Brasov by Night



Field Test


Duminica, 16 octombrie 2016, ora 21

Se trezesc cu totii odata cu venirea noptii, imediat ce apune soarele, dandu-si seama ca trezirea se petrece in alt mod decat ar fi facut-o inainte - direct, fara toropeala de dimineata...

"Stiu ca eu am spus ca le facem treburile murdare, dar este un salt mental sa discutam asa, la rece, cum omoram doi oameni..." deschide Alex discutia despre ceea ce urmeaza sa se intample.

"Pai, hai sa vedem...", spune Iustina. "Ei au vrut sa ne omoare, erau hotarati..."

"Ma gandesc la ce s-a intamplat atunci si mi-am adus aminte cat de pornit am fost in momentul ala, cand l-am vazut ca vrea sa ne dea foc si nu am reusit sa il opresc si am strigat sa ii sugi tot sangele... cred ca pentru noi asta ar fi cea mai la indemana abordare. Tu ai experimentat direct... mie mi s-a parut ca, daca nu te-ai fi oprit, ai fi putut sa iei tot si atunci ar fi murit cei de la care te-ai hranit..."

Alice incepe sa rada.

"Chiar nu inteleg de ce razi!" spune Alex putin iritat ca nu este luat in serios.

"You're so bloodthirsty!" reuseste ea sa sa spuna, printre hohote.

"Yes!!" recunoaste Alex, aproape fara sa isi dea seama cat de hotarat ii este glasul.

"Avem cum sa-i slabim inainte? E clar, pentru lupta corp la corp, pe mine nu va bazati, astora sigur nu am ce sa le fac, dar oricum nu as avea cum sa-i fac ceva cuiva" trece Iustina la alta idee. "Atunci cand am sarit pe el, era pe jos, il trantisesi tu. Avem ce sa le facem, altfel decat fizic? Eu ma pot misca repede, dar cam atat... Asa ca... sa ne gandim cum facem sa ii omoram pe astia doi, ca ori ii omoram noi pe ei, ori murim noi. Punct."

"Pe noi ne omoara cineva, asa este", spune si Alex. "Ca ori ei, ori altii..."

"Adica daca nu mergem sa ii omoram pe astia, suntem ca si morti din seara asta. Daca mergem si incercam sa-i omoram si nu reusim, ne omoara ei..."

"Si nu putem sa fugim, pentru ca ne-a spus clar ca vom fi supravegheati si nu cred... "

"Asta este exclus. Unde sa fugi si cum sa fugi? Daca astia ne-au gasit si au incercat sa ne omoare in club, or sa ne gaseasca si altii. Dar hai sa vedem daca avem ce le face. Nu stiu daca ii pot impresiona in vreun fel sa lase garda jos..."

"Ma gandesc ca ar fi foarte binevenita capacitatea lui Bogdan de a se ascunde. Eu nu-mi dau seama ce... simt ca ar trebui sa am si eu niste abilitati ca ale voastre..." isi continua Alex ideea. A constatat deja ca este mai rezistent decat ceilalti si ca, daca se chinuie putin, poate sa concentreze sangele ca sa vada mai bine in intuneric, sa isi schimbe putin forma fizica. Intuieste ca ar putea fi ceva mai mult acolo, ceva legat de modul in care noii lui coechipieri sunt agitati de aceasta latura animalica pe care o au cu totii, dar cumva el este poate doar putin mai linistit cu privire la ea.

In momentul in care povesteste cum il sperie mai putin intunericul si se simte, poate, mai in siguranta in interiorul lui, ceilalti vad cum ochii i se inrosesc, chiar incep sa lumineze din spate si pupilele ii devin niste fante verticale, ca la feline, ca la alte animale nocturne. Fara sa isi da seama, instinctiv gandindu-se la asta, sangele a facut aceasta schimbare.

"Sa nu intri in panica", spune Iustina, "dar ochii tai tocmai s-au facut ca ai pisicii, atata ca rosii..."

"... Asa a fost si femeia aceea care m-a transformat."

Alice nu rateaza nici aceasta ocazie de amuzament: "Inseamna ca semeni cu mama!"

Spre deosebire de Iustina, care chicoteste deja, pe Alex nu il afecteaza gluma, insa - el continua sa vorbeasca serios: "Cred ca toti preluam trasaturile... parintilor nostri vampiri. Alice, tu ce iti amintesti despre cel care te-a transformat?"

"Nu pot sa spun ca imi amintesc mare lucru. Era... neimpresionant - daca il vedeai pe strada, nu stateai sa te uiti la el. Ceva din puterea lui m-a convins sa-l urmez, nu el in sine. Asa ca nu..."

"In afara de vocile pe care le auzi, simti ca si cand ar fi altceva deosebit la tine?"

"Si eu cred ca ma pot ascunde; nu la fel de bine ca Bogdan, dar in club mi-a fost usor sa ma pierd in multime. Si nu stiu sigur ce i-am facut individului aluia, dar ceva din ce i-am facut eu i-a afectat simturile - a fost o chestie de moment, asa ca nu pot sa spun cum am facut, poate la nevoie as putea repeta. Dar ceva din ce am facut eu i-a distras atentia." ... "Pic, pic... O picatura dintr-o minte in alta... pic..."

Pe Alice inca o framanta ceva legat de club: "Chiar nu stiu de ce ne-au trimis acolo... Nu are sens..."

"Nu ai vrea sa discutam treaba asta afara?"

"Ba da, pentru ca nu am chef sa fiu subiect de telenovela aici" ... "Stii ca ii plac foarte mult telenovelele, de fapt..." Tot ce poate ea sa faca este sa ofteze puternic; stiind cat de ingrijorata este Iustina de aparitia vocilor, incearca sa le aduca cat mai putin in discutie.

In tacere deplina, Bogdan merge spre usa (un perete fals, de fapt), care, odata impinsa, se deschide fara probleme; se uita la ei, cu niste ochi surprinzatori de calmi si de reci, spunandu-le: "Da, dupa voi."

Drumul ii duce inapoi in Piata Sfatului, intr-o noapte mai putin umeda decat cea de dinainte. Imediat ce ajung afara, Bogdan le arata cu degetul camerele de supraveghere din Piata - sunt domeniu public, pot fi accesate foarte usor online, dupa care le spune: "Da, banuiesc ca aici, in spatiu deschis, in linistea noptii, nu o sa fim ascultati mai mult decat acolo jos. Haideti sa ne facem slujba, oricat de neplacuta ar fi. Ma ofer sa merg inaintea voastra, nevazut, si sa arunc o privire la cladirea asta - sa ma uit pe geamuri, sa verific daca este incuiat sau descuiat, sa va ofer cat mai multe informatii."

Inainte de a pleca, Alex se intoarce catre Alice: "L-am intrebat aseara pe Balan, si a evitat sa-mi raspunda, noi nu stim cum de au stiut indivizii astia de noi si, mai ales, ceea ce ma ingrijoreaza pe mine, prin vocile pe care le auzi, si prin hartia pe care au lasat-o acolo unde noi credeam ca suntem oarecum in siguranta pentru ca acolo s-a definitivat transformarea noastra, ne-au atras intr-o capcana. Oare crezi ca ar putea fi o legatura intre ei si organizatia celorlalti?"

"Probabil", raspunde Alice.

"Si atunci, ce rost avea sa fim transformati, ca sa fim dati pe mana celorlalti?"

"Eu am impresia ca Balan joaca cu ambele tabere... Cat despre de ce ar face asta, cred ca se plictisesc. Au chef de telenovele."

"Mda, si noi suntem distractia lor."

"...Da."

"Nici macar nu putem fi siguri de asta."

"Dar avem certitudinea ca, daca nu jucam deocamdata cum vor ei, au metodele la indemana sa ne puna capat existentei."

"Practic, asta e episodul-pilot. Daca le place, continuam serialul."

"Da, inteleg ce vrei sa spui... Pai atunci, Bogdan, te urmam..."

"Asta voiam sa va spun", continua Bogdan, cu un comportament vizibil schimbat. "Eu, in lumina somnului involuntar pe care l-am avut pe parcursul zilei, nu sunt sigur ca mai am ce sa pierd. Asa ca, daca cineva trebuie sa mearga inainte, sa afle care e situatia cu casa respectiva, la adresa care ne-a fost data, cred ca eu sunt cel care ar trebui s-o faca."

Ceilalti isi dau seama ca este ceva in neregula cu Bogdan, simt o usoara neliniste din partea lui - e aproape ca si cum ii e mai usor sa fie mai impulsiv, sa reactioneze intr-un mod mai imprevizibil, poate chiar mai agresiv.

"Bogdan, daca ai luat in serios ce ti-am spus seara trecuta cu tarusul in inima si vrei sa iti inchei existenta asta, fa-o pentru tine, nu asuma riscuri in care sa ne tragi si pe noi", ii spune Alex.

"... Da, dragul meu, tocmai asta am spus - o sa merg inainte, daca este cumva o capcana si vor sa ne omoare pe toti, macar o sa mor numai eu."

"Poate ar fi bine sa fii si tu prudent."

"Pe de alta parte, tocmai am aflat ca tarusul nu este letal", intervine Alice.

"Nu, nu este letal, dar eu am o viziune cu tarusul si cu lumina soarelui si nu-mi place", insista Alex.

"Am sa merg cu el. In caz de ceva, sa-l ajut."

"De mers, eu as fi zis sa mergem cu totii, sa-l lasam pe el doar un pas-doi inainte, ca sa vada situatia, dar... we're all in this together..."

"Dar sigur ca da", ii intrerupe Bogdan, "nu-i ca si cand o sa ma duc acolo de unul singur si o sa va dau un telefon sau un sms cu ce am descoperit..."

"Nu, dar am sa fiu intermediar, ca sa nu ne ducem toti buluc in urma ta deodata", incheie Alice discutia.

"Tu mai auzi ceva, care sa aiba noima?" o intreaba Iustina.

Alice aude foarte multe soapte care par sa fie rugaciuni, din Tatal Nostru, din Ave Maria, din alte rugaciuni cu precadere catolice, ceea ce i se pare foarte ciudat. "In general, aud bancuri proaste. Deodata vad ca i-a apucat religia."

"...Cred ca ipoteza ta cu telenovela e foarte aproape de realitate", spune Alex.

Iustina se intoarce din nou la voci: "Deci unul dintre ei reuseste sa se amestece printre vocile care aparent ar incerca sa te ajute... pentru ca, de fapt, tot o voce din asta ti-a spus si despre bilet, care bilet ne-a facut sa ne ducem singuri sa ne omoram..."

"Mda, banuiesc ca e dobitocul care m-a transformat..."

"...O seara minunata o sa avem..." mai spune Iustina, spre amuzamentul lui Alice. "Hai sa mergem!"

"Nu cred ca sta sa ma asculte chiar in fiecare clipa, dar nu ma deranjeaza sa stie ce cred despre el!" se amuza Alice.

"Nu cred ca este prima data cand i se spune asta, e obisnuit. Deci hai sa mergem," revine Iustina, "pentru ca, cu cat o amanam mai mult, cu atat au sanse sa fie pregatiti. Deci, voi doi va puteti ascunde? Avem vreo sansa sa-i destabilizam cumva, in asa fel incat sa fie mai usor de doborat? Nu stiu daca functioneaza talentele mele de Frumusica pe ei, mai ales ca imi stiu fata, dar am putea incerca. Nu stiu, ceva care sa le distraga atentia; voi doi, fiind ascunsi, ati putea profita de asta..."

Bogdan este foarte increzator si parca mai agresiv ca inainte: "Cu siguranta putem sa le distragem atentia. Cu siguranta putem sa luptam cu aceeasi moneda cu care au luptat ei. Cu siguranta pot sa fac rost de orice substanta inflamabila..."

"Atata ca ei stiu sa lupte, noi nu", il intrerupe Iustina.

"Da, si eu pot linistit sa le arunc un Molotov pe geam, la fel ca ei!"

"De unde?"

"De unde? Dintr-un magazin. Cumparam o sticla de bautura si ne fabricam unul."

"Niste vodka ieftina, ca nu merita mai mult!" e de parere Alice.

"Am putea sa luam benzina, ca alcoolul nu arde suficient - asta este un vis frumos ca faci Molotov cu alcool, mai ales din comert; iti trebuie ceva mai inflamabil", intervine Alex.

"Stii ca nu iti da nimeni benzina fara canistra, da?" ii aduce aminte Iustina.

"Exact, dar..."

"Deci cred ca trebuie sa ne bazam pe talentele noastre..."

"Am putea incerca, sa stii... Pentru ca, ma rog, nu stiu daca este momentul cel mai bun sa aflati asta despre mine, dar eu nu sunt tocmai un individ foarte cuminte si cred ca am putea incerca sa furam din rezervorul vreunei masini, adica trebuie sa gasim o parcare mai intunecoasa si, in cazul asta...", mai spune Alex, spre mirarea lui Alice, care ridica o spranceana.

"Alex, tu esti sofer? Nu sunt ironica - tu esti sofer, ai masina?" ii taie Iustina avantul.

"Eu sunt mecanic..."

"Cum naiba scoatem noi acum, cu ce avem in buzunare, benzina dintr-o masina parcata, masina moderna din care nu prea poti sa scoti benzina?"

"In general, de la rezervorul de benzina, care este in partea din spate a masinii, porneste o teava catre motor, care este in partea din fata. Eu am un briceag la mine, cu care, cu putina rabdare si daca voi stati de paza, as putea incerca sa sectionez acea conducta de benzina si sa extrag suficient cat sa umplem o sticla."

"In parcare? Cu camere de luat vederi?"

"Nu aici in Piata Sfatului, dar... suntem intr-un oras mare. Ma gandesc ca poate gasim o parcare mai izolata."

"Parcarile din Brasov au camere de luat vederi. Putem incerca sa cumparam o canistra de la benzinarie si sa punem benzina in ea, dar trebuie sa mearga doar unul, nu toti patru... daca avem destui bani prin buzunare..."

"Sau asa... Se gasesc canistre din alea de 5 litri, e o varianta..."

"Cred ca ne complicam... " incepe Alice sa vorbeasca, in acelasi timp cu Bogdan, care ii intrerupe hotarat: "Hei, nu va faceti nicio grija, sunt destule masini in zona respectiva. Fiind brasovean, cunosc putin locatia. Haideti sa mergem acolo, fie pe jos, fie luand un taxi si coborand cu cateva strazi mai repede, vedem cum arata cladirea, ce e prin zona, ce fel de vecini sunt, si dupa aia..."

"Chiar asa, stim ca sunt in cladire? Poate ar trebui sa aflam..." spune Alex.

"Exact. Si, dupa ce eu si cu Alice aruncam un ochi, putem sa luam niste decizii informate."

"Acum ma gandesc ca poate nu sunt doar ei in cladire, poate nu vrem sa omoram si alti oameni nevinovati..."

"In niciun caz!" spune Iustina. "Ne ajung doi. Ma rog, astia nu sunt foarte nevinovati..."

"Mie mi-e de ajuns ca au incercat sa ne omoare, dar altii, care ar putea fi vecini cu ei, poate chiar nu au nicio vina!"

"Tocmai! Cu astia doi parca m-as mai impaca, dar cu restul, in niciun caz!"

"Atunci nu are rost ne mai complicam cu benzina si cocktailuri Molotov, pentru ca, desi ei si-au asumat ca voiau sa arda un club intreg ca sa ne omoare pe noi, poate noi nu vrem sa ajungem la nivelul asta."

"Bogdan, cat este de departe aceasta locatie? Ai idee?" intreaba Iustina.

"Daca mergem pe jos, ajungem in jumatate de ora; daca mergem cu masina, ajungem cam in 10 minute."

"Cred ca putem sa mergem pe jos, ca e o complicatie in plus si cu masina - ne mai vede si soferul, trebuie sa ne ascundem. Nu aratam chiar ca niste oameni obisnuiti", este de parere Alex.

Alice este si ea de acord: "Noaptea este senina, putem face pe turistii."

Pornesc pe jos, ajungand la destinatie, aproape de ora 11 noaptea, fara alte peripetii, desi au senzatia ca cineva ii urmareste, ca simt cum sunt priviti. Din fericire pentru ei, strada pare pustie, fara pietoni, fara trafic si momentan este liniste. Sunt cateva felinare pe strada, dar exista un con de umbra suficient de mare incat sa se poata ascunde cu totii; se opresc intr-un loc intunecat, sub un copac.

Bogdan se face nevazut si se aproie de cladire. Urmare a serialelor vizionate in ultimii ani, despre lumea ascunsa a criminalitatii, incepe sa se uite la camerele de luat vederi (pe cladirea respectiva, pe cele invecinate), la lumini (cum cad), cauta intrarile in cladire. Cladirea nu are poarta, nici camere de luat vederi, iar usa de la intrare in imobil este descuiata. Apartamentul pe care il cauta ei este la parter, cu lumini aprinse si mai este un apartament la etaj, despre care nu stiu nimic.

Bogdan intra fara probleme in imobil. Alice se strecoara dupa el in scara blocului, doar cat sa ii fie aproape in caz ca are nevoie de ajutor sau sa poata iesi repede sa ii cheme pe ceilalti. Alex ramane in umbra, langa Iustina, cu ochii pe cladire.

Instinctul Iustinei este sa fie mai aproape de oameni. Chiar daca in momentul de fata capacitatile ei au inclinat mai mult spre a fi foarte perceptiva si foarte atenta la ceea ce se intampla in jurul ei si faptul ca se poate misca foarte repede este in natura ei, simte o chemare de a fi aproape, alaturi de oameni. Isi da seama ca, spre deosebire de noii ei coechipieri, poate ca Imbratisarea nu a luat atat de mult din Umanitatea ei, poate ca a transformat-o in ceva un pic mai apropiat de Umanitate decat ceilalti. Poate ar putea avea un efect emotional asupra lor...

"Ma tot gandesc la cum mi-a zis Balan - Frumusica... As putea incerca... poate le vin alte idei, nu mai sunt atenti si puteti interveni voi..."

"Trebuie sa ai o poveste pregatita - de ce suni la usa lor la ora asta din noapte?" ii raspunde Alex.

"Nu m-am gandit inca... poate mi-a placut pericolul, poate sunt masochista... habar nu am... La cum sunt sunt ei mari si ala sadic, de voia sa ne arda de vii, ar putea sa mearga povestea ca sunt masochista!"

"Te duci sa ii spui ca esti vampir sau vrei sa pretinzi ca esti om? Adica, eu tocmai am trecut prin asta: pe mine m-a pacalit, pana la urma, o femeie care mi-a facut impresia ca se da la mine. Dar eram pe strada - era un lucru care ar putea sa se intample; nu cred ca, daca la 11 noaptea imi suna o femeie la usa, prima mea reactie ar fi fost sa ii deschid usa si sa o intreb ce mai face."

"Pai sa ne gandim: ei sunt doi zdrahoni, eu am 50 kg; ma gandesc ca s-ar putea sa fie surpriza destul de mare incat sa deschida usa si sa intrebe dupa aia."

"Daca vrei sa incerci asta, probabil noi ceilalti trei vom fi in umbra langa usa..."

"Asa ma gandesc, pentru ca altfel nu stiu cum sa intram in casa peste ei; putem incerca sa vedem daca usa este descuiata, dar, daca usa este incuiata... stai... eu cred ca s-ar putea sa stiu sa descui usi, nu m-am gandit la asta pana acum..."

"Daca tu crezi ca poti sa descui usa, poti sa pretinzi, de exemplu, ca esti beata, ai gresit apartamentul, esti cu cheile in mana; tu de fapt incerci sa intri la tine in casa, dar nu ti-ai dat seama ca asta nu e casa ta..."

"Putem sa incercam!"

"Inainte sa incerci sa descui, hai sa ascultam putin la usa, poate auzim ceva..."

Alex si Iustina se indreapta cu pasi usori spre intrarea in cladire unde se reintalnesc cu Bogdan si Alice. Cu totii aud pasi de dinauntru; dupa numarul si frecventa lor, fetele isi dau seama ca este o singura persoana care se invarte prin casa, mai aud apa curgand, usi de dulapuri inchise si deschise.

Iustina este singura care aude o a doua persoana, care pare sa respire foarte greu si care nu se misca si nu intarzie sa le spuna si celorlalti: "Sunt doua persoane inauntru, dar una este... incapacitata, poate a patit ceva... nu se misca, respira greu, iar cealalta umbla prin dulapuri... Am avea o sansa..."

"Ar putea sa doarma, a doua persoana..." spune Alex.

"Sau sa fie cel ranit..." completeaza Alice.

"Iustina, incerci sa descui usa?"

Desi asta inseamna un pas mai aproape de teroare, Iustina este hotarata sa descuie usa, in timp ce ceilalti raman in umbra, nemiscati si nevazuti. Si reuseste, fara sa faca galagie.

Usa se da de perete si, in fata ei, pe hol, dintr-una dintre camere iese o fata care nu pare sa aiba mai mult de 20 de ani, bruneta cu par lung, cu o tava in mana, cu doua vase cu mancare. Se uita la Iustina si, in momentul in care o vede, scapa tava din mana, vasele se sparg si continutul lor se varsa pe jos.


Inapoi: Blood Drinkers
Urmeaza: Hunter&Prey

3-ian-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro