Brasov by Night



In Limbo


Sambata, 15 octombrie 2016 ora 23.30

Alex se ridica in picioare: "Noi am fost, inteleg, aruncati intr-o disputa intre Domniile Voastre si aceia pe care ii numiti Sabbat. Dupa cum ati spus, acum suntem copii, nu avem niciun legamant de loialitate fata de nimeni, nu stim nimic despre aceasta lupta. Putem sa va fim cumva de ajutor?"

Principele de uita la el si ii spune: "Hm, curajos... Pacat..."

Bogdan, si el in picioare, cu lacrimile curgand in continuare pe obraji, neintelegand si nevenindu-i sa creada ce se intampla, se uita disperat in jur; se uita inapoi la creatura care venise catre ei mai devreme si isi impreuneaza mainile, ca intr-o rugaciune nespusa: "Chiar nu o sa intervii?" Dar, pe masura ce devine tot mai constient ca acesta le este sfarsitul, incepe sa se gandeasca la riposta, vrea sa supravietuiasca cu orice pret.

Iustina este cumva linistita, oarecum impacata cu soarta - in mintea ei, ce li s-a intamplat este ceva ce nu ar trebui sa existe, pentru ca pana acum cateva ore vampirii nu existau decat in niste povesti pe care nu prea le citise. Pentru o clipa, simte ca lacrimile ei de mai devreme au o legatura cu ceva ce a existat si ar fi trebuit sa fie in golul din piept; se uita senina la Principe, fara nicio intentie de trufie sau obraznicie: "Spuneati de respectivii ca seamana haos de decenii; uciderea nostra ar fi ceva diferit de haosul acela, nu? Este raspunsul la haos..."

Foarte rapid, cu o lovitura de picior in spatele genunchiului, Alex si Bogdan sunt facuti sa ingenunchieze la loc; Bogdan incearca sa se zbata, dar, aparent, garzile sunt expert antrenate in a-si face meseria.

Creatura de mai inainte face cativa pasi in fata si, dandu-si cu mana dreapta parul de pe ochiul verde si fixandu-l cu privirea pe Principe, incearca sa isi dreaga vocea, cu ceea ce seamana mai degraba cu o horcaiala: "Alteta, daca imi permiteti, nu v-am fost eu vesnic credincios si iubitor?"

"Ba da, Balan."

"Si nu sunt acestea calitati bune pe care sa le aiba cainele de paza al cuiva?"

"Ba da, Balan... Treci la subiect..."

"Doamne, femeia samarineanca i-a zis lui Hristos ca si cainii mananca firimiturile de la masa stapanilor lor. Ingaduiti, Alteta, ... ca si acest caine sa grijeasca de firimituri, in numele iubirii pe care v-o port." Si i se intinde pe fata un zambet care, daca scopul lui era sa-l faca mai atragator, cu siguranta nu-l atinge.

Cu toate astea, gestul intreprins de Balan pare sa nu treaca neobservat. Urmeaza cateva secunde de liniste, moment in care asa-zisul Principe, barbatul din centrul incaperii, se uita la el si spune: "Ai patru nopti, din cauza iubirii pe care mi-o porti... Ai patru nopti sa faci ceva de valoare din acesti copii, ceva care sa poata fi in beneficiul Camarillei noastre si ceva care sa demonstreze, totusi, superioritatea si intelepciunea acestui sistem de guvernare. Ne asteptam ca, in vremea asta, sa ii fi facut vrednici de noua lor conditie."

Balan nu mai pierde vremea - face doua plecaciuni, ajutat si de usoara cocoasa pe care o are, le face semn din mana celor patru sa-l urmeze si, impreuna cu inca vreo doua-trei dintre aratarile lui, ies cu totii destul de rapid din incapere inapoi pe coridorul care duce catre sala cu portrete. In scurta vreme, insotitorii lor - Nosferatu, dupa cum pare sa fie denumirea pentru aceste creaturi, dispar foarte repede, in timp ce Balan face foarte brusc la stanga, deschizand o usa secreta catre ceea ce pare a fi un dormitor subteran; mult spus dormitor - cateva saltele pe jos intr-o camera cu un bec, care lumineaza destul de prost. Uitandu-se la ei, le spune: "Felicitari! Dormiti aici in seara asta!" si le face semn din mana sa intre.

"Iti multumim pentru ce ai facut, dar... ai putea sa ne spui ceva despre ce tocmai s-a intamplat?" intreaba Alex nedumerit, dand glas unei intrebari care ii roade pe toti patru.

"Ai putea sa intri intai in camera si sa nu mai stai pe hol unde o sa ne auda toata lumea?" ii raspunde Balan, dandu-si din nou parul de peste ochi si tusind putin.

Alex intra, merge pana la peretele indepartat al camerei si continua sa il priveasca pe Balan de la distanta; Alice face cativa pasi, doar cat sa intre in camera, vocile din capul ei incepand sa se agite: "Frumusetea adevarata e pe dinauntru" ... "Sunt cel putin 30 de spioni in camera asta" ... "25!" ... "30!" ... "25!" ... "Ne mai gandim!"; Iustina o urmeaza, inca sub impresia lipsei de alternative.

Bogdan, ultimul ramas pe hol, aproape de individ, primeste o bataie pe umar, usor batjocoritor, dar usor parinteste in acelasi timp, ocazie pentru Bogdan sa ii insface mana, si sa ii vorbeasca: "Domnule, te rog, pari sa fii cu frica lui Dumnezeu, nu e normal ce se intampla, nu e normal! Cum poate sa... te rog, vreau si eu sa merg la ai mei, sunt bolnav... te rog mult, explica-mi ce se intampla! Asa ceva nu e normal!"

Balan il priveste, raspunzandu-i intrerupt din loc in loc de tuse si horcaieli: "Mda ... in legatura cu asta... n-o sa te duci la ai tai prea curand... In functie de rezultatul urmatoarelor nopti, o sa vedem ce se poate intampla. Momentan trebuie sa ... intelegeti o chestie foarte simpla si elementara ... imi cer scuze, o secunda..."; isi baga mana pe interiorul unui sacou destul de mancat de molii si peticit si scoate ceea ce pare a fi ultima tigara Carpati din lumea asta, pe care o duce la gura si o aprinde cu o bricheta la fel de veche, la vederea careia cei patru se retrag pe negandite.

"Mult mai bine! Povestea pe scurt e ca sunteti vampiri..."

"...Ne-am dat seama de asta", il intrerupe Alice.

"A, ti-ai dat seama de asta! Si ai de gand sa ma mai intrerupi mult? ... Exista cateva reguli pe care trebuie sa le ... intelegeti, Traditiile de care vorbea Alteta-Sa mai devreme... Problema voastra in acest moment este ca nu va puteti... afisa (in lipsa unui termen mai bun) natura pentru oameni. Ma rog, sunt o gramada de alte reguli in care n-o sa intru acum, dar incercati, in urmatoarele seri, sa faceti exact ce vi se spune, nu transformati pe nimeni in nimic, nu va hr... ... incercati sa va tineti tot sangele in interiorul corpului e ceea ce vreau sa zic..." si face o pauza ca sa traga un fum imposibil de lung, jumatate de tigara trasformandu-se rapid in scrum, pe care il da pe jos. "Incercati sa nu ucideti niciun alt vampir decat daca este... Incercati sa nu ucideti niciun alt vampir! ... "

"Acum... ceea ce am nevoie de la voi, pentru ca faptele voastre in momentul de fata se rasfrang asupra mea, da?... voi existati datorita faptului ca eu mi-am pus la bataie... sa zicem, existenta, ca sa nu fiu foarte finut cu asta, ca sa va scot pe voi de acolo... Asa ca o sa va mulg de fiecare favoare pe care o pot obtine de la voi, evident! Numa' un pic!... " Isi termina si cealalta jumatate de tigara si arunca chistocul intr-unul dintre colturile camerei, urmarit ingrijorat de Alex, sa nu ia foc ceva.

"Stefan, pachete!... Maine trebuie sa rezolvati problema cu cei doi minunati prieteni catolici ai nostri care, din cate am inteles, au facut o mica scena in clubul ala."

Alice si Alex incep sa vorbeasca aproape in acelasi timp: "Ce scena?" ... "Te referi la ce cei care au incercat sa ne dea foc?"

"Exact!" le raspunde, ochiul bun fugindu-i de la unul la altul, foarte atent, de altfel. "Da, exact!", raspuns care ii amuteste imediat pe cei patru. "... Nu vorbiti toti odata!"

"Cum adica, s-o rezolvam?" intreaba Iustina.

Ceea ce primeste este un raspuns intrerupt pe alocuri de tuse: "Adica... sa inlaturati prezenta lor din orasul in care ne aflam, evident."

"Adica sa-i omoram?"

"Asta ar fi una dintre metode, da..."

Alice este si ea surprinsa: "...OK..."

"Si alta? Ca poate totusi nu-i omoram?"

"Pai avand in vedere ca sunt niste fanatici religiosi care cred ca mantuirea lor depinde de cat de multi dintre voi pot sa omoare, nu stiu, daca tu poti sa te ... gandesti la altceva, mi-ar placea s-o aud!"

"Unuia dintre ei i-am crapat capul de perete; dar nu cred ca l-am omorat, ca inca respira. L-am tarat cu prietenul asta de aici, ca sa nu-l prinda flacarile" povesteste Bogdan, cu glas sfarsit.

"Aveti vreo metoda sa aflati daca a ramas in viata?" intreaba Alex.

"Stiu ca a ramas in viata" ii confirma Balan, intrerupandu-se sa tuseasca.

"Noi acum intre cate factiuni ne aflam? Pentru ca, evident, prietenii catolici vor sa ne omoare, Principele cu ai lui vor sa ne omoare, iar cei care ne-au facut, ne-au aruncat la lupi. Mai sunt si altii de care trebuie sa stim?" schimba Alice subiectul discutiei.

"Mda... politica e... chestie complicata, dupa cum iti poti inchipui", ii raspunde el, chicotind printre accesele de tuse.

"Aveti cumva camere de filmat pe aici? Faceti un Reality Show?"

"Nu, dar ar fi o telenovela foarte misto", spune el, chiciotind din nou si scotand din alt buzunar al sacoului ceva ce pare o plosca pe care o desface si din care ia o dusca considerabila.

"Asa ... a trebuit sa-mi umezesc gatul... Da, politica e un pic mai complicata pentru voi acum. Morala povestii este urmatoarea: e foarte bine ca ati fost gasiti de noi, noi fiind Camarilla, cei care se ingrijesc ca secretul nostru sa ramana secret, spre deosebire de parintii vostri care par a fi mult mai preocupati de, ma rog, balivernele lor religioase, sa zicem..."

"Parintii nostri, adica ... te referi la cei care ne-au... facut asa, nu la parintii nostri biologici, nu-i asa?"

"Nu, evident ca nu ma refer la parintii vostri biologici, baiete! Ma indoiesc ca parintii tai biologici cred ca monstri vechi de cateva mii de ani incearca sa-i controleze prin puterile magice ale propriului lor sange!", raspunde Balan, evident iritat de faptul ca sunt multe chestii de spus si ca trebuie sa le indese pe toate odata in capul lor.

"In fine, problema voastra in momentul de fata sunt cei doi vanatori, membri ai Societatii Sf. Leopold, care locuiesc undeva pe strada Vulcan, langa Biserica Ortodoxa Sf. Petru si Pavel, au inchiriat o casa undeva pe strada aia, nu mai stiu exact numarul, o sa il primesc imediat... si voi maine seara o sa mergeti sa va ocupati de asta, da?... Bun... Acum, Stef..." si, chiar cand se pregateste sa strige numele Stefan, celalalt Nosferatu, cel cu cicatrice foarte mare pe partea dreapta a fetei apare brusc in camera langa ei si descarca din brate patru pungi de perfuzie de 500 ml.

Balan se uita la ei, apoi la pachetele de sange: "Hm, am scos si stocul ala bun de musafiri, hehe... Pofta buna!... Am inteles ca deja ati invatat cum sa sariti la gat, deci nu aveti nevoie de alte explicatii acolo" si, pentru cateva clipe, Iustina simte cum ochiul lui bun atinteste o privire destul de grea, dar si cum o cuprinde din nou teroarea de dupa ce aproape il omorase pe omul acela in club.

"Dar totusi, cum ii omoram?!" intreaba ea. "Nu ca nu am omorat pe nimeni in viata mea, dar nu mi-am pus problema vreodata ca as putea omori pe cineva!"

Balan se apropie usor de ea si o fixeaza cu ochiul bun de pe care isi ridica firele razlete de par, vorbind intrerupt pe alocuri de tuse si horcaieli: "A... am vazut cum te chiombai la... la tablourile alea in Elysiumul Printului... Principelui... ma rog, tot aia... Tu esti una dintre Frumusei, nu?"

"Una dintre ce?!"

"Toreador... Dragut," si se apropie pana aproape ii atinge nasul cu nasul lui: "Nu stiu, foloseste-ti imaginatia" si ii da un zambet foarte larg. "Handle it! Adresa pe care o cautati este 61bis, strada Vulcan; este intrarea din dreapta, apartamentul de jos. Ocupati-va! Este un apartament de doua camere, acolo stau, descurcati-va!"

Printre glumele proaste spuse de voci, Alice distinge din loc in loc cateva remarci inteligibile: "Leprosii uneori au proprii lor regi" ... "Sunt, de fapt, 45 de spioni in aceasta camera" ... "Nu, 15" ... "Nu, 45" ... "ai grija la Principele von Bezna" ... "Asa e, sunt leprosi cu totii" ... Instinctul ii spune ca ar putea sa urle si ea in tot corul de voci, doar ca ii este greu sa se faca auzita printre voci care nu exista in realitate; cu toate acestea, reuseste sa se concentreze suficient de mult incat sa prinda o clipa si sa strige doua cuvinte in tot vacarmul: "Care camera?!"

Alexandru este curios in privinta atacatorilor lor: "Cum au aflat catolicii astia... am uitat cum le-ai spus... cum au aflat de noi? Cum de au stiut sa ne trimita mesajul si sa ne cheme la club? Pana la urma, au fost dispusi sa arda un club intreg ca sa scape de noi..."

"Daca faptul ca sunt niste vanatori fanatici de vrajitoare, inchipuite sau nu, nu este suficient pentru tine, ia un considerare faptul ca clubul ala este unul de-al lor. Nu stiu cum ati ajuns voi acolo, dar aia a fost o capcana pregatita pentru voi... Ai idee ... sau aveti idee cine ar putea sa va vrea morti?"

"In afara de Principe si de catolici si, poate, de cei care ne-au adus in starea asta, nu, nu mai stiu pe nimeni altcineva!"

"Cam toata lumea, daca e sa o luam asa...", il completeaza si Alice.

"Stai, stai... deci parintii vostri... de ce... de ce ii banuiesti?" ii intrerupe Balan si se intoarce pe calcaie chiar langa Alex, care, desi putin intimidat, ii raspunde cu un glas pierit: "Pentru ca ...ne-au facut ce ne-au facut... si ne-au lasat de izbeliste?... si, din cate am inteles din ce s-a intamplat in sala mare, tot scopul acestei intamplari a fost sa bage zanzanie intre organizatia voastra si restul lumii?"

"Felicitari, ai juma' de creier! Bun... este cu siguranta una dintre posibilitati; avand in vedere ca nu... stim cine sunt parintii vostri, o sa presupunem ca au trecut prin oras si au facut ce au facut din motive pe care inca nu le cunoastem... Am inteles... Am...", spune el uitandu-se la un ceas vechi la incheietura mainii stangi, "...locuri in care trebuie sa fiu. Daca va mai pot ajuta cu ceva..."

"Cum facem sa plecam de aici?" intreaba Alex.

"O sa plecati de aici maine seara, la lasarea intunericului... si o sa va ocupati de cei doi vanatori cum considerati voi. Preferabil, definitiv. O sa fiti supravegheati, cu siguranta, deci considerati asta un interviu foarte complicat de angajare", raspuns la care Alex il priveste, ridicand din umeri.

"Domnule," se aude vocea sfarsita a lui Bogdan, "te rog, au fost cateva momente in noaptea asta in care m-am simtit nevazut, cumva de parca nu as mai fi existat pentru nimeni. Poti, te rog, sa-mi spui cateva despre asta? Ce am simtit, de fapt? Ce am facut? Cum de am reusit sa trec nevazut?"

Balan ofteaza: "Deci chiar v-au abandonat ca pe niste pui de testoasa... Bine... Fiecare dintre voi are anumite capacitati pe care oamenii obisnuiti nu le au... Cei din Familia noastra, pot, printre altele, sa se faca usor nevazuti, de altfel o abilitate utila cand arati asa, nu?" spune chicotind. "Instinctul ti s-a dovedit a fi corespunzator sau cel putin util pentru a supravietui. Intr-adevar, poti sa dispari, concentreaza sangele in directia aia...

Despre voi, ceilalti, nu stiu, ma rog, in afara de tine", spune, trimitandu-i Iustinei o bezea din varful degetelor, "care, in mod evident, ai fost aleasa de cineva care e Toreador, dar din motive evidente nu prea apuc sa petrec prea mult timp cu vampirii Frumusei, dar... Ceea ce vreau sa va spun e: aveti incredere in voi. Aveti aceste aptitudini, pe care, daca veti supravietui, o sa invatati sa le folositi. In timp, o sa caut pe cineva care sa va mai arate cate una-alta legat de capacitatile voastre."

"Ce ne mai poti spune pentru maine? Evident ca nu am vrea sa murim maine seara..." intreaba Iustina. "Orice ne poate ajuta, pentru ca e clar ca nici nu suntem pregatiti, nici nu ne duce gandul prea curand la cum sa rezolvam situatia..."

"Focul va omoara... Lumina soarelui va omoara... O sa incerce probabil sa va vare tarusi in inima, ceea ce va va paraliza..."

"Dar nu ne omoara..." continua Alice.

"Dar nu va omoara", confirma Balan.

"Dar, daca ramanem pana la ziua..." spune Alex.

"... O sa muriti. Incercati sa nu va pierdeti controlul si sa faceti... ... Exista in fiecare dintre noi (noi ii spunem Bestia) aceste porniri pe care le avem cu totii. Incercati pe cat posibil sa nu cedati mai mult decat e necesar, da? Si o sa imi multumiti mai tarziu. Cam atat. Majoritatea vanatorilor astora cred ca sunt indrumati de cine stie forta nemaipomenita, dar foarte putini dintre ei chiar au credinta necesara sa va faca ceva, deci, in general, propaganda lor religioasa nu e atat de eficienta asupra voastra pe cat ati crede."

Alex tocmai si-a adus aminte despre ceva din ceea ce a citit: "Inca nu sunt cu totul impacat, nu constientizez treaba asta cu vampirismul, dar legenda cu crucifixele e adevarata? Ne pot face rau?"

"Depinde cine tine crucea..."

"Catolicii cu care presupun ca va trebui sa ne confruntam?"

"Slabe sanse. Cei mai multi dintre ei nu au chiar atata credinta in...hm... in orice divinitati venereaza."

"Hm... Pai... multumim ca ne-ai salvat viata, asa cum e ea acum."

Balan chicoteste: "Mda, oricum o sa abuzez de voi in urmatoarele nopti, asa ca nu te obisnui cu asta", intorcandu-le spatele.

Bogdan isi da seama ca e ceva mai mult acolo, ceva ce Balan nu le spune, iar pentru fete, intoarcerea este ca si cum Balan nu vrea sa le arate ceva, ca si cum s-a intors ca sa ascunda acel ceva in acel moment.

"Ce ne ascunzi?" intreaba Iustina.

"Ce pot sa zic...? Sunt un om minunat" spune el, facand doi pasi catre usa, varandu-si mana in buzunarul sacoului si scotand inca un Carpati. "Da, plin de compasiune si voie buna pentru..." continua, aprinzandu-si tigara, "... cei din jurul meu... Bine..."

"Nu un vulpoi batran?"

Balan se uita la Alice, observa ca din cand in cand ii mai fuge capul intr-o parte: "Ai grija ce-ti spun vocile alea despre vulpoi batrani, da? S-ar putea ca in timp sa constati ca poate nu-i nicio diferenta intre cele doua. Seara buna!"

"Dar daca tot vrei sa ne faci un bine, nu mai bine ne spui?" insista Iustina.

"Ei, lasa si tu un baiat sa aiba secretele lui. Si eu o sa te las pe tine sa fii Frumusica in continuare, bine?" ii raspunde el, pe un ton vizibil batjocoritor. "Acestea fiind spuse," zice el, inhaland toata tigara odata, "Pa!" si dispare ca si cand nu ar fi fost niciodata acolo.


Inapoi: A Deadly Meeting
Urmeaza: Blood Drinkers

3-ian-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro