapii ei se freaca de pamant, un zgomot pe care nu si l-ar fi putut inchipui inainte. Inca nu stie ce, dar ceva este teribil de diferit la el.

Cea care il atacase se uita la el: "O sa ajungem si la tine, ti-am pastrat lucrurile", spune, infigand o lopata in pamant si ridicand-o zambind: "Daca reusesti sa ajungi la suprafata, o sa vedem daca o sa ti le si recuperezi."

In timpul acesta, blonda se intoarce catre ea: "Eliza, ar fi mai bine daca ai sapa tu si daca l-as tine eu pe prietenul nostru de vorba, nu?" si se apropie foarte incet de Titus, nu inainte sa pescuiasca un briceag cu buton dintr-o posetuta foarte fina, pe care incepe sa i-l plimbe dintr-o parte in alta a obrajilor.

Observa grimasa lui de dezgust si ii zambeste: "Hm, reactia la care ma asteptam. Perfect. Mai avem de rezolvat probleme la tine, dar ritul asta ar trebui sa rezolve si ce-a mai ramas din ce obisnuiai sa fii."

Luandu-si cu mare dificultate privirea de la blonda care pare sa se joace cu el ca si cum incearca sa il dezguste, sa il deranjeze, Titus vede ca sunt deja doua persoane in acea groapa comuna si inca patru pe marginea ei. Blonda il intoarce de barbie catre ea si lipeste lama cutitului de ochiul stang: "Daca nu te uiti la mine, o sa ma supar foarte-foarte tare si o sa te las fara un ochi... Bine, pentru cateva seri, desigur. Daca totul merge cum trebuie, o sa-ti creasca la loc."

Apoi merge in spatele lui si ii taie palma. Titus simte cum se preling cateva picaturi de sange. Dupa cateva clipe, o vede intorcandu-se, punand pumnalul la gatul lui; asa cum sta el, pe o parte, pumnalul ii tine suspendat punctul inferior al mandibulei intr-un mod neplacut, dureros.

Isi da seamna ca nu este acelasi cu care l-a taiat - este un alt cutit, pe care il tine cu mana dreapta, in timp ce in mana stanga are un pocal de argint, destul de mare, in care este sange si pe care il lasa langa poseta impreuna cu cutitul, inainte de a se uita la ceilalti doi si de a le spune: "Dragos, Eliza, cred ca suntem gata. Asta va trebui adormit, desigur."

Barbatul din colt se ridica si el si, destul de lipsit de motivatie, impinge cu piciorul o persoana in groapa, in timp ce cele doua femei ii imping pe ceilalti.

Titus este speriat ca inainte de un atac de panica - o agitatie ca dinainte de lesin, fara ca lesinul sa vina. Isi aminteste de tehnicile pe care le-a practicat in terapie si incearca sa se concentreze tot mai mult pe ce e in jurul lui si sa respire, desi nu simte nevoia de aer. Mai degraba simte ecoul unei panici cu care este obisnuit si incearca sa respire, dar ii este greu.

Incepe sa tremure, se agita, stie ca urmeaza sa se intample ceva teribil. Nu se poate controla, are senzatia ca nu ii ajunge aerul, ii simte lipsa, in ciuda faptului ca plamanii lui nu il cer. Si se sufoca. Se uita in toate partile, lucrurile devin din ce in ce mai grave si simte ca nu are nicio cale de scapare.

Cele doua femei il privesc dispretuitor, aproape, si blonda ii spune celeilalte: "Serios? Pe bune?! Adica, OK... inteleg aleatoriul, dar..." si arata cu mana inspre el, injurand incet evident nemultumita. Pe fata celeilalte femei este vizibila neplacerea ca a fost provocata in acest mod, dar pentru moment se abtine. Blonda continua: "Bun, astia sunt toti, arde-i si astuia o lopata in cap si sa terminam cu prostiile."

Bruneta pune mana pe lopata, indreptandu-se spre Titus, care reuseste sa se ridice in genunchi, inainte sa isi dea seama ca este legat la glezne. Il prinde de umar si ii spune: "Mda, e si asta o pozitie corespunzatoare."

"Pai nu, nu, te rog frumos! Stai, stai, stai! Te rog! Te rog, nu ma arunca acolo! Uite, putem sa discutam despre asta, te rog, uite iti explic, daca vrei... lasa-ma... te rog frumos, nu ma arunca in groapa, te rog!!!"

"Discutam pe urma" spune ea si ridica lopata.



Langa Biserica Sf. Apostoli Petru si Pavel, la adapostul gardului viu, cei patru vorbesc in liniste despre ce ar trebui sa faca in continuare.

"Haideti, pur si simplu, sa mergem... haideti cu mine", spune Bogdan.

Pornesc cu totii catre sinele de tren de la marginea cartierului Tractorul, condusi de Bogdan pe strazi abandonate, scurtaturi cunoscute numai de el, aparent neurmariti de nimeni. Dupa vreo 15-20 de minute isi dau seama ca sunt nu doar departe de locatia vanatorilor, dar si in siguranta.

Singurul lucru care tulbura linistea este un urlet prelung care, surprinzator, vine de la Alex, ajuns parca sub influenta lunii pline de pe cerul senin. Iustina se intoarce incet, cu ochii larg deschisi si il priveste fara sa spuna nimic, nici macar constienta ca s-a intors catre el. Alex ii raspunde cu o privire senina: "Asa mi-a venit sa fac... In noaptea asta am omorat un om, iar acum... asa am simtit ca trebuie sa fac cand am vazut luna plina."

"... Bine ca era pustiu, ca asta sigur nu seamana a petarda..."

"Stai linistita, sunt mai multe animale nocturne si in oras, si in padure, care pot face la fel. Si am asteptat sa fim intr-un loc sigur."

"Vulpi sunt sigur pe aici", completeaza Alice, la indemnul vocilor, care continua sa ii vorbeasca: ... "Hei, stii ca nu esti singura orfana pe o raza de 5km?... Cavalerii sunt o meserie interesanta... sunt 45 de cavaleri in judetul Brasov" ..., dupa care se ridica peste ele vocea mult mai calma si mai determinata a lui Dragos: "Hotel Cavaler. Vino." Vocea lui este teribil de trista, nu are nimic in comun cu vocea plina de energie, aproape euforica si cu dispozitia pe care o avea cand l-a intalnit, nici cu cea de acum doua seri.

Alice incearca sa puna cap la cap ce a auzit: "Cavaleri... orfani..."

"Uite... va rog eu mult sa nu va suparati pe mine", incepe Bogdan sa vorbeasca, "dar curiozitatea ma omoara; de fapt, incertitudinea... Vedeti, eu... eu inca nu... vrea careva dintre voi sa ma lase sa ma... hranesc de pe el? Si, daca este cumva cineva tentat sa ma guste si pe mine, sa-mi spuna... putin... poate ar fi o idee buna... Voi va dati seama ca l-am... muscat pe tipul ala de brat, nu am reusit sa trag nimic din el, dar in schimb a lesinat, si-a pierdut cunostinta pe loc? Si as vrea si eu sa..."

"Era deja ranit", incearca Alice sa-l consoleze. "Nu cred ca muscatura ta l-a..."

"Nu stiu. Si chiar nu am la cine sa apelez, daca nu la voi. Am eu ceva in mod special sau...?"

"De asta ne-ai adus in locul asta... sigur?" intreaba Alex.

"V-am adus in locul asta ca sa putem, printre altele, sa si vorbim la liber si sa ne putem manifesta odata! Am atat de multe intrebari! Nu cred ca va dati seama, imi vajaie capul in mod constant, vreau sa inteleg putin! Ce am voie sa fac, ce n-am voie sa fac, cum functioneaza chestiile astea? Nu mi-a explicat nimeni nimic, nu inteleg nimic! De ce pot sa ma fac nevazut? Bine, bine, ce-a zis Balan, bun, OK, dar cu hranitul cum e? O punga e una, un om viu e alta! De ce a lesinat ala?"

Alex ii intrerupe torentul de intrebari: "Si crezi ca sangele nostru ar fi la fel ca hrana dintr-un om viu?"

"Pai, de ce nu? Vezi?! Asta vreau sa stiu! Daca voi va hraniti din cineva, eu nu pot sa ma hranesc de la voi?"

"Pune mana pe tine - te simti cald?"

"Nu... Ma simt rece, de cand..."

"Un om viu e cald, nu cred ca sangele nostru e la fel ca sangele unui om viu."

"Iar Balan a zis sa nu ne atingem de vampiri", isi aminteste Iustina.

"Acum... suntem toti patru aici... ne-am trezit impreuna, daca vrei sa incerci... OK... crezi ca poti sa te hranesti doar un pic?" spune Alex, foarte repede intrerupt de Alice: "Stii ceva? Si eu sunt curioasa!"

"Evident ca doar un pic!" raspunde Bogdan.

Alex se uita stramb catre Alice: "Uite, stiti ce? Nu sunt un burete... am facut o singura oferta!", dar fata este hotarata: "Stii ceva? Si eu sunt curioasa!"

"Dar poti sa il musti pe Bogdan, ca tot zicea ca ar vrea sa stie cum e..." se aude si vocea Iustinei intre schimbul lor de replici.

Bogdan este si el la fel de hotarat: "Hai sa vedem... hai sa vedem ce se intampla! Ce naiba sa se intample?"

Alice isi sufleca repede maneca si ii intinde mana lui Bogdan, spre usurarea lui Alex, care avea totusi oarece dubii in privinta acestui experiment.

"Fii atenta", spune Bogdan, "hai sa facem ceva, ca gest de incredere, sa nu zici ca te-am omorat, te-am mancat de vie... Uite, ia tu prima de la mine si pe urma iau si eu de la tine, ca sa vezi ca e totul OK... Sau amandoi in acelasi timp?"

"Nu cred ca-s pregatita pentru pasul asta..."

"Do you remember frati de cruce?" intreaba Alex, cu o nevinovatie prefacuta in glas.

"Frati de cruce, nefrati de cruce", ii raspunde Bogdan serios, "voi va dati seama... la cum arat, ce-o sa fac? O sa dau in cap, o sa sar pe oameni pe strada, pe alei?"

"Cred ca va trebui sa stai ascuns..."

"Dar... daca totul e in regula, daca nu sunt efecte secundare... puteti sa ma hraniti voi! Va ajut cu tot ce pot, numai sa nu fiu vazut!"

"Bogdan, inca nu ne-am lamurit ca poti sa te hranesti de la noi... OK, ma bucur ca s-a oferit Alice, pentru ca m-as fi oferit eu, desi eram mai indoit. Dar inca nu stim daca lucrul asta chiar este in regula..."

"Pai hai sa aflam!"

"Chiar sunt curioasa!"

"Pai, hai!" Bogdan ridica mana si o apropie de Alice.

"Alex, fii cu ochii pe mine, in caz de ceva, sa intervii!" spune Alice, inainte de a-si infige coltii, din instinct, in incheietura lui Bogdan, dupa ce ii trece repulsia initiala.

Sangele se simte foarte bine, seamana cu descrierea primita de la ceilalti doi care au incercat deja, pare sa fie ce ar trebui sa fie. Pentru o secunda este liniste, este bine, stie ca nu e viu intrucatva, dar simte concentratia, taria sangelui, cum ii inunda intai gura si apoi tot corpul incalzit, invigorat si reuseste sa se desprinda fara prea mare dificultate.

Bogdan simte ca atunci cand a fost atacat: o intepatura la inceput, urmata de o senzatie teribil de placuta, radiind in tot corpul din locul in care l-a muscat Alice. Alice il priveste, in asteptarea unei reactii.

In acelasi timp, Bogdan este speriat, dar i se pare si foarte ciudat, fiind asa placut, si o priveste confuz: "Pai, hai sa-ti arat cum e, hai sa vezi. Chiar nu e rau deloc", luand mana pe care Alice o intinsese deja. Incearca sa muste cu foarte mare grija, gandindu-se ca dintii lui sunt complet anapoda, fara sa ia prea mult sange.

Alice simte din nou acel val de placere de dinainte, acea relaxare pe care a mai trait-o o data, iar Bogdan simte din nou senzatia pe care a avut-o cand a baut din pachet, dar in sfarsit ca si cand a gasit ceea ce trebuie, ceea ce ii lipsea si totul e OK. Nu are caldura pe care instinctele lui ii spun ca ar trebui sa o aiba, dar concentratia este chiar putin prea tare pentru amandoi, poate e putin prea... complet. Si amandoi au senzatia ca persoana cealalta este teribil de importanta pentru ei, chiar daca nu e ceva definit.

"Voi stiti ce bun e?!" intreaba Bogdan inveselit. "E... gata, eu nu mai zic nimic... haideti sa ne ocupam de ce trebuie sa ne ocupam... Alice, iti multumesc din suflet pentru incredere!"

Uitandu-se la Iustina, Alex incepe sa rada: "Cred ca noi stim!"

"Adica da, sigur ca voi stiti..."

"Trebuia sa incercam..." spune Alice.

Desi aventura lor nu a durat prea mult si este abia miezul noptii, Iustina incepe sa se gandeasca la siguranta din subsolul Casei Sfatului. Dar nu pentru mult timp, pentru ca lui Alex nu i-a ajuns: "Bogdan, tu stii unde este hotelul acela? Ma gandesc ca, daca tot am scapat de toti urmaritorii, poate ar fi bine sa aruncam o privire acolo..."

"La asta ma gandeam si eu. Nu stiu, ma simt mult mai increzator acum, ca m-am hranit... sau am fost hranit, mai exact. Da, hai sa mergem, sigur! Va duc, stiu unde e!" confirma Bogdan.

"Eu chiar as vrea, poate acolo gasim niste raspunsuri."

"Nu ar fi o idee rea..." ii intrerupe Iustina, "dar hai sa ne gandim un pic, cum facem si de ce, ca Dragos ne-a trimis o data undeva, unde era sa nu mai fim. Iar acum mergem intr-un loc care este clar legat de toti trei..."

"Vrei sa ne intoarcem la Balan?" o intreaba Alex. "Adica, daca nu gasim nimic la hotel, ne vom intoarce la Balan, e clar ca el are niste avantaje de pe urma noastra si ar putea sa vrea sa ne foloseasca in continuare."

"Daca navalim in hotel, cum am navalit in club, complet nepregatiti.. "

"Stai putin, Iustina... Tu la Casa Sfatului ai facut ceva... si ai primit o palma peste ceafa... Ce ai facut atunci?"

"Am incercat sa le vad aurele."

"Si... crezi ca ai putea sa faci acelasi lucru si la hotel?"

"Nu stiu la ce distanta pot sa fac asta. Daca facem ceva, ar trebui sa facem din afara hotelului."

"Am o propunere. Un hotel e un loc public. Putem sa intram ca simpli turisti si, de exemplu, eu stiu ca pot sa par mai uman, sa nu bat la ochi, poate si voi puteti sa faceti treaba asta... mai putin Bogdan, iarta-ma..."

"Nu-i bai", il asigura Bogdan.

"Cat eu ma duc la receptie", continua Alex, "si ma fac ca intreb daca au camere, cat costa, tu poti sa explorezi un pic, sa arunci o privire. Bogdan, care are totusi avantajul ca se poate face nevazut, poate ar putea sa adulmece mai mult prin jur si apoi, daca nu gasim nimic interesant, le spunem ca nu suntem interesati, iesim si apucam sa ne intoarcem in Piata Sfatului la Balan. Daca gasim ceva interesant... vazand si facand."

"De ce mi-e teama mie", spune Iustina, "nu e ca n-am gasi noi ceva interesant, categoric o sa gasim ceva interesant. Problema e sa nu ne gaseasca interesantul pe noi, pentru ca este hotel, sunt camere de luat vederi, cei trei pe care ii cunoastem noi nu trebuie sa fie la vedere si, categoric, daca sunt acolo, au o legatura cu hotelul. Si tare mi-este ca hotelul asta este pentru ei vreun loc asa cum este Casa Sfatului pentru ceilalti. Nu vor fi la vedere, vor folosi sistemul de supraveghere, deci sa nu intram cu capul inainte, ca sigur ne recunosc, si nu doar ei trei, ca nu cred ca ei trei ne-au dus pe noi in garsoniera, asa, ne-au luat la subrat si hai sa-i ducem..."

Bogdan da sa spuna ceva, dar nu are loc de Iustina: "O alta intrebare, Alex... scuze Bogdan ca te intrerup, ca pe urma uit, ca tot ti-a venit sa urli la luna: cumva, pe langa ochii rosii, tu poti sa mai schimbi ceva la fizionomia ta? Daca ne recunosc din prima, vor elibera drumul ca sa ajungem la receptie!"

Pana la urma, Bogdan reuseste sa o intrerupa: "Oameni buni, stati putin... Nu... Ati inteles gresit... Nu trebuie sa intram in hotel, nu trebuie sa intram in receptie, nu trebuie sa fim in bataia camerelor de luat vederi. NU. Haideti macar sa va arat unde este, OK? Oricum nu avem informatii, suntem cu totii morti, de unde o sa aflam ce e cu hotelul asta? N-o sa aflam. Mergem acolo. Acuma... nu trebuie sa ne bagam pana in miez."

"Asa, da", incuviinteaza Iustina.

"Daca suntem atenti si pastram distanta, o sa fim cu totii in siguranta" raspunde Bogdan.

Alice este si ea de acord: "Mergem in recunoastere. Dar numai in recunoastere!"

"Sigur ca da!"

Iustina, insa, nu este prea convinsa: "Dar cat de mare este distanta la care suntem in siguranta?... De unde stia Balan ca am prins doi vanatori?"

"Sunt sigura ca avea apartamentul sub supraveghere", ii spune Alice calma. "Asta a fost un test, trebuia sa ne pazeasca."

Bogdan este de alta parere: "... Sau... sau... ne are pe noi sub supraveghere..."

"Pe noi sigur ne are", incuviinteaza Iustina, "si in cazul asta..."

"Pai ne-a spus deschis, ca vom fi supravegheati", isi aduce aminte si Alex.

Este randul lui Alice sa puna la indoiala alegerea lor: "Nu putem sa ne ducem direct la hotel."

"Intrebarea este: daca noi am plecat", continua Alex, "acum ne mai urmareste cineva?"

"Poate sa ne urmareasca linistit, ca nu cred ca avem atata putere incat sa ne dam seama", ii raspunde Iustina, "dar de unde stim noi ca el nu stie de hotel si acum se distreaza copios ca noi credem ca el nu stie si sa vezi ce o sa facem..."

"Mda, imi aduc aminte de ipoteza lui Alice cu telenovela."

Pe Iustina o macina in continuare niste ganduri despre Balan: "Si mai e o treaba cu Balan asta... eu nu cred ca este doar ce spune el ca este... adica s-a aratat asa, ca un servitor care sta sub un papuc si e tolerat, in schimb, ca tocmai mi-am dat seama ce ma roade in atitudinea lui, "o sa ma lase el sa fiu Frumusica"... pai, daca el este un servitor, el cel mult ma lasa in viata sau nu, ca are voie sa ne omoare, dar numai Principele poate sa spuna unde ne e locul, nu servitorul..."

"Si Cardinalul Richelieu era un simplu cardinal" o contrazice Alex.

"Da, dar.. eu nu cred ca este un servitor..."

"Nu, nu este un servitor. Este un adjunct, adica are niste putere si s-ar putea sa faca un joc personal, ca sa nu zic dublu, din cate am vazut eu pana acum. Sugestia ta este sa tinem minte ca e hotelul acolo, dar sa mergem la Balan, nu?"

"Putem sa mergem, dar problema este: cam la ce distanta suntem in siguranta? Ai lui Balan, daca ne recupereaza, ne duc inapoi la Casa Sfatului, deci nu murim in seara asta. Dar daca ne repereaza ceilalti..."

Este un moment prielnic pentru Bogdan sa ii intrerupa: "Bun, hai sa aflam. O sa ma duc in capatul celalalt al strazii, pana ma fac un punct, si tu incerci sa imi vezi aura. Uite, eu am sesizat ca, daca cineva se uita activ la mine, nu pot sa dispar, pur si simplu nu pot. Dar daca nu se uita nimeni la mine, daca se intoarce cu spatele, aia e tot ce imi trebuie, o fractiune de secunda, si am disparut. Si dupa aia nu ma mai vede, decat daca... vede aure, cum vezi tu. Hai sa incercam!"

"Hai!" Si au confirmarea: de la o distanta considerabila si, intr-adevar, cu o oarecare dificultate, Iustina il vede pe Bogdan.

Iustina se intoarce catre Alex: "Bine, bine...sa zicem ca vad niste aure... ce facem cu ele?"

"Facem cumva sa ajungem la ele... nu stiu, mi se pare ca fiecare avem o legatura destul de puternica cu parintii nostri, cum ni s-a tot spus. Si ma gandesc ca, daca este pe aproape... ma rog... mama ta, poate poti sa determini lucrul asta si sa ne indreptam catre ea. Cred ca, daca ne-au facut, au si ei un interes cu noi si..."

"Auzi, dar daca ne-au facut la comanda celorlalti?... Dar, oricum, ce voiam sa spun..."

"Adica a Principelui?"

"Da... dar, oricum, ce voiam sa spun e ca acolo, in sala, tot ce am putut sa vad, si nu din cauza ca mi-am luat o palma dupa ceafa, tot ce am putut sa disting era ca aurele celor ca noi au culori mai pale, asa, ca acuarela apoasa, iar ale celor care cred ca nu erau inca morti de tot - nu stiu, se hranesc, ii tin pe acolo, habar n-am, erau un pic mai intense... Ma duce cu gandul ca asa as putea deosebi oameni de vampiri, dar mai mult de atat, nu stiu ce sa fac..."

"Mda... presupunerea mea era ca ai putea-o recunoaste pe ea... acum, daca tu spui ca nu..."

"Putem sa mergem acolo, dar trebuie sa fim cu foarte mare bagare de seama, pentru ca, daca asta a fost un test din partea parintilor nostri pentru noi, ca si testul lui Balan de altfel si aparent am scapat cu viata, ca Balan nu ne-a omorat... pot sa ne prinda din nou."

"Intrebarea este: cine am vrea sa ne prinda, mai degraba: Balan sau parintii nostri?"

"Pot sa fie atat de sadici si de plictisiti, probabil au sute de ani, incat sa ne faca ceva si noi sa nu stim, sa ne dea drumul, ne intoarcem la Balan si cumva sa fim pioni intre ei..."

"Oricum suntem pioni acum..." ii atrage Alex atentia.

"Asa e, dar am si eu o speranta ca poate nu o sa fiu pusa mereu sa omor oameni, poate sunt de folos si altfel oricareia dintre organizatii, ca pana la urma asta faceam si cand eram in viata: eram pionul cuiva. Dar poate pot sa le fiu de folos unora..."

"Dar Balan deja ne-a trimis sa omoram oameni."

"Pai a fost un test... Dar poate pot sa imi gasesc un loc intr-una din organizatiile astea, daca tot nu vreau sa dispar complet, unde sa le pot fi de folos altfel decat facand scarbosenii..."

Cat au vorbit ei intre ei, Alice a stat si s-a gandit la ce a auzit pana acum de la voci. Se gandeste ca atunci cand au zis de orfani, nu se refereau la parintii ei cei vii si ca vocea lui Dragos nu suna prea bine. Ceva-ceva se intampla si nu stie daca sa le spuna si celorlalti sau nu, ca a vazut cum reactioneaza de cate ori aduce vorba de vocile din cap.

Pana sa se hotarasca, i-o ia Iustina inainte: "Parerea mea e ca vocile auzite in cap duc la distrugere, dar printre ele ti se spune ceva. Habar nu avem care e partea buna, care e partea proasta, dar macar, daca suna aiurea, macar sa stim ca ne mai coc ceva... Oricat ma sperie vocile din capul tau, pot sa fie un semn ca ni se mai pregateste ceva, nu neaparat de bine..."

"Da, dar deocamdata nu v-am spus nimic..."

"Nu... dar stii ca te-am mai intrebat o data daca ti-au mai spus ceva vocile..."

"Mhm..."

Vocile cresc in intensitate si in frecventa tot mai mult, pana cand din nou, deasupra lor, aude vocea lui Dragos, obosita: "Vii? Ai de gand sa vii? Veniti?" si Alice se intoarce catre Iustina: "Cred ca ar trebui sa vedem ce e cu hotelul."

"Daca ma gandesc bine, cred ca am trecut doua teste deja" raspunde fata.

"Si de la unii, si de la altii, nu?" ii continua Alex ideea.

"Oricum ar fi, daca ne dam cu Balan, astia or sa vrea sa ne omoare; daca ne dam cu ei, Balan o sa vrea sa ne omoare. Iar vanatorii vor sa ne omoare oricum. Nu cred ca putem sa ne dam cu vreunii, fara sa vrea cineva sa ne omoare. Dar macar sa avem posibilitatea sa alegem..."

"Sa vedem care ne sunt optiunile... dar cred ca este ceva in neregula" le mai spune Alice. "Trebuie sa mergem cu mare grija."

"OK, hai sa mergem!" spune si Bogdan.

Gandul ca Alice ar putea sa fie in pericol este ceea ce inlatura ultimele indoieli ale Iustinei: "Daca e in neregula cu el, ar putea sa fie in neregula si cu tine la un moment dat..."

"Hai!"


Inapoi: Field Test
Urmeaza: Meeting the Parents

20-ian-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro